ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4772/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Cadrul procesual 1. Decizia atacată Prin Decizia nr. 1196 din 6 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a constatat nulitatea recursurilor declarate de P.S.R. și B.L. împotriva Sentinței nr. 83 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a respins recursul declarat de J.M., C.D. și B.D., prin mandatar P.I. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. În ceea ce privește recursurile declarate de P.S.R. și de B.L., Înalta Curte a constatat că cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Astfel, instanța de recurs analizând actele și lucrările dosarului, a observat că sentința atacată a fost comunicată acestor recurenți la data de 21 martie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2012, respectiv la data de 6 ianuarie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. 2. Motivele invocate în contestația în anulare Recurentul-intervenient a atacat decizia menționată cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de recurs, pe de o parte, în mod greșit a constatat nulitatea recursului, iar pe de altă parte a omis să analizeze toate motivele de nelegalitate referitoare la hotărârea atacată pe care se întemeiază recursul.

3. Apărările intimaților Prin întâmpinările formulate în cauză, intimata J.M. a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat, în principal, respingerea acesteia ca tardivă, și în subsidiar, ca nefondată. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Verificând cu prioritate regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că, nefiind susceptibilă de executare silită, decizia atacată este supusă contestării în termenul prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. - 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speță, din actele dosarului, rezultă că decizia contestată a fost comunicată contestatorului, la cerere, la data de 9 august 2012 (data poștei), iar contestația în anulare a fost expediată prin poștă la data de 27 august 2012. În consecință, Înalta Curte constată că demersul contestatorului se încadrează în prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de contestator, prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ., fără ca instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Verificarea hotărârii instanței de recurs nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor ori modul de interpretare a legii, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Înalta Curte reține că prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs. Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.

Din cererea contestatorului, Înalta Curte reține că se critică modul în care în care completul de judecată al instanței de control judiciar s-a aplecat asupra actelor dosarului, fiind criticată, atât soluția prin care s-a constatat nulitatea recursului, cât și faptul că nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate invocate. Într-adevăr, anularea unei decizii pronunțată de instanța de recurs poate fi dispusă, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ., dacă instanța nu a cercetat criticile formulate de recurent. Însă, în speță, trebuie avut în vedere că instanța de recurs a constatat nulitatea recursul, reținând că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. A reținut, de asemenea, depunerea de către recurent a motivelor de recurs invocate și dezvoltarea lor, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Cum termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, sancțiunea nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea. Prin urmare, ca efect al decăderii, instanța de recurs a aplicat sancțiunea specifică acestei etape procesuale, constatând nulitatea căii de atac. Înalta Curte, învestită cu soluționarea prezentei contestații în anulare, reține că instanța de recurs a pronunțat o soluție legală, cu observarea corectă a situației existente, în raport de lucrările dosarului, nefiind identificate elemente de natură a contura existența unei erori materiale, astfel încât dezlegarea dată nu este rezultatul unei greșeli materiale.

Pentru aceste considerente, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată ca inadmisibilă. Dreptul cetățeanului la un proces echitabil și dreptul la justiție sunt garantate de Constituția României, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele dispozițiilor legale, căci există și o obligație corelativă a acestor drepturi impusă cetățeanului, respectiv obligația de respectare a legilor și de exercitare a drepturilor conferite de lege în limitele impuse de dispozițiile legale în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.S.R. împotriva Deciziei nr. 1196 din 6 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2013. Procesat de GGC - LM