ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 410/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Roman prin Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A., anularea parțială a H.G. nr. 399/13.05.2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al obiectivului autostrada Sebeș-Turda, fiind aprobat amplasamentul obiectivului de investiții și a declanșării procedurilor de expropriere a imobilului aflat la numărul de identificare x-teren și construcții, aflat in proprietatea reclamantei - categoria de folosința curți, construcții - înscris în CF x Rădești, număr cadastral x sistat prin înființarea cărții funciare nr. x Rădești, număr cadastral x, număr parcela x .

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 100/2015 din data de 15.05.2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Roman prin Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 399/2014 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al obiectivului autostrada Sebeș-Turda, fiind aprobat amplasamentul obiectivului de investiții și a declanșării procedurilor de expropriere a imobilului aflat la numărul de identificare x-teren și construcții, aflat în proprietatea reclamantei - categoria de folosință curți, construcții - înscris în CF x Radesti, număr cadastral x - sistat prin înființarea cărții funciare nr. x Rădești, număr cadastral x, număr parcela x .

Au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate de pârâte îndeplinesc condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. a arătat, în esență, următoarele:

- În mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia a încadrat și analizat incidența în cauză a principiului european al proporționalității -consacrat de art. 5 alin. (4) al Tratatului UE și art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor de subsidiaritate și proporționalitate la Tratatul UE - și a excesului de putere - reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004, ca elemente ce țin de oportunitatea actului administrativ.

Arată recurenta că motivele de anulare a actului administrativ invocate și anume, săvârșirea unui exces de putere și încălcarea principiului proporționalității, reprezintă elemente ce țin de legalitatea actului administrativ, și nu, strict, de oportunitatea acestuia.

În cauza dedusă judecății este prezentată o ilegalitate subiectivă derivând din încălcarea, prin actul administrativ a cărui anulare parțială se solicită, a "drepturilor și libertăților cetățenilor", în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 teza finală, precum și a principiului proporționalității.

- Se arată că este profund eronată statuarea instanței de judecată potrivit căreia, în condițiile în care, oportunitatea adoptării hotărârii este atributul puterii executive de a aprecia cea mai bună variantă în determinarea traseului autostrăzii, fără ca instanța de judecată să aibă posibilitatea de a se substitui în exercitarea acestui atribut al administrației, s-ar justifica concluzia că Guvernul nu a acționat cu exces de putere.

Un alt argument pentru care prima instanță a apreciat că actul administrativ atacat nu a fost adoptat cu exces de putere este faptul că "procedura exproprierii este reglementată prin lege, iar terenul va fi supus exproprierii, cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, fiind stabilită și sursa de finanțare" (pag. 7, paragraf 4 hotărâre). Chiar dacă aspectele reținute de instanță relativ la existența unui cadrul legal referitor la procedurile de expropriere se confirmă, aceasta nu exclude săvârșirea excesului de putere de către emitentul actului administrativ a cărui anulare se solicită.

- Nelegalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită a fost evidențiată prin prisma încălcării principiului proporționalității între scopul urmărit prin emiterea actului administrativ și realitatea socială căreia i se aplică măsura dispusă, încălcare care s-a materializat într-un exces de putere al administrației publice, în speță, cele două noțiuni aflându-se într-o relație de interdependență.

Principiul proporționalității înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă.

În întreaga zonă învecinată terenului recurentei, acesta este singurul având această categorie de folosință, fiind înconjurat exclusiv de terenuri agricole, astfel că nu se respectă cerința caracterului rezonabil/cel mai rezonabil.

- Verificarea respectării principiului proporționalității presupune analiza exercițiului dreptului de apreciere în mod rezonabil, corespunzător atingerii unui scop legitim și necesar în vederea atingerii acelui scop.

În speța dedusă judecății, soluția tehnică relevată de studiul de fezabilitate nu este de natură a asigura un raport echilibrat/adecvat între măsura adoptată conform H.G. nr. 399/2014 și situația de fapt căreia această măsură i se aplică, fiind absolut necesară limitarea măsurii dispuse de autoritatea publică la ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit.

Soluția tehnică susceptibilă a respecta cerința proporționalității este exproprierea unei parcele (având categoria de folosință arabil) din vestul traseului actual al drumului județean (DJ142L) și nu din partea estica a acestuia, astfel cum este stabilit in prezent conform anexei nr. 1 la H.G. nr. 399.

De altfel, această soluție tehnică este atestată de către însuși proiectantul studiului de fezabilitate - B. care, prin adresa înregistrată la CNADNR sub nr. x/2014, arată că "din punct de vedere tehnic este posibilă mutarea traseului deviat al drumului județean DJ142L cu cca 70-80 m către Sebeș, astfel încât să fie evitată exproprierea proprietății S.C. A., urmând a fi afectate terenuri agricole situate pe partea opusă a drumului județean existent".

Statuarea primei instanțe (pag. 8 ultimul paragraf teza finală hotărâre) conform căreia punctul de vedere exprimat de către proiectantul B. este unul "în afara procedurii", neprezentând relevanță juridică raportat la studiul de fezabilitate final este rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) Legea nr. 554/2004 și art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor de subsidiaritate și proporționalitate la Tratatul UE.

- În sens contrar celor reținute de instanță, emiterea actului administrativ a cărui anulare o solicităm nu a avut la bază o cercetare prealabilă corespunzătoare în ce privește stabilirea amplasamentului lucrărilor și întocmirea documentației tehnico-economice aferente.

Statuarea instanței este contrazisă de însăși Raportul de prezentare întocmit de către proiectantul B. - pag. 7-cap. 4.1.2.1. și pag. 16 și 17 - cap. 4.1.2. Z-, care evidențiază "modificarea traseului față de studiul de fezabilitate din anul 2007 între km (...) 33+000 - km 54+000". Or, de vreme ce imobilul proprietatea recurentei afectat de măsura exproprierii este situat la km 35+680, este dincolo de orice îndoială că detaliile tehnice ale obiectivului de investiții s-au schimbat în anul 2013, față de anul 2007, terenul proprietatea recurentei, nefiind afectat inițial, conform studiului de fezabilitate din anul 2007, însă fiind supus, ulterior, măsurii exproprierii, ca urmare a modificării traseului conform studiului de fezabilitate din anul 2013.

- Consideră recurenta că suprafața de 5.957,93 m.p. proprietatea sa, vizată prin hotărârea de expropriere, nu este necesară pentru construcția autostrăzii ci, dimpotrivă, este destinată a asigura exclusiv accesul la pasajul pe DJ142L, acces care, astfel cum rezultă din poziția manifestată de proiectantul B., prin adresa înregistrată la CNADNR sub nr. x/2014, poate fi modificat prin devierea traseului drumului județean DJ142L cu doar aproximativ 70-80 m către Sebeș.

Se mai arată că suprafața de 5.957,93 mp vizată prin hotărârea de expropriere reprezintă 10% din incinta fabricii proprietatea subscrisei și afectează o suprafață de teren care în prezent este destinată accesului în fabrică, depozitării materiei prime, parcărilor și traseelor tehnologice pentru transportul cherestelei la uscătoare și, ulterior, la halele de producție și care este absolut indispensabilă activității desfășurate.

- În ce privește încălcarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică coroborat cu art. 5 din Legea nr. 255/2010.

Înscrisurile la care face referire prima instanță constau exclusiv în anunțuri asupra depunerii solicitării de revizuire a acordului de mediu și asupra luării deciziei etapei de încadrare, fără legătură cu obligațiile impuse autorității publice în baza Legii nr. 52/2003 și ale Legii nr. 255/2010 constând în informarea în prealabil și consultarea publicului/cetățenilor asupra proiectului de act normativ, respectiv în procesul de elaborare a proiectului de act normativ (art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 52/2003) și, deopotrivă, în "aducerea la cunoștința publică prin afișare la sediul consiliului local și pe pagina proprie de internet a expropriatorului a amplasamentului lucrării, materializat prin bornarea tuturor punctelor coordonate care îl definesc pe acesta" (art. 5 din legea nr. 255/2010).

În ce privește anunțul asupra luării deciziei etapei de încadrare, un astfel de anunț a fost înregistrat la registratura Primăriei com. Rădești sub nr. x/2013, însă nu a fost afișat la sediul instituției publice și nici adus la cunoștința publicului în alt mod.

Așadar, de reținut este faptul că prin înscrisurile la care face referire instanța de fond nu se face dovada îndeplinirii obligațiilor de informare/consultare/aducere la cunoștința publicului, și implicit a subscrisei, prevăzute în mod expres și imperativ în sarcina expropriatorului prin Legea nr. 52/2003 și Legea nr. 255/2010.

Menționarea greșită a numelui proprietarului, respectiv menționarea următoarelor informații: proprietar C., înscris în C.F. x cu numărul topografic x, în loc de A. S.R.L., C.F. x Radești și număr cadastral x, dreptul recurentei de a informată cu privire la decizia autorității administrative fiind, într-o astfel de ipoteză, profund încălcat.

Împrejurarea că a fost atacat actul administrativ de expropriere atât în procedura administrativă (plângere prealabilă), cât și ulterior în fața instanței de judecată, nu justifică concluzia îndeplinirii cerințelor de publicitate prevăzute de art. 2 din Legea nr. 52/2003 și art. 5 din Legea nr. 255/2010.

În Raportul de prezentare întocmit de către proiectantul B. - pag. 17, paragraf 2 - se reține că "față de traseul aprobat de către CNADNR cu aviz nr. 4295/20.05.2013, în urma întâlnirii din amplasament împreună cu reprezentanții administrațiilor locale în perioada 17.06. - 18.06.2013 au apărut unele modificări solicitate de către localitățile străbătute pentru a se evita diferite obiective propuse a se realiza în următoarea perioadă de către administrațiile locale".

În condițiile în care obiectivele propuse de către reprezentanții administrațiilor locale au justificat modificarea traseului autostrăzii, și obiectivul de investiții al recurentei se impune să aibă aceeași finalitate.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Recurentul arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la excesul de putere și a aplicat greșit principiul de proporționalitate (art. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 5 alin. (4) din Tratatul UE; art. 5 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiului de subsidiaritate și proporționalitate, art. 41, art. 45 din Constituția României, art. 22 alin. (1) teza finală din Legea nr. 255/2010.

Principiul subsidiarității (art. 5 alin. (41) al UE) privește toate instituțiile Uniunii și se aplică doar domeniilor care intră sub incidența competențelor neexclusive împărțite între Uniune și statele membre, iar obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre, fiind astfel necesară o intervenție a Uniunii.

Controlul jurisdicțional al respectării principiului subsidiarității presupune evaluarea unor dispoziții sau măsuri comunitare pentru a se observa armonizarea sau nu a legislației naționale cu cea comunitară, elemente concrete pe care recurenta nu le-a arătat. În nota de fundamentare se arată că nu este transpusă prin acest act normativ legislația comunitară .

De asemenea, în privința principiului proporționalității art. 5 alin. (3) TCE ["Acțiunea Comunității nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor prezentului tratat"] recurenta nu face referire la un regulament, directivă sau alt instrument de legiferare al Comunității UE, criticile fiind limitate la legislația națională.

În sentința civilă recurată instanța de fond a analizat principiul proporționalității în conexiune cu criteriul privind excesul de putere, respectiv cu competențele legale ale autorităților în emiterea actului administrativ a cărui anulare parțială se solicită și cu elementele de oportunitate care au determinat și au stat la baza adoptării hotărârii de guvern atacate.

- În mod corect instanța de fond a apreciat că adoptarea hotărârii de guvern a fost făcută cu respectarea condițiilor de legalitate. Astfel, H.G. nr. 389/2004 a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, a prevederilor Legii nr. 234/2008 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectului de investiții a Autostrăzii Sebeș-Turda.

S-a reținut de asemenea că a fost întocmită nota de fundamentare, studiul de fezabilitate și studiul de fezabilitate final, că amplasamentul lucrării a fost actualizat, coridoarele de expropriere fiind întocmite de proiectant în baza studiului de fezabilitate final, avizate și recepționate de OCPI Cluj și Alba, prin procese-verbale de recepție.

De asemenea, instanța de fond a făcut analiza sursei de finanțare și a impactului socio-economic, concluzionând în mod corect că în baza unor prevederi legale de excepție conform Constituției României și C. civ., realizarea lucrărilor de investiții Autostrada Sebeș-Turda este oportună, legală și proporțională, fiind păstrat astfel un echilibru just între interesul general - realizarea obiectivului de investiții Autostrada Sebeș-Turda, lucrare care conform Notei de fundamentare și privește siguranța și securitatea națională, având ca scop integrarea României în structurile euroatlantice, în particular datorită creșterii foarte mari a volumului de trafic, avantaje cu impact pozitiv asupra așezărilor umane, capacitatea de circulație a actualului drum fiind deja depășită și interesul privat al recurentei care tinde la apărarea drepturilor sale de proprietate și privind profitul economic.

Se reține că în aceste circumstanțe, principiul proporționalității a fost respectat (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Nu se poate reține că măsura de declanșare a procedurilor de expropriere și de stabilire a coridorului de expropriere prevăzut de H.G. nr. 399/2014, este abuzivă și nelegală având în vedere că:

- CNADR a demarat procedura pentru întocmirea documentațiilor tehnice aferente imobilelor expropriate conform H.G. nr. 399/2014, iar activitatea desfășurată de comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real asupra imobilelor expropriate nu a finalizat documentația cadastrală. În acest context se reține că recurenta a arătat că poziția 2421 a imobilului teren și construcții, înscris în CF nr. x vizează în fapt CF x, respectiv 100% din proprietatea sa de 5.957,93 m.p., solicitând revizuirea studiului de fezabilitate și modificarea soluției tehnice de realizare a pasajului peste autostradă la km. 35-680 m.;

- Proiectantul B. pentru CNADR a arătat că identificarea eronată a proprietarului imobilului s-a făcut conform schițelor primite de la Primăria Rădești care nu a cuprins în schițele sale pe zona analizată toate imobilele alipite conform actelor de vânzare-cumpărare în perioada 2009-2011, concluzionând că este posibilă din punct de vedere tehnic mutarea traseului astfel încât să fie evitată exproprierea proprietății S.C. A. (adresa nr. x/2014;

- Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituție:

"Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Art. 562 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede:

"Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică, ce este fixată de acord între proprietar și expropriator, în caz de divergență asupra cuantumului despăgubirilor acestea vor fi stabilite pe cale judecătorească".

Procedura de expropriere a imobilelor pentru cauză de utilitate publică este stabilită de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, cu modificări și completări:

"în înțelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentațiilor de urbanism după caz și este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici sau documentația de urbanism, incluzând și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate".

Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea terenului imobil (art. 9 alin. (2)). Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii" (art. 8 alin. (4).

În situația în care, drept consecință a revizuirii studiului de fezabilitate a definitivării proiectului tehnic sau a detaliilor de execuție, amplasamentul lucrării se modifică, expropriatorul va proceda la actualizarea datelor de identificare a imobilelor supuse exproprierii, prin întocmirea unor documentații cadastrale și actualizarea tabelelor prev. la alin. (4), cu respectarea reglementărilor în vigoare (art. 11 alin. (6).

Potrivit art. 13 alin. (2):

"Atât procedura de expropriere cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.

Art. 22 alin. (1) "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzut la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate".

- În fapt, studiul de fezabilitate din 2007 pentru realizarea obiectivului Drum expres Sebeș-Turda a fost modificat prin H.G. nr. 812/2013, prin aceea că s-a dorit realizarea unei autostrăzi Sebeș-Turda - Anexa cu Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului fiind clasificată și nesupusă publicării.

- Recurenta a arătat că a luat cunoștință din presa locală de lista imobilelor supuse exproprierii, ca urmare a comunicării notificării asupra intenției de expropriere pentru utilitate publică a terenului deținut de aceasta. În urma plângerii prealabile formulate de recurentă s-a comunicat faptul că s-au adus la cunoștință Proiectantului obiecțiile arătate cu privire la amplasament și soluția tehnică în zonă.

Prin adresa CNADR nr. x/27.02.2017 recurenta a fost invitată să participe și să aducă documente relevante situației de fapt vizând Proiectarea și Execuția Autostrăzii Sebeș-Turda, iar prin adresa CNADR nr. x/16.11.2015 se comunică faptul că s-a avizat cu nr. x/16.07.2015 Proiectul tehnic avizat în CTE - CNADNR, relocarea drumului interes județean 142L prin amplasarea pasajului la km. 36+600 al autostrăzii (față de km. 35+360 în proiectul ilustrativ), astfel că prin realizarea acestei soluții tehnice să nu fie afectată proprietate4a S.C. A. S.R.L.

Prin adresa nr. x/2017 emisă de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., se arată că urmare a asigurării în CTE - CANIR S.A. a proiectelor tehnice, pentru situațiile în care există neconcordanțe între suprafețele afectate menționate în Anexa 2 la H.G. nr. 399/2014, se află în desfășurare procesul de modificare și completare a anexei nr. 2 a H.G. nr. 399/2014.

- Având în vedere întreaga situație de fapt prezentată se desprinde concluzia că recurenta-reclamantă nu are un drept vătămat prin includerea în anexa nr. 2 a H.G. nr. 399/2014 a poziției 2432, care se referă la 10% din proprietatea sa, deși eronat cuprinsă ca nr. cadastral și ca denumire proprietar. Pe de o parte se observă că în urma demersurilor făcute de reclamanta-recurentă aceasta, în fapt, a obținut relocarea pasajului printr-o soluție tehnică agreată de proiectant.

- Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu poate obține câștig de cauză printr-o analiză a justeței măsurii de declanșare a procedurilor de expropriere, neexistând cadru legal pentru ca instanța de judecată să se poată substitui legiuitorului care a apreciat necesitatea exproprierii în vederea atingerii obiectivului de utilitate publică și astfel să poată aprecia că se poate devia sau nu traseul autostrăzii, din rațiuni de protejare a unei proprietăți private și a unui profit economic personal.

Legislația aplicabilă în cazul exproprierii, prezentată mai sus, stabilește regimul și procedura de soluționare a cererilor în justiție referitoare la drepturile persoanelor expropriate. Astfel, sunt prevederile art. 22, 23 și 24 din Legea nr. 255/2010, art. 21-27 din Legea nr. 331/1994, modificată și completată pe care recurentul trebuia și putea să le verifice.

Prin atacarea în instanță a H.G. nr. 399/2014, instanța de fond în mod corect a analizat dacă au fost respectate condițiile de legalitate și de tehnică legislativă privind emiterea actelor normative, concordanța acestui act cu Constituția și actele normative în aplicarea cărora este emis și cele cu forță superioară, neexistând în acest cadru posibilitatea de a analiza "măsura exproprierii" decât prin prisma principiilor legalității și proporționalității, declararea utilității publice fiind o fază premergătoare emiterii H.G. nr. 399/2014.

- Având în vedere că nu a fost epuizată procedura și activitatea comisiilor de verificare a dreptului de proprietate ori a unui drept real și documentațiile cadastrale nu au fost finalizate, în acest sens și adresa CNIR S.A. nr. x/2017 - privind procesul de modificare și completare a anexei 2 la H.G. nr. 399/2014 nu se poate aprecia că recurentul este vătămat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin includerea formală în anexa proprietății sale (chiar dacă în fapt nu este inclusă conform modificărilor Proiectului Tehnic), autoritatea emitentă însăși este îndreptățită să facă aceste modificări și completări a traseului autostrăzii Sebeș-Turda, conform art. 11 alin. (6) din Legea nr. 255/2010.

- Recurenta nu a dovedit vătămarea sa prin motivele invocate, iar criticile privind transparența decizională și nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 sunt nefondate având în vedere dovada publicării făcute de autoritățile publice locale și dezbaterile publice aferente conform dos.fond.

- De asemenea, cum s-a arătat în acest cadru nu sunt posibile analize privind amplasamentul lucrărilor și întocmirea documentației de expropriere (în mod formal cum exisă în anexa 2), caracterul indispensabil al terenului supus exproprierii pentru activitatea recurentei nefiind relevantă în acest context.

Având în vedere cele arătate mai sus (soluția fiind favorabilă în fapt în beneficiul reclamantei-recurente), se concluzionează că în emiterea actului normativ contestat, dreptul de apreciere al autorității a fost exercitat cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004).

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 100 din 15 mai 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.