ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5769/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5769/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2937 din
17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești a fost admisă în
parte acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Z.P.,
stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților, situate în comuna
Scoarța, sat Lintea, jud. Gorj, ca fiind actuala linie de hotar, în formă
dreaptă, pe lungimea de 126 m, pe care se află un gard din plasă de sârmă și
ștompi din lemn. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea, cu
obligarea pârâtului la 175 lei cheltuieli judiciare către reclamant.
Pârâtul a
declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 3409 din 05 decembrie 2008,
Tribunalul Gorj a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre
rejudecare.
Împotriva
acestei decizii, S.I. a formulat contestație în anulare, respinsă de Tribunalul
Gorj prin Decizia civilă nr. 2661 din 11 noiembrie 2008.
În
rejudecare, prin sentința civilă nr. 3832 din 14 decembrie 2010, Judecătoria
Târgu Cărbunești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I.
împotriva pârâtului Z.P.
A
stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform variantei a doua
din raportul de expertiză și a respins cererea având ca obiect obligarea
pârâtului să respecte proprietatea și posesia reclamantului asupra terenului pe
care îl deține.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel reclamantul S.I. Prin Decizia civilă nr. 133/
A din 04 aprilie 2011, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul declarat
de reclamant.
Decizia a
rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1293 din 05 octombrie 2011, prin care
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul
S.I.I.
Reclamantul
S.I.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1293 din 05
octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, iar prin Decizia nr. 2517
din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins
cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva
Deciziei nr. 2517 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I
civilă, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul S.I.I.
Prin Decizia
nr. 7649 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte a constatat nul recursul.
Prin Decizia
nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a respins contestația în anulare
formulată de contestatorul S.I.I. împotriva Deciziei civile nr. 7649 din 13
decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
La data
de 19 iunie 2013, S.I. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2869 din
27 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, invocând în drept toate motivele prevăzute de art. 322
C. proc. civ.
Cererea
de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele care succed.
Potrivit
dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Această
dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei
cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se
fundamentează.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri
dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum
și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,
pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale art. de lege menționat.
Astfel,
nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la
hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322
C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității
căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă
este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Legiuitorul
a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor
judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei, această concepție fiind
promovată constant în jurisprudență și doctrină, nefiind susceptibile de
revizuire acele hotărâri care nu întrunesc cerința evocării fondului.
Art. 322 alin.
(1) C. proc. civ. nu cuprinde referiri privitoare la hotărârile pronunțate în contestația
în anulare iar din interpretarea dispozițiilor acestui text de lege reiese că nu
este supusă revizuirii hotărârea prin care s-a respins contestația în anulare.
Cum, în
speță, hotărârea atacată cu revizuirea este o hotărâre a Înaltei Curți prin
care a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva unei decizii
prin care a fost constatat nul recursul - hotărâre care, în nici un caz, nu
este o hotărâre care să evoce fondul - pentru temeiurile expuse, reiese că o
astfel de hotărâre nu este supusă căii de atac a revizuirii, cererea de
revizuire urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul S.I.I. împotriva
Deciziei nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 8024/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.