ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1918/2015

Decizia nr. 1918/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cauza care face obiectul dosarului nr. x/328/2012, prin cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Turda, reprezentat prin Președinte de ședință A., s-a invocat, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate parțială a Hotărârii Guvernului României nr. 84 din 2 februarie 2011, respectiv pentru punctele 18, 19, 20 și 21 din Anexa nr. 1 a actului administrativ sus-menționat.

În susținerea excepției, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1174 din 26 septembrie 2007 s-a aprobat preluarea unor sectoare de drumuri naționale, proprietate publică a statului, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, județul Cluj, în administrarea Ministerului Transporturilor, în vederea realizării de către B. SA a activităților de interes național în domeniul administrării drumurilor naționale și că, în baza acestei hotărâri de guvern, la data de 22 februarie 2008, s-a încheiat protocolul de predare-primire nr. x, a sectoarelor de drum prevăzute în anexa la H.G. nr. 1174/2007, protocolul fiind încheiat între Consiliul Local al Municipiului Turda și Ministerul Transporturilor, prin B. SA.

Ulterior, prin H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011 s-a aprobat retransmiterea unor sectoare de drum național, situate în intravilanul unor municipii, din administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, în administrarea autorităților administrației publice locale, unele sectoare de drum fiind retransmise Consiliul Local al Municipiului Turda.

Critica parțială a acestei Hotărâri de Guvern vizează nelegalitatea prevederilor referitoare la preluarea de către Consiliul Local al Municipiului Turda a sectoarelor de drum prevăzute la pct. 18, 19, 20 și 21 din Anexa nr. 1 a actului administrativ mai sus menționat.

În susținerea acestei critici de nelegalitate, reclamantul a arătat că H.G. nr. 84/2011 a fost adoptată fără o inventariere în teren a stării acelor sectoare de drum, că anterior adoptării hotărârii de guvern se impunea o constatare de către ambele părți, respectiv B. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și Consiliul Local al Municipiului Turda, prin Primăria Municipiului Turda, a stării sectoarelor de drum care urmau a fi repredate.

Reclamantul a mai arătat că, fără a avea loc o inventariere a stării de fapt a sectoarelor de drum care urmau a fi repredate, prin adresele din 5 aprilie 2011 și respectiv din 4 mai 2011, a fost notificat de către B. să facă toate demersurile necesare pentru preluarea sectoarelor de drum conform H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011. Deoarece existau unele sectoare de drum pe care încă se efectuau lucrări de reabilitare, autorizate de reclamantă, care nu fuseseră încă recepționate de beneficiar, a înștiințat reclamanta, prin adresa din 9 mai 2011, că protocolul de predare-primire a sectoarelor de drum nu poate fi încheiat. A arătat reclamantul că emitentul autorizației pentru pozare și subversare conductă canalizare DN 1 km 445+833 - km 448+485 stg., dr. și DN 15 km 0+000 - 1+444 stg. este B., deși Hotărârea de Guvern era deja adoptată și autorizațiile ar fi trebuit să fie emise de autoritatea publică locală, care ar fi trebuit să fi preluat respectivele sectoare de drum.

A subliniat reclamantul că necesitatea readucerii respectivelor sectoare de drum la starea inițială, ulterior adoptării hotărârii de guvern, în vederea încheierii protocolului de predare-primire a acestora, a fost recunoscută și de către B. SA prin încheierea procesului-verbal din data de 13 iulie 2011, între membrii comisiei numiți prin Decizia nr. 390 din 29 martie 2011 a Directorului General al B. SA și membrii comisiei numiți prin dispoziție de Primarul Municipiului Turda; în urma verificărilor efectuate pe teren la acea dată, comisiile au constatat de comun acord că pe sectoarele de drum ce trebuiesc predate conform H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011, într-un termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, sunt în derulare încă (după apariția H.G. nr. 84/2011) lucrări de extindere și reabilitare sisteme de apă și apă uzată, lucrări care aveau termen de finalizare 30 octombrie 2011.

Mai mult, la data de 20 iunie 2012, B. SA, prin adresa referitoare la retransmiterea unor sectoare de drum de interes național din administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii în administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, transmisă prin fax Primăriei Municipiului Turda, a confirmat încă o dată faptul că aducerea la îndeplinire a H.G. nr. 84/2011 prin încheierea unui proces verbal de predare-primire efectivă a sectoarelor de drum se poate realiza după finalizarea lucrărilor de extindere și reabilitare sisteme de apă și apă uzată, lucrări cofinanțate din Fonduri Europene, Guvernul României și Consiliul Local.

Reclamantul a apreciat că H.G. nr. 84/2011, referitor la pct. 18, 19, 20 și 21 din Anexa nr. 1, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 22 ind. 1 din Ordonanța nr. 43/1997 republicată, privind regimul drumurilor.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta B. SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri a solicitat respingerea excepției de nelegalitate parțială a H.G. nr. 84/2001, respectiv a punctelor 18, 19, 20 și 21 din Anexa nr. 1, invocată de petentă.

Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 84/2011 privind retransmiterea unor sectoare de drum național, situate în intravilanul unor municipii, din administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, în administrarea autorităților administrației publice locale, ca inadmisibilă.

La termenul din data de 20 ianuarie 2014, curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de intimatul Guvernul României, procedând totodată, la același termen, la respingerea acesteia, astfel cum reiese din încheierea de ședință.

Prin Sentința civilă nr. 96 din 4 martie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a punctelor 18, 19, 20 și 21 din anexa 1 a Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011, invocată în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/328/2012 de petentul Consiliul Local al Municipiului Turda, în contradictoriu cu intimații B. SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și Guvernul României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că în cauză s-a probat împrejurarea că lucrările în vederea cărora a fost emisă H.G. nr. 1174 din 26 septembrie 2007, vizând DN1 km 444+650 - 446+111, DN1 km 447+120 - 450+000, DN15 km 0+000 - 2+300 și DN 75 km 160+870 - 161+270, au fost finalizate, astfel încât emiterea Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011 s-a realizat cu respectarea art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, lucrările fiind finalizate la data emiterii actului în cauză, după cum în mod corect s-a consemnat și în nota de fundamentare.

Cu privire la susținerile petentului Consiliul Local al Municipiului Turda privind necesitatea realizării unei inventarieri în teren a stării sectoarelor de drum în cauză, inventariere la care să participe și reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, curtea a reținut, interpretând coroborat prevederile art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 și art. 17 din Legea nr. 10/1995, că legiuitorul nu impune realizarea unei astfel de inventarieri a stării sectoarelor de drum în cauză prealabil luării deciziei de retransmitere a drumurilor către autorităților administrației publice locale de care au aparținut, ci exclusiv condiția ca lucrările în vederea executării cărora au fost preluate sectoarele de drum să fi fost finalizate, finalizare care a fost probată în cauză cu documentele de recepție a lucrărilor mai sus evidențiate.

S-a mai reținut în considerentele sentinței recurate că lucrările care vizau extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată, care nu au fost recepționate la data repreluării unor sectoare de drum, au demarat ulterior emiterii H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011. Luând în considerare faptul că nelegalitatea acestei hotărâri se poate aprecia numai în raport de cadrul normativ și situația de fapt la data adoptării actului administrativ, iar nu în raport de împrejurări ulterioare adoptării sale, instanța a constatat că nici susținerile petentei privitoare la împrejurarea că pe unele sectoare de drum se efectuau, la data notificării sale în vederea preluării acestora, lucrări de reabilitate nerecepționate, nu sunt de natură să conducă la anularea hotărârii de guvern în cauză.

Pentru considerentele expuse, curtea a constatat că punctele 18, 19, 20 și 21 din Anexa 1 a H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011 sunt legale și a respins excepția de nelegalitate invocată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Turda, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul critică soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul subliniază faptul că H.G. nr. 84/2011 a fost adoptată cu încălcarea art. 22 ind. 1 din Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, deoarece nu s-a procedat la verificarea stării sectoarelor de drum care urmau a fi repredate, iar lucrările nu au fost finalizate, așa încât să poată fi retransmise în condițiile legii respectivele sectoare de drum.

Arată recurentul că în nota de fundamentare a H.G. nr. 84/2011 s-ar fi menționat că lucrările în vederea realizării de către B SA a activităților de interes național au fost finalizate, iar Curtea a apreciat în mod greșit că ar fi fost făcută proba finalizării acestor lucrări după criteriul stabilit prin art. 17 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, prin documentele de recepție.

Mai arată recurentul că Sentința civilă nr. 96 din 4 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost emisă cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 17 din Legea 10/1995 privind calitatea în construcții, care stabilește în a doua parte că "Recepția construcțiilor se face de către investitor - proprietar (s.n.). în prezența proiectantului și a executantului și/sau reprezentanților de specialitate, legal desemnați de aceștia", text legal care a stat la baza respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 84/2011 invocată de Consiliul Local Turda.

Subliniază recurentul că dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul că la recepția construcțiilor trebuie să participe, pe lângă celelalte persoane expres menționate, atât proprietarul, cât și investitorul.

Datorită faptului că nici un reprezentant al autorității publice nu a fost convocat la recepția construcțiilor, și pentru motivele de mai sus legate de interpretarea dispozițiilor legale privind recepția lucrărilor, recurentul consideră că H.G. nr. 84/2011 a fost adoptată în mod nelegal și că în cauză nu a fost făcută dovada faptului că ar fi vorba despre alte lucrări care nu au fost vizate de H.G. nr. 84/2011 și care au fost demarate ulterior adoptării acestui act administrativ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost învestită să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate a punctelor 18, 19, 20 și 21 din anexa 1 a Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011 prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2013, dată în dosarul nr. x/328/2012 al aceleiași instanțe.

Înalta Curte constată că excepția de nelegalitate invocată în cauză a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată, soluția adoptată de prima instanță fiind legală, iar criticile formulate de recurent fiind nefondate.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Cu alte cuvinte, verificarea legalității actului administrativ contestat, pe calea excepției de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt.

Instanța de contencios administrativ nu are competența de a constata existența unei stări de fapt, ci ea se pronunță, așa cum s-a precizat mai sus, asupra legalității unui act administrativ, respectiv în sensul verificării respectării condițiilor de legalitate a actului, adică al conformității acestuia cu actul normativ cu forță juridică superioară, în baza căruia a fost emis.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin H.G. nr. 1174 din 26 septembrie 2007 s-a aprobat preluarea unor sectoare de drumuri naționale, proprietate publică a statului, printre care și sectoarele de drum DN1 km 444+650 - 446+111, DN1 km 447+120 - 450+000, DN15 km 0+000 - 2+300 și DN 75 km 160+870 - 161+270, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Turda, județul Cluj, în administrarea Ministerului Transporturilor, în vederea realizării de către B. SA a unor activități de interes național în domeniul administrării drumurilor naționale.

Ulterior, prin H.G. nr. 84 din 2 februarie 2011, a cărei nelegalitate parțială a fost invocată în cauză, emitentul actului a decis în sensul retransmiterii unor sectoare de drum situate în intravilanul unor municipii, din administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, prin B. SA, în administrarea autorităților administrației publice locale, la punctele 18, 19, 20 și 21 din anexa 1 fiind evidențiate sectoarele de drum DN1 km 444+650 - 446+111, DN1 km 447+120 - 450+000, DN15 km 0+000 - 2+300 și DN 75 km 160+870 - 161+270, care urmau să fie predate-preluate către Consiliul Local al Municipiului Turda.

Referitor la pretinsa contradicție între dispozițiile punctelor 18, 19, 20 și 21 din anexa 1 a Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011 și art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că în cauză s-a probat împrejurarea că lucrările în vederea cărora a fost emisă H.G. nr. 1174 din 26 septembrie 2007, vizând sectoarele de drum menționate la cele patru puncte din anexa 1 a H.G. nr. 84 din 2011, erau finalizate la data emiterii acestei din urmă hotărâri, astfel încât emiterea actului în cauză s-a realizat cu respectarea art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Potrivit art. 22 ind. 1 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, pentru realizarea proiectelor prioritare de interes național și european, cu acordul autorităților administrației publice locale, se preiau de către administratorul drumurilor naționale sectoare de drum de interes național, județean sau local situate în intravilanul/extravilanul unor localități, în vederea realizării lucrărilor respective.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 22 ind. 1 alin. (2) din același act normativ, după finalizarea lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit autorităților administrației publice locale de care au aparținut.

Potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, condiția impusă de către legiuitor, necesar a fi îndeplinită anterior luării deciziei de retransmitere a sectoarelor de drum în cauză către autoritățile administrației publice locale de care au aparținut, este aceea ca lucrările în vederea executării cărora au fost preluate sectoarele de drum să fi fost finalizate.

Ori, având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea de apel a constatat în mod corect că în cauză se impune a se verifica îndeplinirea acestei condiții la momentul adoptării Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011.

Asupra acestui aspect, curtea a constatat că în nota de fundamentare întocmită în procedura prealabilă adoptării hotărârii de guvern în cauză s-a menționat că lucrările în vederea realizării de către B. SA a activităților de interes național au fost finalizate.

În ceea ce privește criteriul în raport cu care se poate aprecia dacă o astfel de lucrare este finalizată, instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, recepția construcțiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentația de execuție și cu documentele cuprinse în cartea tehnică a construcției. Recepția construcțiilor se face de către investitor-proprietar, în prezența proiectantului și a executantului și/sau reprezentanților de specialitate, legal desemnați de aceștia.

Conform prevederilor art. 3 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, recepția lucrărilor de construcții de orice categorie și instalații aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât și la intervențiile în timp asupra construcțiilor existente (reparații capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) și se realizează în două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală la expirarea perioadei de garanție.

Astfel, în temeiul tuturor acestor dispoziții legale, dovada terminării lucrărilor se poate realiza cu documentul care consemnează recepția lucrărilor la finalizarea acestora, recepția constituind, potrivit art. 1 din H.G. nr. 273/1994, o componentă a sistemului calității în construcții, respectiv actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Aceste dispoziții legale au fost reluate de art. 2 al anexei la Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 616/2003 pentru aprobarea reglementării tehnice "Metodologie privind efectuarea recepției lucrărilor de întreținere și reparare curentă drumuri poduri" - indicativ AND 514 - 2000.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond și în raport de întregul material probator administrat în cauză, că în ceea ce privește sectoarele de drum avute în vedere de autorul excepției de nelegalitate s-a făcut dovada faptului că lucrările au fost finalizate înainte de data emiterii H.G. nr. 84/2011, care astfel s-a realizat cu respectarea art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond a reținut în mod corect, interpretând coroborat prevederile art. 22 ind. 1 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 și art. 17 din Legea nr. 10/1995, pe de o parte, că legiuitorul nu impune realizarea unei inventarieri a stării sectoarelor de drum în cauză, prealabil luării deciziei de retransmitere a drumurilor către autoritățile administrației publice locale de care au aparținut, ci exclusiv condiția ca lucrările în vederea executării cărora au fost preluate sectoarele de drum să fi fost finalizate, finalizare care a fost probată în cauză cu documentele de recepție a lucrărilor existente la dosar și avute în vedere la pronunțarea sentinței recurate, iar, pe de altă parte, că, în raport de prevederile art. 17 din Legea nr. 10/1995, autoritățile administrației publice locale nu aveau calitatea de a participa la recepția acestor lucrărilor.

Înalta Curte apreciază că lucrările de reabilitare care se efectuau pe unele sectoare de drum la data notificării reclamantului în vederea preluării acestora și care nu au fost recepționate de beneficiar până la acea dată, constând în extinderea și reabilitarea sistemelor de apă și apă uzată, sunt lucrări care exced scopului emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1174 din 26 septembrie 2007 de preluare a sectoarelor de drum în cauză pentru activități de interes național în domeniul administrării drumurilor naționale.

Aceste lucrări, demarate ulterior emiterii Hotărârii Guvernului nr. 84 din 2 februarie 2011, nu pot fi avute în vedere la analiza legalității sau nelegalității hotărârii, deoarece nelegalitatea actului administrativ se poate aprecia numai în raport de cadrul normativ și situația de fapt la data adoptării acestuia, iar nu în raport de împrejurări ulterioare adoptării sale, astfel cum în mod corect a reținut și curtea de apel.

Așa cum s-a reținut anterior, în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative care au forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și de forma actelor normative cu forță juridică superioară în vigoare la momentul emiterii actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă.

Astfel, la alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Reiese astfel că analiza efectuată de instanța de contencios administrativ în soluționarea excepției de nelegalitate este limitată la verificarea legalității actului administrativ în raport cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, un control incidental, ce apare în cadrul unui proces care are alt obiect decât stabilirea legalității actului administrativ și nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii.

Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate verifică legalitatea actului administrativ în raport de limitele controlului exercitat în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În cercetarea făcută în cauza de față, instanța s-a raportat la motivele de nelegalitate invocate de autorul excepției de nelegalitate și a concluzionat în mod corect că excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant este neîntemeiată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente pricinii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Turda împotriva Sentinței civile nr. 96 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2015.

Procesat de GGC - CL