ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2021

Ședința publică din data de 1 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 04.04.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN prin CNADNR, a solicitat instanței stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziei de expropriere nr. 782/31.07.2014 si obligarea paratului la consemnarea, respectiv plata către reclamanta a sumelor stabilite conform petitului 1, cu cheltuieli de judecata.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta A. a solicitat în principal, obligarea pârâtului la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fa obiectul Deciziei de expropriere nr. 782/31.07.2014 și obligarea pârâtului la consemnarea și respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1, iar în subsidiar a solicitat stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziei de Expropriere nr. 782/31.07.2014 și obligarea pârâtului la consemnarea și respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1.

Prin sentința civilă nr. 489 din data de 12.09.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, secția civilă și, în consecință, s-a declinat competenta de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect obligare la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III a de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Cluj cauza a fost înregistrată la data de 25.10.2016.

La această instanță, la data de 14.12.2016, reclamanta A. a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN prin C.N.A.D. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru terenurile proprietatea sa, ce fac obiectul Deciziei de Expropriere nr. 782/31.07.2014 și a Deciziei de Expropriere nr. 96/12.05.2015 precum și obligarea pârâtului la consemnarea și respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în cuprinsul întâmpinării depusă de către pârât pentru termenul de judecată din data de 21.09.2016, acesta a arătat faptul că a mai fost emisă o decizie de expropriere, respectiv Decizia de Expropriere nr. 96/12.05.2015, în anexa căreia se regăsesc la pozițiile 665 și 666 alte două parcele aparținând subsemnatei, respectiv 64 de mp și respectiv 53.918 mp din parcela nr. 43.

Raportat la aceste mențiuni, reclamanta solicită obligarea pârâtului la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor și cu privire la parcelele de teren înscrise în lotul suplimentar ai obiectivului de investiții" Autostrada Sebeș Turda".

Ulterior, reclamanta A. a formulat o extindere și precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI la emiterea Hotărârii de Guvern pentru suprafețele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafața de 13068 mp înscrisă în CF x, nr. cad x, precum si pentru suprafața de 73 mp înscrisă în CF x, nr. cad. x. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN prin C.N.A.D. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru toate terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziilor de expropriere nr. 728/31.07.2014 și 396/12.05.2015 (cu excepția parcelei de 64 mp - poziția 665 pentru care a fost emisă hotărârea nr. 89/21.03.2017), precum și pentru suprafețele suplimentare pentru care vor fi emise decizii conform petitului 2 al prezentei precizări, precum și obligarea pârâtului la consemnarea și respectiv plata către subsemnata a sumelor stabilite conform petitului 3, cu cheltuieli de judecată .

Intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR a formulat cerere de intervenție în interes alăturat Guvernului României prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 99/2018 pronunțată în data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea extinsă și precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, GUVERNUL ROMÂNIEI și STATUL ROMAN prin CNAIR S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURUI CLUJ, STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI și MINISTERUL TRANSPORTURILOR și în consecință:

Obligă pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURUI CLUJ la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenurile proprietatea reclamantei.

Obligă pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR la întocmirea și promovarea proiectului de hotărâre de guvern pentru suprafețele suplimentare, respectiv 13068 mp din CF x cu nr. cadastral x și pentru suprafața de 73 mp înscrisă în CF x cu nr. cadastral x.

Respinge restul capetelor de cerere.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a GUVERNULUI ROMÂNIEI.

Admite excepția lipsei procedurii prealabile pentru petitul 2.

Respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Transporturilor.

Obligă pârâții să achite reclamantei 5.000 RON cheltuieli de judecată parțiale."

Împotriva sentinței nr. 99/2018 din data de 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs atât reclamanta A. cât și pârâții Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor (anterior Ministerul Transporturilor, actualmente Ministerul Transporturilor și Infrastructurii) .

Recurenta - reclamanta A. și intimatul - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, au încadrat expres criticile în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul - pârât Ministerul Transporturilor nu a menționat expres niciunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă a invocat, ca și motiv al cererii sale " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", acesta regăsindu-se la cazul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta - reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței de fond și în consecință, admiterea în totalitate a acțiunii formulate, precizate și extinse, respectiv:

- . Obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la întocmirea și promovarea proiectului de Hotărâre de Guvern pentru suprafețele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafata de 13068 mp înscrisă în CF x, nr. cad x, precum pentru suprafata de 73 mp înscrisă în CF x, nr. cad. x.

- Obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea Hotărârii de Guvern pentru suprafețele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafața de 13068 mp înscrisä în CF x, nr. cad x, precum pentru suprafața de 73 mp înscrisä în CF x, nr. cad. x.

- Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la emiterea deciziilor de expropriere pentru suprafetele de teren suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafata de 13068 mp înscrisä in CF x, nr. cad x, precum pentru suprafata de 73 mp înscrisä in CF x, nr. cad. x;

- Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justa valoare, pentru toate terenurile proprietatea subsemnatei, ce fac obiectul Deciziilor de expropriere nr. 728/31.07.2014 396/12.05.2015 (cu exceptia parcelei de 64 mp - pozitia 665 pentru care a fost emisă hotărârea nr. 89121.03.2017), precum pentru suprafetele suplimentare pentru care vor fi emise decizii conform prezentei precizări;

Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la consemnarea respectiv plata sumelor stabilite conform petitului 3;

- Cu cheltuieli de Judecată;

La rândul său, recurentul - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj solicită casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Prin recursul său recurentul-pârât Ministerul Transporturilor, actualmente Ministerul Transporturilor și Infrastructurii solicită admiterea recursului, anularea sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în primul rând, ca inadmisibilă, și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamanta A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

La data de 07.12.2020 s-a depus la dosar din partea recurentului - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. Hotărârea nr. 1 din data de 29.08.2019, de stabilire a cuantumului despăgubirilor, având ca anexă Procesul-verbal cu același număr, emis pe numele recurentei - reclamante A..

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata celor 3 recursuri la data de 08 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele invocate prin cererile de recurs și de apărările din cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte constată că, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește petitul nr. 2 al acțiunii astfel cum a fost extinse și precizate.

În esență recurenta-reclamantă arată că în cazul în care nu se solicită revocarea unui numit act administrativ ci se constată refuzul emiterii sale în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul obligației de a îndeplini procedura prealabilă anterior sesizării instanței.

Aceasta deoarece în cauză s-a constatat refuzul emiterii hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru toate imobilele proprietatea reclamantei care au fost exprimate.

Se solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost extinsă și precizată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin CNADNR este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. și privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor speciale aplicabile în materia exproprierii respectiv a dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și a normelor de aplicare.

Critica de nelegalitate vizează soluția de obligare la emiterea unei singure hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenurile proprietatea reclamantei.

Aceasta în care în care cererea reclamantei vizează patru imobilele expropriate din care două aferente H.G. nr. 399/2014 și două aferente H.G. nr. 762/2015.

Iar fiecare hotărâre de guvern prevede o anumită procedură de expropriere bazată pe o documentație cadastrală și un raport de expertiză în cauză fiind aplicabile în ceea ce privește procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010 și ale art. 7 din Normele de aplicare de Legea nr. 255/2010.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a obligat pe recurentul-pârât la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubiri pentru toate cele patru terenuri fără a se ține cont de dispozițiile speciale aplicabile și de faptul că din conținutul raportului de expertiză administrat în cauză rezultă că există diferențe între suprafețele de teren ale imobilelor care figurează ca fiind expropriate și surafețele aflate real sub coridorul de expertiză.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor se întemeiază pe dispozițiile ar. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material sub mai multe aspecte.

Primul privește aprecierea ca admisibilă a cererii reclamantei astfel cum a fost extinse și precizate în condițiile în care prima instanță a acceptat precizările succesive formulate de reclamantă fără a ține cont de dispozițiile art. 204 C. proc. civ. . Aceasta în condițiile în care cererea de extindere și precizarea acțiunii depusă la data de 14.06.2017 este tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 204 C. proc. civ. neputând fi primită o modificare a obiectului acțiunii depusă după primul termen de judecată.

Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. în ceea ce privește rolul activ al judecătorului și faptul că hotărârea pronunțată este contrară în parte cu considerentele instanței în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile.

Se critică ca nelegală sentința atacată pentru lipsa de temei legal a soluției de admitere a acțiunii și de obligare a acestei autorități în calitate de pârât de a întocmi și a promova un proiect de hotărâre de guvern pentru suprafețele suplimentare identificate conform raportului de expertiză.

Se solicită admiterea acțiunii casarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei,

La dosar recurenta-pârâtă Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare față de recursul reclamantei solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În raport de actele noi depuse în recurs la data de 7.12.2020, recurenta-reclamantă nu a depus punct de vedere.

Analizând recursurile declarate Curtea apreciază pentru următoarele considerente că sunt fondate recursurile declarate de recurenții-pârâți și ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Recursurile declarate de recurenții-pârâți sunt apreciate de Curte ca fondate, în parte sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, fiind îndeplinite în cauză condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanță în mod nelegal a admis în parte acțiunea extinsă și precizată de către reclamantă, precizări care constituie în concret o modificare a obiectului cererii inițiale cu încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. 1 și (3) C. proc. civ.

Aceasta deoarece extinderea și precizarea acțiunii din data de 14.06.2017 (filele x dos fond) reprezintă o modificare a acțiunii formulată tardiv în raport de dispozițiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., după primul termen în care reclamanta a fost legal citată modificarea fiind depusă la dosar după data efectuării în cauză a raportului de expertiză, probă administrată de prima instanță.

În cauză, această modificare de obiect nu poate fi apreciată ca o precizare în sensul dispozițiilor art. 204 alin. 2 C. proc. civ. și nu a existat acordul pârâților în acest sens.

În raport de această modificare, recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, intervenție respinsă de prima instanță în raport de soluția dispusă.

Curtea, pentru aceleași considerente pentru care recursurile declarate de recurenții-pârâți sunt apreciate ca fondate va admite și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii anterior Ministerul Transporturilor.

Va fi apreciată ca tardivă cererea modificatoare având ca obiect întocmirea și promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafețele suplimentare identificate în raportul de expertiză și va fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului Statul Român prin CNAIR S.A. la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, Curtea, apreciază această soluție ca nelegală în cauză, soluția de admitere fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 255/2010 în ceea ce privește etapele procedurii de expropriere și fără a se ține cont de faptul că cele patru imobile expropriate au temeiuri juridice diferite, iar procedura de expropriere și de acordare a despăgubirilor este distinctă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 4,5 și 10 din Legea nr. 255/2010 coroborate cu dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 53/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010.

- Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, cu modificările și completările ulterioare, etapele procedurii de expropriere sunt;

a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local;

b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor;

c) transferul dreptului de proprietate;

d)finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 din actul normativ mai sus indicat, expropriatorul (potrivit art. 2, alin. (3), lit. a) Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) are obligația de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, pe baza documentației tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare, precum si declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a B. proprietarilor așa cum rezultă din evidentele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale. sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoștința publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului și va fi comunicat spre avizare și recepție Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Amplasamentul va fi materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe acesta. Autoritățile administrației publice locale vor include coordonatele coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităților. Actualizarea planurilor urbanistice generale ale localităților și a regulamentelor locale de urbanism poate fi finanțată și de către expropriator.

În cauză prima instanță a plecat de la o premisă greșită în sensul că în cauză recurenta-reclamantă are un drept vătămat în sensul obligației pârâtului în calitate de expropriator de a demara procedurile de promovare a proiectului de hotărâre de guvern . Aceasta fără a se ține cont de dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 255/2010 care reglementează procedura de soluționare, pe etape a cererilor de despăgubire și de faptul că imobilele supuse exproprierii sunt identificate pe baza informațiilor furnizate de Primăria localității Mihai Viteazu în raza teritorială în care se află cele patru imobile expropriate.

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 255/2010 coroborate cu dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 53/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, prevăd faptul că titularii drepturilor reale, precum și orice persoana care justifică un interes legitim, pot depune cerere de acordare a despăgubirilor către comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale și acordarea despăgubirilor.

Potrivit dispozițiilor art. 11, alin, (4) și (5) din Legea nr. 255/2010, modificată și completată, data de începere a activității comisiei va fi adusă la cunoștința publică prin publicarea într-un ziar local a anunțului privind începerea activității comisiei și data la care vor fi afișate tabele cu imobilele proprietate private expropriate, cuprinzând județul, localitatea, numărul cadastral, suprafața în metri pătrați, numele/denumirea proprietarului/deținătorului, conform documentației cadastrale și a ofertelor de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizați.

Actele noi depuse în recurs respectiv Hotărârea nr. 1/29.06.2019 și procesul-verbal nr. x/29.08.2019 prin care reclamantei i-a fost acordată suma de 16.735.02 RON cu titlu de despăgubire confirmă aplicabilitatea în cauză a procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 255/2010 și al H.G. nr. 53/2011 și al H.G. nr. 466/2011 și al neaplicării normei generale prevăzute de art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluționarea acțiunii reclamantei în ceea ce privește acest capăt de acțiune admis nelegal de prima instanță.

În consecință Curtea în rejudecare, ca o consecință a admiterii recursurilor va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului Statului Român prin CNAIR la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor având în vedere procedura specială aplicabilă pentru fiecare imobil în raport de dispozițiile Legii art. 255

2

010.

Va admite pentru aceleași considerente cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și a excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea în rest a acțiunii.

Curtea va menține această soluție ca fiind legală având în vedere că în raport de obiectul acțiunii astfel cum a fost precizate și extinse pârâtul Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă neavând o obligație legală în procesul de emitere a hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că prima instanță a constatat neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. În cauză, era necesară existența unei cereri prealabile sesizării instanței, deoarece numai în raport de această cerere putea fi verificat pretinsul refuz nejustificat al autorității de a emite hotărârea de acordare a despăgubirilor în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004, soluția de respingere în rest a acțiunii fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În cauză nu era necesară contestarea unui anumit act administrativ pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 551/2004, în condițiile în care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 fiind asimilat unui act administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Cu privire la cheltuielile de judecată în fond admise de prima instanță Curtea, având în vedere prezenta decizie și de menținere în parte a sentinței atacate, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată parțiale în fond cu aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va dispune următoarele:

Va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor) și Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj.

Va casa în parte sentința atacată și rejudecând va respinge cererea modificatoare având ca obiect întocmirea și promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafețele suplimentare, ca tardivă.

Va respinge cerere de obligare a pârâtului Statul Român prin CNAIR prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Va admite cererea de intervenție accesorie.

Va menține soluția cu privire la respingerea în rest a acțiunii cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și la excepția lipsei procedurii prealabile.

Va obliga pârâtul Statul Român la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată parțiale în fond.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor) și Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj împotriva sentinței civile nr. 99/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Respinge ca tardivă cererea modificatoare având ca obiect întocmirea și promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafețele suplimentare.

Respinge cererea de obligare a pârâtului Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor).

Menține soluția cu privire la respingerea în rest a acțiunii, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și la excepția lipsei procedurii prealabile.

Obligă pârâtul Statul Român - prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, cheltuieli de judecată parțiale în fond.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 99/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 1 martie 2021.