ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2011

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin decizia nr. 93 din 13 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă contestația în anulare formulată de B.C. împotriva deciziei nr. 700 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 700 din 21 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat nul recursul declarat de B.C. împotriva sentinței civile nr. 780 din 19 martie 2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. La data de 10 iunie 2008 recurenta B.C. a formulat contestație în anulare a deciziei nr. 700 din 21 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, arătând că motivele de recurs au fost depuse în termen legal la data de 5 noiembrie 2007 având în vedere că sentința i-a fost comunicată la data de 29 octombrie 2007. De asemenea, contestatoarea a susținut că procedura de citare pentru ziua în care s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită. Verificând cauza în funcție de motivele invocate, Înalta Curte a constatat că în cauză, sentința nr. 780 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată la data de 19 noiembrie 2007 iar termenul de recurs și de depunere a motivelor de recurs s-a împlinit la data de 25 noiembrie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., cu referire la art. 303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Cum recurenta a depus motivele de recurs la data de 6 noiembrie 2003, în mod legal instanța de recurs a constatat că recursul este nul. Instanța a cercetat și motivul invocat de conte statoare, prevăzut de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că citația de la instanța de fond nu are parafa șefului instanței, conform art. 88 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Or, s-a reținut că acest motiv de contestație în anulare poate fi invocat numai în măsura în care nu a putut fi arătat pe calea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Cum petenta a avut la îndemână calea recursului, dar nu a invocat acest motiv în termen legal, el nu mai poate fi valorificat pe calea contestației în anulare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare B.C., criticând soluția instanței pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, fără a indica motivele prevăzute de dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată a constatat că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: In conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V- Capitolul I, contestația în anulare (art. 317-321), cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc.

civ. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să-și desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Înalta Curte a constatat că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 ( necompetență sau vicii de procedură) și art. 318 ( greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) C. proc. civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Analizând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia atacată nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.

Analizând cererea contestatoarei, Înalta Curte a reținut că se critică modul în care în care completele de judecată s-au aplecat asupra actelor dosarului. Or, aspectele sesizate de contestatoare exced dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte contestația în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi exercitată numai împotriva deciziilor date asupra recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge contestația formulată ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de B.C. împotriva deciziei nr. 93 din 13 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.