ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței civile nr. 134/CA din 5 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Contestația în anulare formulată de B.I. în temeiul art. 317-318 C. proc. civ. împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. acestea nu sunt îndeplinite în cauză, contestatorul fiind legal citat la termenul din 28 iunie 2006 când a fost judecată pricina în recurs. De asemenea, s-a reținut că nici cel de-al doilea motiv, întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu este fondat întrucât erorile indicate de contestator nu corespund cerințelor legale prevăzute în mod imperativ pentru redactarea hotărârii judecătorești irevocabile. La data de 19 septembrie 2009 petentul B.I. a formulat, împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) și (2) și art. 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 3573/CA din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare prevăzute de art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ., obiectul acestei căi de atac constituindu-l nu o hotărâre a instanței de recurs, ci o decizie prin care s-a soluționat, în sensul respingerii ca nefondată, o contestație în anulare declarată împotriva deciziei nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunțată ca instanță de recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, s-a mai reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., întrucât procedura de citare cu contestatorul, pentru termenul de judecată din 26 septembrie 2007 când s-a pronunțat decizia nr. 3573 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar judecata pricinii a fost făcută de instanța competentă indicată de art. 319 alin. (1) C. proc. civ., cu alte cuvinte de instanța care a pronunțat hotărârea atacată pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare. î mpotriva deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal B.I.

a formulat contestație în anulare. Contestatorul a susținut că la 4 decembrie 2008, termen la care s-a pronunțat decizia nr. 4527 cauza nu era în stare de judecată, că nu a fost legal citat pentru termenul respectiv, că nu a fost citat nici la judecarea cauzei pe fond. A precizat că s-a înscris în fals împotriva tuturor actelor depuse la intimată, aspect necercetat de instanța de recurs. În drept a invocat prevederile art. 317, 318 C. proc. civ. Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte reține: Obiectul contestației în anulare îl constituie decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de B.I.

împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007. În vederea soluționării prezentei contestații în anulare, Înalta Curte arată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun, (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.). Pentru contestația în anulare de drept comun, art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive, respectiv atunci când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când la soluționarea litigiului au fost nesocotite dispozițiile de ordine publică privind competența.

În ceea ce privește contestația în anulare specială, C. proc. civ. prevede în art. 318, două motive, și anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare. În speță, reclamantul-recurent a invocat necitarea la data când s-a judecat pricina. Motivul este neîntemeiat întrucât pentru termenul din 4 decembrie 2008, recurentul a fost legal citat, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii aflată la Dosarul nr. 7558/1/2008. Referitor la eroarea materială, contestatorul nu a precizat ce anume eroare ar fi săvârșit instanța. De altfel, așa cum s-a stabilit în doctrina și practica judiciară, prin eroare materială se înțelege greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării căii de atac, legea referindu-se la erori de ordin procedural și nu pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor.

Din perspectiva analizei de mai sus se constată că pe calea contestației în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, excluzându-se analiza chestiunilor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Greșeala materială presupune confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care sunt determinate pentru soluția pronunțată. În speța prezentă, la pronunțarea deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008, instanța nu a săvârșit erori materiale, iar pricina a fost soluționată cu legala citare a contestatorului. Față de motivarea de mai sus, motivele invocate sunt nefondate, astfel că se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.