ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1590/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2937 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Z.P., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților, situate în comuna S., sat L., județul Gorj, ca fiind actuala linie de hotar, în formă dreaptă, pe lungimea de 126 m, pe care se află un gard din plasă de sârmă și ștompi din lemn. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea. Prin decizia civilă nr. 3409 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Gorj a admis recursul declarat de pârât, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii, S.I. a formulat contestație în anulare, respinsă de Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 2661 din 11 noiembrie 2008. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 3832 din 14 decembrie 2010, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtului Z.P. A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform variantei a doua din raportul de expertiză și a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului să respecte proprietatea și posesia reclamantului asupra terenului pe care îl deține. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S.I., respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 133 A din 4 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Decizia a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1293 din 5 octombrie 2011, prin care Curtea de Apel Craiova, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.I. Reclamantul S.I. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1293 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, iar prin decizia nr. 2517 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată. Împotriva deciziei nr. 2517 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul S.I. Prin decizia nr. 7649 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte a constatat nul recursul declarat, reținând că motivele de recurs formulate nu conțin precizări de natură juridică a eventualelor greșeli ale hotărârii recurate și o minimă argumentare în drept a unor critici de nelegalitate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare S.I., în temeiul art. 317-art. 318 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei și reluarea judecății. Prin decizia nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.I., reținându-se, în esență, că susținerile contestatorului nu vizează ipotezele reglementate de dispozițiile art. 317, art. 318 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire S.I., solicitând anularea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul face un istoric al cauzei și arată faptul că instanțele judecătorești nu au luat în considerare dovezile pe care le-a depus la dosar în susținerea pretențiilor sale.

Totodată, se arată că există mai multe hotărâri potrivnice pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, încălcându-se astfel principiul autorității de lucru judecat. În drept, revizuentul invocă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 18 decembrie 2007, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte, chiar dacă revizuentul a invocat, ca temei al cererii de revizuire, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. În ceea ce privește cererea de revizuire formulată în cauză, se constată că aceasta este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece, în altfel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Cum, în speță, hotărârea atacată este dată în cadrul unei contestații în anulare, ce a fost respinsă, aceasta nu este, în nici un caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atac a revizuirii. Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Prin urmare, constatându-se că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins o cerere de contestație în anulare, se reține că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul S.I. împotriva deciziei nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2014.