ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca

nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței civile nr.

134/CA din 5 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ.

Contestația în anulare formulată de B.I. în

temeiul art. 317-318 C. proc. civ. împotriva acestei decizii a fost respinsă de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007.

Pentru a pronunța această decizie instanța a

reținut că în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) C.

proc. civ. acestea nu sunt îndeplinite în cauză, contestatorul fiind legal

citat la termenul din 28 iunie 2006 când a fost judecată pricina în recurs.

De asemenea, s-a reținut că nici cel de-al

doilea motiv, întemeiat pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu este fondat

întrucât erorile indicate de contestator nu corespund cerințelor legale

prevăzute în mod imperativ pentru redactarea hotărârii judecătorești

irevocabile.

La data de 19 septembrie 2009 petentul B.I. a

formulat, împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, contestație în

anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) și (2) și art. 318 C.

proc. civ.

Prin decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată

de B.I. împotriva deciziei nr. 3573/CA din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile

de admisibilitate ale contestației în anulare prevăzute de art. 317 alin. (2)

și art. 318 C. proc. civ., obiectul acestei căi de atac constituindu-l nu o

hotărâre a instanței de recurs, ci o decizie prin care s-a soluționat, în

sensul respingerii ca nefondată, o contestație în anulare declarată împotriva

deciziei nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunțată ca instanță de recurs de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

De asemenea, s-a mai reținut că nu sunt

îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C.

proc. civ., întrucât procedura de citare cu contestatorul, pentru termenul de

judecată din 26 septembrie 2007 când s-a pronunțat decizia nr. 3573 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar judecata pricinii a fost

făcută de instanța competentă indicată de art. 319 alin. (1) C. proc. civ., cu

alte cuvinte de instanța care a pronunțat hotărârea atacată pe calea căii extraordinare

de atac a contestației în anulare.

î

mpotriva deciziei nr.

4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal B.I. a formulat contestație în anulare.

Contestatorul a susținut că la 4 decembrie

2008, termen la care s-a pronunțat decizia nr. 4527 cauza nu era în stare de

judecată, că nu a fost legal citat pentru termenul respectiv, că nu a fost

citat nici la judecarea cauzei pe fond.

A precizat că s-a înscris în fals împotriva

tuturor actelor depuse la intimată, aspect necercetat de instanța de recurs.

În drept a invocat prevederile art. 317, 318

C. proc. civ.

Examinând prezenta contestație în anulare,

Înalta Curte reține:

Obiectul contestației în anulare îl

constituie decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de B.I.

împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007.

În vederea soluționării prezentei contestații

în anulare, Înalta Curte arată următoarele:

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a

pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege să își

desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Codul de procedură civilă reglementează două

categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun,

(art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc.

civ.).

Pentru contestația în anulare de drept comun,

art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive, respectiv atunci când

procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când la soluționarea litigiului au

fost nesocotite dispozițiile de ordine publică privind competența.

În ceea ce privește contestația în anulare

specială, C. proc. civ. prevede în art. 318, două motive, și anume când

dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau când instanța a omis

să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În speță, reclamantul-recurent a invocat

necitarea la data când s-a judecat pricina.

Motivul este neîntemeiat întrucât pentru

termenul din 4 decembrie 2008, recurentul a fost legal citat, așa cum rezultă

din dovada de îndeplinire a procedurii aflată la Dosarul nr. 7558/1/2008.

Referitor la eroarea materială, contestatorul

nu a precizat ce anume eroare ar fi săvârșit instanța.

De altfel, așa cum s-a stabilit în doctrina

și practica judiciară, prin eroare materială se înțelege greșeli evidente în

legătură cu aspectele formale ale judecării căii de atac, legea referindu-se la

erori de ordin procedural și nu pretinse erori de fond în legătură cu

aprecierea probelor.

Din perspectiva analizei de mai sus se

constată că pe calea contestației în anulare se urmărește repararea

neregularităților evidente privind actele de procedură, excluzându-se analiza

chestiunilor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care

se referă litigiul.

Greșeala materială presupune confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care sunt

determinate pentru soluția pronunțată.

În speța prezentă, la pronunțarea deciziei

nr. 4527 din 4 decembrie 2008, instanța nu a săvârșit erori materiale, iar

pricina a fost soluționată cu legala citare a contestatorului.

Față de motivarea de mai sus, motivele

invocate sunt nefondate, astfel că se va respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

B.I. împotriva deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

martie 2010.