ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 5 martie 2007 A.D., judecător la Tribunalul Militar Cluj, a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție un recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 90 din 22 februarie

2007, solicitând anularea acestei hotărâri de validare a rezultatelor finale

ale concursului de promovare în funcții de execuție și constatarea faptului că

a fost vătămat în interesul legitim privind dreptul de a-i fi apreciate

variantele de răspuns corect pe care le-a dat la o parte din întrebările cuprinse

în Grila nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, proba teoretică, cu consecința

majorării punctajului obținut cu 0,70 puncte la respectiva probă.

Recursul a fost exercitat în

conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

privind C.S.M., republicată, fiind atacată o hotărâre a plenului privind

cariera și drepturile judecătorilor.

În motivarea recursului

declarat printr-o primă categorie de critici și motive de contestare,

recurentul a arătat că în mod greșit Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 90/2007

a validat rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă și pe loc în

funcții de execuție, organizat la data de 4 februarie 2007, iar în ceea ce îl

privește nu a reținut promovarea și validarea, în condițiile în care la proba

teoretică de drept penal, baremele și variantele de răspuns stabilite de

comisia de specialitate au fost greșite și contrare doctrinei și jurisprudenței

în materie.

În mod concret recurentul,

reluând din respectiva grilă șapte întrebări, respectiv cele de la pozițiile

6,7,14,20,32,35 și 80 a indicat atât răspunsul stabilit de baremul final cât și

răspunsul dat de el apreciat ca fiind cel corect și în acord cu literatura

juridică de specialitate, care însă nu au fost apreciate și punctate ca atare

de comisia de specialitate desemnată.

În legătură cu aceste

aspecte, recurentul a mai arătat că deși a sesizat și anterior, în termenele

prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006, greșita stabilire a baremelor din Grila nr. 4,

Proba teoretică pentru Curtea de Apel, Comisiile de soluționare a contestațiilor

au menținut baremele greșite, contrare soluțiilor date în practica judiciară și

care l-au prejudiciat efectiv întrucât prin aplicarea lor a fost depunctat cu

0,70 puncte.

Printr-o a doua categorie de

motive de recurs, recurentul a solicitat Înaltei Curți să constate că și alte

aspecte privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcții

de execuții din data de 4 februarie 2007 reprezintă încălcări ale

Regulamentului ce trebuie să conducă la anularea Hotărârii C.S.M. nr. 90/2007

de validare a rezultatelor acestui concurs.

S-a menționat astfel de

recurent faptul că în mod greșit C.S.M. a permis comisiilor de elaborare a

subiectelor, de corectare și de soluționare a contestațiilor să anuleze, după

desfășurarea probelor, mai multe întrebări din mai multe grile, situație

neprevăzută de Regulament și care a făcut inaplicabile dispozițiile privind

stabilirea notelor și a mediei finale.

În fine, recurentul a mai

criticat modul de stabilire a variantelor de răspuns în bareme, cu referire

expresă la întrebarea privind practica C.E.D.O. precum și împrejurarea că nu

s-au tras la sorți, în fața candidaților, sau a unui reprezentant al acestora,

subiectele, din mai multe variante posibile, contrar dispozițiilor art. 9 pct. 19

din Regulament.

C.S.M. a formulat

întâmpinare la recursul declarat de recurentul A.D., invocând în principal

excepția nulității acestuia, conform art. 320 C. proc. civ.

S-a menționat că deși

potrivit textului de lege invocat, recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, recurentul nesocotind aceste dispoziții

imperative, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casație și Justiție,

astfel că se impune constatarea nulității, ce operează în acest caz independent

de existența unei vătămări.

În subsidiar, intimatul C.S.M.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat,în principal motivat de faptul

că prin hotărârea atacată, Plenul C.S.M. nu putea cenzura soluțiile adoptate de

comisia de corectare cu privire la contestațiile la bareme, mai cu seamă că

nici prin lege și nici prin regulamentul concursului nu îi este recunoscută o

astfel de abilitare.

În fine, s-a mai susținut de

către intimatul C.S.M. că nici celelalte motive de recurs, ce vizează practic

tot aspecte legate de baremele definitive și de activitatea comisiilor, nu sunt

fondate aceste aspecte neputând fi supuse cenzurării Plenului C.S.M., ale cărui

atribuții sunt diferite și expres prevăzute de lege.

Înalta Curte verificând

actele și lucrările dosarului pentru a se pronunța cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. asupra excepției invocate, vizând nulitatea recursului de față, raportat la

prevederile art. 137 C. proc. civ., reține că aceasta nu este întemeiată,

astfel că pentru cele în continuare arătate, urmează a fi respinsă ca atare.

Articolul 302 C. proc. civ. prevede în adevăr că recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

Această normă procesuală, de

drept comun nu se aplică însă în prezenta cauză, ce are ca obiect un recurs declarat

împotriva unei hotărâri emise de Plenul C.S.M. reglementat printr-o lege

specială, respectiv Legea nr. 317/2004, nepublicată, privind C.S.M.

Potrivit acestui act

normativ, C.S.M., ca organ independent ce este garantul independenței

justiției, hotărăște în plenul său cu privire la chestiunile vizând cariera

judecătorilor și procurorilor corespunzător atribuțiilor ce îi sunt expres

conferite.

Articolul 29 alin. (5) și alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că hotărârile plenului privind cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, categorie în care se înscrie și Hotărârea

nr. 90/2007, pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare

sau de la publicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Această normă specială,

derogatorie exclude aplicarea art. 302 din C. proc. civ., întrucât în adoptarea

unor astfel de hotărâri, vizând cariera și drepturile magistraților, C.S.M. nu

este și nici nu îndeplinește rolul de Instanță de judecată.

Că este așa o demonstrează

tot reglementarea specială, care prevede expres o singură situație în care C.S.M.

îndeplinește prin secțiile sale rolul de Instanță de judecată, respectiv în

domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor (art. 44 din

Legea nr. 317/2004).

Textul fiind de strictă

interpretare, evident nu poate fi extins prin analogie și celorlalte situații,

diferit reglementate.

Drept urmare, recursul de

față depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție de către recurent nu

este nul întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile art. 302 C. proc. civ. o interpretare contrară echivalând în acest caz practic cu nerespectarea accesului

liber la justiție, ceea ce este contrar, atât constituției cât și

jurisprudenței.

Recursul este însă nefondat

în condițiile în care Înalta Curte reține că nici una din criticile formulate

nu este întemeiată.

Printr-o primă categorie de

critici ale Hotărârii nr. 90/2007, recurentul a susținut că în mod greșit au

fost validate rezultatele concursului din 4 februarie 2007, în general și

invalidate în ceea ce-l privește, pe motiv că răspunsurile la câteva dintre

întrebările Grilei nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, sunt în aprecierea

recurentului greșite în baremul stabilit de comisia de specialitate.

În acord și cu practica sa anterioară,

Înalta Curte precizează că Instanța de judecată nu se poate în nici un mod

substitui comisiilor de elaborare a subiectelor de soluționare a contestațiilor

celor care au stabilit baremele definitive de evaluare și notare, competența și

atribuțiile acestora fiind în mod distinct stabilite prin Regulamentul de

organizare și desfășurare a concursului de promovare, aprobat la rândul său

printr-o altă hotărâre a C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Înalta Curte și Instanța în

general nu poate și peste în limitele atribuțiilor conferite, exclusiv respectivelor

comisii, să stabilească și să se pronunțe asupra chestiunilor teoretice, ce au

fost stabilite și notate de către comisiile de specialitate, reevaluând

rezultatele și punctajul acordat recurentului.

Sunt neîntemeiate criticile

recurentului pe acest aspect și pentru că în reglementarea Regulamentului de

concurs, soluțiile adoptate de comisiile de corectare a contestațiilor și de

stabilire a baremelor definitive de evaluare și notare nu pot fi cenzurate nici

de Plenul C.S.M., căruia nu îi este recunoscută o astfel de competență, astfel

că și din această perspectivă Hotărârea nr. 90/2007 nu se impune a fi anulată.

Nici celelalte motive de

recurs nu pot fi primite, pe de o parte pentru că ele vizează în fond aceeași

chestiune, legată de atribuțiile comisiilor și de modalitatea de stabilire a

baremelor definitive cele susținute de recurent nu reprezintă încălcări ale

Regulamentului concursului, activitățile exprese ale comisiilor de elaborare a

subiectelor și a celor de corectare la care s-a făcut referire nefiind contrare

atribuțiilor prevăzute mai degrabă cu titlu exemplificativ și nicidecum

exclusiv pentru aceste comisii în articolele 13 și art. 14 din respectivul

regulament.

Reținând așadar că prin

criticile formulate nu s-a demonstrat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii C.S.M.

atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de C.S.M. ca nefondată.

Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Hotărârii nr. 90

din 22 februarie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2007.