ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 martie 2008, S.R. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4451 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., conform căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, între altele, când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea arată că prin Decizia nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 90 din 22 februarie 2007. Se menționează că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivelor de recurs invocate, reținând doar că la emiterea hotărârii atacate au fost respectate dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006. Astfel, contestatoarea arată că nu a fost analizat motivul de recurs privind încălcarea art. 17 din Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, nelegalitatea constând în acordarea din oficiu a 0,1 puncte pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice și, respectiv, 1 punct pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoștințelor practice.

Totodată, contestatoarea susține că un alt motiv de recurs ce nu a fost analizat de instanța de recurs l-a constituit nerespectarea art. 9 pct. 17 din Regulament care stabilește în sarcina Comisiei de organizare a concursului, obligația de a informa, de îndată, C.S.M. cu privire la orice situație care impune anularea unor subiecte, cum ar fi pierderea, deteriorarea ori desființarea unui subiect.

Contestatoarea precizează că analizarea celor două motive de recurs de către instanță ar fi dus la o soluție opusă celei pronunțate, soluție ce ar fi fost în acord și cu practica anterioară a Înaltei Curți reprezentată de Decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007. Analizând actele dosarului de recurs și motivele de contestație în anulare, Înalta Curte constată că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs vizând nelegalitatea acordării din oficiu a 0,1 puncte pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoștințelor teoretice și, respectiv, 1 punct pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoștințelor practice a fost analizat de instanța de recurs, reținându-se în cuprinsul Deciziei nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 (decizia atacată) că potrivit art. 14 din Regulament (aprobat prin Hotărârea C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006) comisiile de corectare examinează contestațiile la bareme și adoptă baremele definitive, iar comisiile de soluționare a contestațiilor reevaluează lucrările scrise ale căror note inițiale au fost contestate și acordă note conform baremelor de notare și evaluare definitive. Însăși recurenta a formulat contestație la barem, respinsă de către comisia de soluționare a acestor contestații, iar baremurile definitiv stabilite au fost aplicate de comisiile de corectare. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la aplicarea art. 9 pct. 17 din Regulament s-a reținut că aceste prevederi au fost respectate în desfășurarea concursului, în sensul că C.S.M. a fost informat despre anularea subiectelor și, în cunoștință de cauză, a hotărât respingerea contestațiilor cu privire la acest aspect, dispunând validarea examenului.

Instanța de recurs a remarcat și faptul că această situație nu este similară cu cea existentă în cauza soluționată prin Decizia nr. 3289/2007, invocată ca practică judiciară, deoarece în acea speță s-a reținut încălcarea obligației de informare a C.S.M., ceea ce în prezenta cauză nu s-a reținut; în consecință, nu se poate reține existența unei discriminări sau o lipsă de unitate a practicii judiciare în sensul în care s-a constatat de către C.E.D.O. în cauza Beian contra României. Pentru considerentele menționate, nefiind întrunite condițiile art. 318 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de S.R. împotriva Deciziei nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.