ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4379/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 05 septembrie 2018, cu nr. x/2018, ulterior precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la exproprierea totală a imobilului înscris în CF nr. x Aiud, nr. top. x, teren intravilan în suprafață de 1400 mp de sub Al și construcțiile de sub A1.1 și A1.2, aflate în proprietatea reclamantului, în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Autostrada Sebeș-Turda" - Lot x, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 32 din 18 februarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj.

Împotriva sentinței civile nr. 32 din 18 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale Legii nr. 255/2010, lege care nu interzice posibilitatea promovării unei acțiuni în condițiile Legii contenciosului administrativ, având ca obiect obligația de a face, astfel cum a considerat în mod eronat instanța de fond.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 iunie 2019, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile privind soluția instanței de fond de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, prin raportare la dispozițiile art. 1 și ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale Legii nr. 255/2010 sunt nefondate.

Prin Hotărârea nr. 224/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 356 din 24 aprilie 2108, Guvernul României a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național "Autostrada Sebeș - Turda" - lot x, aflate pe raza localităților Sântimbru, Galda de Jos, Aiud, Rădești și Teiuș din județul Alba, stabilind în Anexa nr. 2 lista cu imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar, care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării, la poziția nr. 281 regăsindu-se și imobilul proprietatea recurentului-reclamant, în suprafață de 1400 mp, din care suprafața de expropriat de 241 mp.

Ulterior, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 1121/18.06.2018 pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar care fac parte din coridorul de expropriere al lucrării, conform Anexei nr. 2 la H.G. nr. 224/2018 .

Prin acțiunea dedusă judecății, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului să procedeze la exproprierea totală a imobilului proprietatea sa, respectiv a suprafeței de 1400 mp teren și a construcțiilor de 139 mp-locuință parter, respectiv 62 mp-garaj și nu numai pentru suprafața de 241 mp stabilită prin anexele la H.G. nr. 224/2018, în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Autostrada Sebeș Turda" - lot x, motivând, în esență, că solicitarea sa vizează refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua operațiunea administrativă de expropriere a întregului imobil și nu doar a suprafeței stabilită prin hotărârea de guvern anterior menționată, sens în care a formulat cererea înregistrată sub nr. x/10.07.2018 la CNAIR S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cerere nesoluționată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, întrucât nu a primit niciun răspuns până la data sesizării instanței, împrejurare care este asimilată actului administrativ unilateral, în termenii art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 255/2010, act normativ care stabilește procedura de expropriere a imobilelor pentru cauză de utilitate publică, "Etapele procedurii de expropriere sunt: a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrării de interes național, județean sau local; b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele ce fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor; c) transferul dreptului de proprietate; d) finalizarea formalităților procedurii de expropriere".

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, în vederea realizării lucrărilor prevăzute la art. 1 și 2, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre a guvernului, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a listei proprietarilor așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile.

În cadrul etapei a II-a, prevederile art. 7 stabilesc că, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, a documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului sau a documentațiilor topo-cadastrale, după caz, expropriatorul are obligația consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziția proprietarilor de imobile, individualizați conform listei proprietarilor, așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale, afectați de prevederile prezentei legi, precum și obligația afișării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate și care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.

Potrivit dispozițiilor art. 8, notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului local respectiv și pe pagina proprie de internet a expropriatorului.

În termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării, proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea depunerii documentelor care să ateste dreptul de proprietate sau alt drept real pentru stabilirea unei juste despăgubiri.

Prevederile art. 9 din actul normativ care reglementează decizia de expropriere atestă că acest document se emite în cadrul etapei a treia privitoare la transferul dreptului de proprietate, legiuitorul prevăzând că expropriatorul are obligația emiterii deciziei de expropriere care constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operând de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.

Prin urmare, din economia dispozițiilor legale menționate rezultă că Legea nr. 255/2010 instituie o cale specială de promovare a unei acțiuni judiciare, al cărei obiect este limitat la cuantumul despăgubirii cuvenite celui expropriat or, în cauză, instanța nu a fost investită cu un petit de anulare a Deciziei de expropriere pe calea unei acțiuni de contencios administrativ, având în vedere că reclamantul nu contestă cuantumul despăgubirilor, ci doar suprafața de expropriat, solicitând instanței de contencios administrativ a sancționa refuzul nejustificat al pârâtului de a expropria o suprafață mai mare din imobilul proprietatea sa, motivat de imposibilitatea folosirii normale a locuinței, datorită îngreunării accesului, a limitării intimității, precum și a scăderii valorii proprietății.

În acest context, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că actul pretins vătămător în cazul reclamantului este chiar H.G. nr. 224/2018, întrucât acest act administrativ emis în etapa I a procedurii reglementate de Legea nr. 255/2010 stabilea deopotrivă în Anexa nr. 2 și suprafața de expropriat din imobilul în cauză strict necesară realizării lucrărilor de utilitate publică.

Prin urmare, H.G. nr. 224/2018 este actul pretins vătămător care ar fi putut fi contestat în condițiile Legii nr. 554/2004, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o altă acțiune judiciară pusă la dispoziția părților interesate pentru realizarea drepturilor sau intereselor lor legitime, iar recurentul-reclamant nu a procedat în această modalitate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, legiuitorul a indicat expres care sunt părțile și obiectul acțiunilor ce pot fi formulate în temeiul Legii nr. 255/2010, iar prevederile speciale cuprinse în acest act normativ se aplică cu prioritate față de dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, în condițiile în care reglementează procedura specială de expropriere a imobilelor pentru cauză de utilitate publică, cum este și cazul în speță.

În considerarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că, în mod corect a analizat instanța de fond excepția inadmisibilității, reținând că recurentul-reclamant, contestând doar actul administrativ unilateral asimilat, în lipsa răspunsului în termenul legal, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în lipsa unei acțiuni de anulare parțială a actului administrativ de stabilire a suprafeței de expropriat, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune inadmisibilă.

Prin urmare, în mod legal și temeinic a pronunțat instanța de judecată soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, prin aplicarea corectă a normelor de drept material și fără a încălca reguli de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității, cu expunerea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția dată.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 32 din 18 februarie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.