ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4772/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin Decizia nr. 1196 din 6 martie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

a constatat nulitatea recursurilor declarate de P.S.R. și B.L. împotriva

Sentinței nr. 83 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal și a respins recursul declarat de J.M., C.D.

și B.D., prin mandatar P.I. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

În ceea ce privește

recursurile declarate de P.S.R. și de B.L., Înalta Curte a constatat că

cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

Astfel, instanța de

recurs analizând actele și lucrările dosarului, a observat că sentința atacată

a fost comunicată acestor recurenți la data de 21 martie 2011, iar motivele de

recurs au fost depuse la data de 5 ianuarie 2012, respectiv la data de 6

ianuarie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

în contestația în anulare

Recurentul-intervenient

a atacat decizia menționată cu o contestație în anulare întemeiată pe

prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de

recurs, pe de o parte, în mod greșit a constatat nulitatea recursului, iar pe

de altă parte a omis să analizeze toate motivele de nelegalitate referitoare la

hotărârea atacată pe care se întemeiază recursul.

intimaților

Prin întâmpinările

formulate în cauză, intimata J.M. a solicitat respingerea contestației în

anulare ca inadmisibilă, iar Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a

solicitat, în principal, respingerea acesteia ca tardivă, și în subsidiar, ca

nefondată.

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Verificând cu

prioritate regularitatea exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că,

nefiind susceptibilă de executare silită, decizia atacată este supusă

contestării în termenul prevăzut în art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ. - 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar

nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speță, din actele

dosarului, rezultă că decizia contestată a fost comunicată contestatorului, la

cerere, la data de 9 august 2012 (data poștei), iar contestația în anulare a

fost expediată prin poștă la data de 27 august 2012.

În consecință, Înalta

Curte constată că demersul contestatorului se încadrează în prevederile art.

319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Analizând temeiurile

de fapt și de drept invocate de contestator, prin prisma dispozițiilor legale

ce reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că prezenta

cerere este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține

că această cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., fără ca

instanța de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a

dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Verificarea hotărârii

instanței de recurs nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului

cauzei, reaprecierea probelor ori modul de interpretare a legii, deoarece

contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că

judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ

prevăzute de lege.

Înalta Curte reține

că prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția

părților calea recursului la recurs.

Analizând hotărârea

atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare,

Înalta Curte a constatat că decizia în cauză nu se circumscrie niciunei ipoteze

a prevederilor legale arătate.

Din cererea

contestatorului, Înalta Curte reține că se critică modul în care în care

completul de judecată al instanței de control judiciar s-a aplecat asupra

actelor dosarului, fiind criticată, atât soluția prin care s-a constatat

nulitatea recursului, cât și faptul că nu au fost analizate toate motivele de

nelegalitate invocate.

Într-adevăr, anularea

unei decizii pronunțată de instanța de recurs poate fi dispusă, în temeiul art.

318 teza a II-a C. proc. civ., dacă instanța nu a cercetat criticile formulate

de recurent.

Însă, în speță,

trebuie avut în vedere că instanța de recurs a constatat nulitatea recursul,

reținând că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

A reținut, de

asemenea, depunerea de către recurent a motivelor de recurs invocate și

dezvoltarea lor, cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Cum termenul de

motivare a recursului este un termen legal imperativ, sancțiunea nerespectării

lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea.

Prin urmare, ca efect

al decăderii, instanța de recurs a aplicat sancțiunea specifică acestei etape

procesuale, constatând nulitatea căii de atac.

Înalta Curte,

învestită cu soluționarea prezentei contestații în anulare, reține că instanța

de recurs a pronunțat o soluție legală, cu observarea corectă a situației

existente, în raport de lucrările dosarului, nefiind identificate elemente de

natură a contura existența unei erori materiale, astfel încât dezlegarea dată

nu este rezultatul unei greșeli materiale.

Pentru aceste

considerente, neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 317 - 318 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația formulată ca inadmisibilă.

Dreptul cetățeanului

la un proces echitabil și dreptul la justiție sunt garantate de Constituția

României, însă aceste drepturi trebuie exercitate în limitele dispozițiilor

legale, căci există și o obligație corelativă a acestor drepturi impusă

cetățeanului, respectiv obligația de respectare a legilor și de exercitare a

drepturilor conferite de lege în limitele impuse de dispozițiile legale în

discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de P.S.R. împotriva Deciziei nr. 1196 din 6 martie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2013.

Procesat de GGC - LM