Decizia nr. 1483/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/57/2015, reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba, S.C. D. S.R.L.: - Să se dispună suspendarea parțială a executării H.G. nr. 399 din 13.05.2014, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiții autostrada Sebeș-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere în ceea ce privește imobilele evidențiate în anexă la poziția 699 pe numele E., cu consecința modificării parțiale a amplasamentului obiectivului de investiții "Autostrada Sebeș - Turda" și a studiului de fezabilitate, pe porțiunea localității Oarda de Sus, până la soluționarea pe fond a acțiunii privind anularea parțiala a executării H.G. nr. 399/2014, a modificării amplasamentului și a studiului de fezabilitate pe porțiunea aferenta localității Oarda De Sus, corespunzător imobilelor menționate; - Să se efectueze formalitățile necesare revizuirii studiului de fezabilitate a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție aferente, în vederea modificării traseului obiectivului de investiții autostrada Sebeș-Turda, în zona localității Oarda de Sus - Alba Iulia, astfel încât amplasamentul lucrării să nu mai afecteze imobilul proprietatea reclamanților; - Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile primei instanțe Prin sentința civilă nr. 132/2015 pronunțată la data de 26 iunie 2015 de Curtea de apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins, ca lipsită de interes, cererea de suspendare formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba și S.C. D. S.R.L. Prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2015, de amânare a pronunțării, dată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2015, prima instanță a acordat cuvântul în dezbateri cu privire la toate excepțiile invocate de pârâți și pe fond, respectiv cu privire la excepțiile inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; tardivității; lipsei calității procesuale active a părților reclamante; lipsei de interes; lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor și S.C. D. S.R.L. De asemenea, prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNADNR, acordând cuvântul inclusiv asupra acesteia.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, atât reclamanții A., B. și C. cât și pârâtul Ministerul Transporturilor au declarat recurs. Pârâtul Ministerul Transporturilor a declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 17 iunie 2015, motivat de faptul că instanța de fond a omis, în mod neîntemeiat, a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități. Prin recursul formulat împoriva ambelor hotărâri, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr. 132/2015, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și respingerea acțiunii promovată de reclamanți față de această autoritate. Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor, nu au fost menționate expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recurs. Recurentul-pârât critică faptul că prima instanță în mod neîntemeiat asupra excepției lipsei calității sale procesual pasive, pe care o invocase, excepție întemeiată pe aspectul că în speță, proiectul de H.G. nr. 399/2014 a fost inițiat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public-Privat și Promovarea Exporturilor (în prezent Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat), iar nu de către Ministerul Transporturilor. Pe de altă parte, arată că în cauză, apare ca avizator Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, arată că potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2014, expropriator este Statul român reprezentat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiții Străine, Parteneriat Public-Privat și Promovarea Exporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Prin recursul reclamanților A., B. și C. s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării instanței pe fondul cererii de chemare în judecată, cu consecința admiterii acesteia. În subsidiar, se solicită casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării de instanța de control judiciar, solicită admiterea cererii de suspendare formulată la instanța de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs. Se susține că instanța de fond s-a raportat în mod greșit în admiterea excepției lipsei de interes a reclamanților cu privire la decizia de expropriere, la tardivitatea demersului judiciar al reclamanților cu privire la suspendarea H.G. nr. 399/2014, astfel că în opinia lor, hotărârea este nelegală în considerarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, valoarea juridică și consecințele emiteri deciziei de expropriere atribuite de instanța de fond fiind eronate în contextul legislației speciale aplicabile. Recurenții-reclamanți critică în esență, modalitatea de expropriere, care în cauză, în opinia acestora, nu a respectat dispozițiile Legii nr. 255/2010, privind expropierea pentru cauză de utilitate publică, astfel că se impune suspendarea procedurii de expropriere prevăzută de H.G. nr. 399/2014, cu atât mai mult cu cât dispozițiile legii speciale sunt imperative în ceea ce privește adminisbilitatea unei contestații la decizia de expropriere, actul normativ reglementând doar procedura contestății despăgubirilor acordate și nicidecum a dispozițiilor privind predarea bunului, cu privire la care dispoziția de expropriere are caracter de titlu executoriu. Consideră că instanța de fond a admis în mod greșit excepția lipsei de interes și a lăsat nesoluționat fondul cauzei, fără a se raporta la cele două condiții expres prevăzute pentru admisibilitatea acțiunii la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, consideră că întrucât prima instanță a motivat calitatea procesuală activă a recurenților, reținând că imobilul supus exproprierii este înscris în titlul de proprietate emis pe numele lui E. - tatăl acestora, iar conform certificatului de moștenitor, calitatea recurenților de susccesori în drepturi a fost dovedită, este evident că aceștia justifică un interes în contestarea procedurii de expropriere ce vizează imobilul în discuție. În drept, recurenții - reclamanți au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză 4.1 Recurenții-reclamanți A., B. și C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către pârât ca nefondat, având în vedere că raportat la obiectul cauzei, recurentul-pârât justifică calitate procesuală pasivă, dat fiind atribuțiile exprese privind emiterea autorizațiilor de construire pentru infrastructura rutieră de interes național, precum și pentru că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, expropriator este statul român pentru obiectivele de interes național, iar alin. (3) precizează că în aplicarea prevederilor legii, expropriatorul este reprezentat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine prin CNANDR S.A., respectiv Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin CNANDR S.A. pentru lucrări de construire drumuri de interes național, invocând și susținerea din întâmpinare a Consilului Județean Alba a competenței Ministerului Transporturilor de a dispune autorizarea lucrărilor de construire aferente infrastructurii de transport rutier de interes național. În ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond cu privire la excepția invocată, precizează că din considerente rezultă că s-au reținut dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța determinând ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. 4.2 Intimatul-pârât Municipiul Alba lulia a formulat întâmpinare, prin care se susține că în speță, criticile recurenților sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea acestora. Astfel, referitor la solicitările recurenților-reclamanți privind suspendarea parțială a executării H.G. nr. 399/2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere al obiectivului de investiții autostrada Sebeș-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere, intimatul-pârât reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, având în vedere că nu este titularul vreunui drept sau obligație privitor la imobilele din litigiu, astfel încât calitatea sa procesuală nu rezultă din raportul juridic litigios. Așa fiind, legea stabilește cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării unor astfel de lucrări de construcție, reabilitare și modernizare a drumurilor de interes național, județean și local, iar potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 255/2010, expropriator este Statul Român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean, iar municipiile, orașele și comunele pentru obiectivele de interes local. Pe fondul cauzei, intimatul-pârât susține că solicitările recurenților-reclamanți sunt nefondate, deoarece potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010: "Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză." De asemenea, invocă și dispozițiile art. 22 alin. (4) al Legii nr. 255/2010 care menționează că "Atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat." Astfel, în ceea ce privește procedura de expropriere și obiectivele de utilitate publică reglementate de legea specială, nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, ci doar se poate contesta cuantumul despăgubirii acordat pentru imobilul expropriat. 4.3 În cauză a formulat întâmpinare și intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Cluj, față de recursul formulat de către reclamanți, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și arătând că în spreță, raportul juridic născut prin Decizia de expropriere este guvernat de legea specială în temeiul căreia a fost emisă, respectiv de Legea nr. 255/2010, iar drepturile recurentei-reclamante sunt protejate exclusiv prin acțiunea prevăzuta de norma specială, distinctă de Legea nr. 554/2004. Astfel, arată că recurenta tinde la apărarea drepturilor sale de proprietate, despre care se afirmă că ar fi vătămate prin procedurile de expropriere prevăzute de art. 4 și 5 din Legea nr. 255/2010 și că din preambulul H.G. 399/2014, actul administrtativ a fost adoptat în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și având în vedere dispozițiile H.G. 234/2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Autostrada Sebes-Turda". Susține că raporturile juridice născute prin actele administrative menționate sunt guvernate de legea speciala în temeiul căreia au fost emise, respectiv de Legea nr. 255/2010, drepturile reclamantei fiind protejate exclusiv prin norma speciala, distincta de Legea nr. 554/2004. Intimatul-pârât consideră întemeiat raționamentul instanței de fond potrivit căruia recurenții nu pot justifica un interes în susținerea cererii de suspendare a H.G. nr. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanți, acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situația anterioara emiterii deciziei de expropriere. Mai arată că C.N.A.D.N.R. S.A. a emis anterior promovării prezentei acțiuni, Decizia de expropriere nr. 782 din 31 iulie 2014, act distinct reglementat de art. 9 alin. (2) teza finala din Legea nr. 255/2010 și care, isi produce efectele independent de soluția pronunțata în prezenta cauză, dar recurenții nu au contestat decizia de expropriere. De asemenea, arată că având în vedere că anterior sesizării instanței de contencios administrativ, prevederile H.G. nr. 399/2014 au fost executate, hotărârea atacată fiind urmată de un act distinct al expropriatorului, care nu face obiectul prezentului litigiu, instanța de fond a considerat în mod corect ca nefiind îndeplinite condițiile de exercițiu a acțiunii referitoare la actualitatea interesului. 4.4. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Consiliul Județean Alba solicită respingerea recursului formulat de către reclamanții A., B. și C. și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Alba, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut ca raportat la etapa în care se afla procedura exproprierii, este tardiv demersul judiciar al reclamanților și că reclamanții nu pot justifica un interes în susținerea cererii de suspendare a H.G. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanți, acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situația anterioară emiterii deciziei de expropriere. Mai arată că raportat la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune măsura suspendării executării, este necesară îndeplinirea cumulativ a condițiilor privind existența unui caz bine justificat și iminența cauzei, dar în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiții. În ceea ce privește procedura de expropriere și obiectivele de utilitate publică reglementate de legea speciala, precizează că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, ci doar cuantumul despăgubirilor acordate, în considerarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 și a art. 22 alin. (4) din aceeași lege, care guvernează raportul juridic născut prin decizia de expropriere, drepturile recurenților-reclamanți fiind protejate exclusiv prin acțiunea prevăzuta de norma specială, distinctă de Legea nr. 554/2004. Actul administrtativ a fost adoptat în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 și având în vedere dispozițiile H.G. 234/2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Autostrada Sebeș-Turda", asa cum se menționează în preambulul H.G. nr. 399/2014, raporturile juridice născute în baza acestor acte administrative fiind guvernate de legea speciala, respectiv de Legea nr. 255/2010, iar drepturile reclamantei fiind protejate de Legea nr. 554/2004. Susține că Legea nr. 255/2010 cuprinde dispoziții care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publica, ce au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată, după o justă și prealabilă despăgubire, stabilită pe bază de expertiză, așa încât consideră întemeiat raționamentul instanței de fond potrivit căruia reclamanții - recurenți nu pot justifica un interes în susținerea cererii de suspendare a H.G. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanți, și anume acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situația anterioară emiterii deciziei de expropriere, Hotărârea de Guvern nr. 399/2004 fiind un act administrativ specific etapei aprobării indicatorilor tehnico-economici. Se mai arată că Decizia de expropriere a fost emisă anterior promovării prezentei acțiuni și este un act distinct reglementat de art. 9 alin. (2) teza finală din Legea nr. 255/2010, care își produce efectele independent de soluția pronunțată în prezenta cauză, iar reclamanții-recurenți nu au contestat în condițiile legii, Decizia de expropriere nr. 782 din 31 iulie 2014, aspect ce evidențiază lipsa de interes în formularea și susținerea cererii deduse judecații din perspectiva scopului urmărit și al finalității demersului judiciar. În subsidiar, pentru ipoteza casării cu reținere cauzei spre rejudecare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Alba și solicită admiterea acestei excepții, având în vedere că certificatul de urbanism emis de Consiliul Județean Alba nu este un act administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu naște, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatea competentă face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor, existente la data solicitării și stabilește cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare autorizării. Mai mult, susține că reclamanții-recurenți au solicitat suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 399/2014 privind autostrada Sebeș - Turda, act administrativ unilaretal emis de către Guvernul României și nu au solicitat suspendarea unui act emis de Consiliul Județean Alba, motiv pentru care intimatul apreciază că nu poate avea calitatea departe în proces, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Alba și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de către reclamanți.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursurile sunt admisibile în principiu, având în vedere că acestea îndeplinesc cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ. au fost declarate în termen; motivele de recurs ale recurenților-reclamanți se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar cele ale recurentului-pârât se încadrează celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au admis în principiu, recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și de pârâtul Ministerul Transporturilor, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25.04.2017, reținându-se totodată că părțile nu au depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările formulate față de motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate. Prin cererea cde chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba, S.C. D. S.R.L.: - Să se dispună suspendarea parțială a executării H.G. nr. 399 din 13.05.2014, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiții autostrada Sebeș-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere în ceea ce privește imobilele evidențiate în anexă la poziția 699 pe numele E., cu consecința modificării parțiale a amplasamentului obiectivului de investiții "Autostrada Sebeș - Turda" și a studiului de fezabilitate, pe porțiunea localității Oarda de Sus, până la soluționarea pe fond a acțiunii privind anularea parțiala a executării H.G. nr. 399/2014, a modificării amplasamentului și a studiului de fezabilitate pe porțiunea aferenta localității Oarda De Sus, corespunzător imobilelor menționate; - Să se efectueze formalitățile necesare revizuirii studiului de fezabilitate a proiectului tehnic și a detaliilor de execuție aferente, în vederea modificării traseului obiectivului de investiții autostrada Sebeș-Turda, în zona localității Oarda de Sus - Alba Iulia, astfel încât amplasamentul lucrării să nu mai afecteze imobilul proprietatea reclamanților; - Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinările formulate de către pârâți, în fața instanței de fond, au fost invocate următoarele excepții: excepția lipsei calității de reprezentant; excepția netimbrării; excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; excepția tardivității cererii privind suspendarea parțială a H.G. nr. 39/2014, în ceea ce privesc imobilele evidențiate în Anexa nr. 2, poziția nr. 699, pe numele E.; excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor și S.C. D. S.R.L., în ceea ce îi privește; excepția lipsei calității procesuale active a părților reclamante; excepția lipsei de interes. De asemenea, prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNADNR, acordând cuvântul la termenul de fond inclusiv asupra acesteia. Înalta Curte constată că asupra excepției lipsei calității de reprezentant și a netimbrării, prima instanță s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 03.06.2015, în sensul respingerii acestora, pentru motivele arătate prin aceasta. De asemenea, se constată că asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a părților reclamante și asupra excepției lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentului demers procesual, prima instanță s-a pronunțat prin sentința recurată, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admiterii excepției lipsei de interes a acestora, cu consecința respingerii cererii de suspendare, ca lipsită de interes. Înalta Curte reține că în aceste condiții, sunt întemeiate susținerile recurenților relativ la modul de soluționare de către instanța de fond a excepțiilor invocate în fața acesteia, prima instanța omițând a se pronunța asupra excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; a excepției tardivității cererii privind suspendarea parțială a H.G. nr. 39/2014, în ceea ce privesc imobilele evidențiate în Anexa nr. 2, poziția nr. 699, pe numele E.; a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Consiliul Județean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor și S.C. D. S.R.L., în ceea ce îi privește, precum și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNADNR, invocată din oficiu de către instanță, deși cu ocazia dezbaterilor, părților li s-a dat cuvântul asupra tuturor acestor excepții. Potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia", iar potrivit art. 177 alin. (1): "Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităților actului de procedură." Înalta Curte reține caracterul întemeiat al recursurilor declarate, în raport de prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active și a admis excepția lipsei de interes motivând necontestarea deciziei de expropiere nr. 782 din 31 iulie 2014 de către reclamanți, care nu face obiectul acțiunii. Se arată în Decizia Curții Constituționale a României nr. 256 din 14 martie 2006 că art. 52 alin. (1) din Constituție face trimitere, in terminis, numai la existența vătămării cu privire la un drept al persoanei, pe când în cazul interesului legitim, în concepția Constituției, nu se distinge dacă acesta poate fi public sau privat, în lipsa unei precizări exprese a textului respectiv, prin aplicarea principiului de drept ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituție, în situațiile reglementate de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice pot introduce acțiune în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, cu atât mai mult cu cât interesul legitim public are în vedere și interesele legitime private ale unei persoane. Ca atare, constatând că reclamanții au calitate procesuală activă, instanța de fond va analiza interesul acestora în promovarea acțiunii în contencios administrativ, analizând fondul cererii acestora, dacă alte excepții invocate nu vor fi soluționate cu precădere. Dat fiind faptul că neregula procedurală astfel produsă nu poate fi îndreptată printr-o soluție definitivă în calea de atac, Înalta Curte reține că se impune, ca efect al admiterii recursului declarat în cauză, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare. Așa fiind, atâta timp cât prin soluția pronunțată și considerentele expuse, prima instanță nu a lămurit pricina sub toate aspectele deduse judecății, se constată că, în sensul celor expuse anterior, hotărârea atacată nu răspunde cerinței prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind de natură a crea părților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față. Cu prilejul rejudecării, instanța de fond urmează a face aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, luând în considerare toate excepțiile invocate de către părți și de către instanță din oficiu, în cauza de față, prin raportare și la prevederile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată." III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanții A., B., C. împotriva sentinței nr. 132 din 26 mai 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, și de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din data de 17.05.2015 și a sentinței nr. 132 din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, consecința fiind cea de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, cu luarea în considerare a îndrumărilor date prin prezenta decizie.