ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5769/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2937 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul Z.P., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților, situate în comuna Scoarța, sat Lintea, jud. Gorj, ca fiind actuala linie de hotar, în formă dreaptă, pe lungimea de 126 m, pe care se află un gard din plasă de sârmă și ștompi din lemn. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea, cu obligarea pârâtului la 175 lei cheltuieli judiciare către reclamant. Pârâtul a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 3409 din 05 decembrie 2008, Tribunalul Gorj a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii, S.I. a formulat contestație în anulare, respinsă de Tribunalul Gorj prin Decizia civilă nr. 2661 din 11 noiembrie 2008. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 3832 din 14 decembrie 2010, Judecătoria Târgu Cărbunești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtului Z.P. A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, conform variantei a doua din raportul de expertiză și a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului să respecte proprietatea și posesia reclamantului asupra terenului pe care îl deține. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S.I. Prin Decizia civilă nr. 133/ A din 04 aprilie 2011, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Decizia a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1293 din 05 octombrie 2011, prin care Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.I.I. Reclamantul S.I.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1293 din 05 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, iar prin Decizia nr. 2517 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de revizuire ca nefondată. Împotriva Deciziei nr. 2517 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în termen legal a declarat și motivat recurs revizuentul S.I.I. Prin Decizia nr. 7649 din 13 decembrie 2012, Înalta Curte a constatat nul recursul. Prin Decizia nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul S.I.I.

împotriva Deciziei civile nr. 7649 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. La data de 19 iunie 2013, S.I. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 8024/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, invocând în drept toate motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele care succed. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale art. de lege menționat. Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei, această concepție fiind promovată constant în jurisprudență și doctrină, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc cerința evocării fondului. Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nu cuprinde referiri privitoare la hotărârile pronunțate în contestația în anulare iar din interpretarea dispozițiilor acestui text de lege reiese că nu este supusă revizuirii hotărârea prin care s-a respins contestația în anulare.

Cum, în speță, hotărârea atacată cu revizuirea este o hotărâre a Înaltei Curți prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată împotriva unei decizii prin care a fost constatat nul recursul - hotărâre care, în nici un caz, nu este o hotărâre care să evoce fondul - pentru temeiurile expuse, reiese că o astfel de hotărâre nu este supusă căii de atac a revizuirii, cererea de revizuire urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul S.I.I. împotriva Deciziei nr. 2869 din 27 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 8024/1/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.