ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 martie 2007 A.D., judecător la Tribunalul Militar Cluj, a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție un recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 90 din 22 februarie 2007, solicitând anularea acestei hotărâri de validare a rezultatelor finale ale concursului de promovare în funcții de execuție și constatarea faptului că a fost vătămat în interesul legitim privind dreptul de a-i fi apreciate variantele de răspuns corect pe care le-a dat la o parte din întrebările cuprinse în Grila nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, proba teoretică, cu consecința majorării punctajului obținut cu 0,70 puncte la respectiva probă.

Recursul a fost exercitat în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M., republicată, fiind atacată o hotărâre a plenului privind cariera și drepturile judecătorilor. În motivarea recursului declarat printr-o primă categorie de critici și motive de contestare, recurentul a arătat că în mod greșit Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 90/2007 a validat rezultatele finale ale concursului de promovare efectivă și pe loc în funcții de execuție, organizat la data de 4 februarie 2007, iar în ceea ce îl privește nu a reținut promovarea și validarea, în condițiile în care la proba teoretică de drept penal, baremele și variantele de răspuns stabilite de comisia de specialitate au fost greșite și contrare doctrinei și jurisprudenței în materie.

În mod concret recurentul, reluând din respectiva grilă șapte întrebări, respectiv cele de la pozițiile 6,7,14,20,32,35 și 80 a indicat atât răspunsul stabilit de baremul final cât și răspunsul dat de el apreciat ca fiind cel corect și în acord cu literatura juridică de specialitate, care însă nu au fost apreciate și punctate ca atare de comisia de specialitate desemnată. În legătură cu aceste aspecte, recurentul a mai arătat că deși a sesizat și anterior, în termenele prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, greșita stabilire a baremelor din Grila nr. 4, Proba teoretică pentru Curtea de Apel, Comisiile de soluționare a contestațiilor au menținut baremele greșite, contrare soluțiilor date în practica judiciară și care l-au prejudiciat efectiv întrucât prin aplicarea lor a fost depunctat cu 0,70 puncte.

Printr-o a doua categorie de motive de recurs, recurentul a solicitat Înaltei Curți să constate că și alte aspecte privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuții din data de 4 februarie 2007 reprezintă încălcări ale Regulamentului ce trebuie să conducă la anularea Hotărârii C.S.M. nr. 90/2007 de validare a rezultatelor acestui concurs. S-a menționat astfel de recurent faptul că în mod greșit C.S.M. a permis comisiilor de elaborare a subiectelor, de corectare și de soluționare a contestațiilor să anuleze, după desfășurarea probelor, mai multe întrebări din mai multe grile, situație neprevăzută de Regulament și care a făcut inaplicabile dispozițiile privind stabilirea notelor și a mediei finale.

În fine, recurentul a mai criticat modul de stabilire a variantelor de răspuns în bareme, cu referire expresă la întrebarea privind practica C.E.D.O. precum și împrejurarea că nu s-au tras la sorți, în fața candidaților, sau a unui reprezentant al acestora, subiectele, din mai multe variante posibile, contrar dispozițiilor art. 9 pct. 19 din Regulament. C.S.M. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul A.D., invocând în principal excepția nulității acestuia, conform art. 320 C. proc. civ. S-a menționat că deși potrivit textului de lege invocat, recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, recurentul nesocotind aceste dispoziții imperative, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că se impune constatarea nulității, ce operează în acest caz independent de existența unei vătămări.

În subsidiar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat,în principal motivat de faptul că prin hotărârea atacată, Plenul C.S.M. nu putea cenzura soluțiile adoptate de comisia de corectare cu privire la contestațiile la bareme, mai cu seamă că nici prin lege și nici prin regulamentul concursului nu îi este recunoscută o astfel de abilitare. În fine, s-a mai susținut de către intimatul C.S.M. că nici celelalte motive de recurs, ce vizează practic tot aspecte legate de baremele definitive și de activitatea comisiilor, nu sunt fondate aceste aspecte neputând fi supuse cenzurării Plenului C.S.M., ale cărui atribuții sunt diferite și expres prevăzute de lege. Înalta Curte verificând actele și lucrările dosarului pentru a se pronunța cu prioritate conform art. 137 C. proc.

civ. asupra excepției invocate, vizând nulitatea recursului de față, raportat la prevederile art. 137 C. proc. civ., reține că aceasta nu este întemeiată, astfel că pentru cele în continuare arătate, urmează a fi respinsă ca atare. Articolul 302 C. proc. civ. prevede în adevăr că recursul se depune la Instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. Această normă procesuală, de drept comun nu se aplică însă în prezenta cauză, ce are ca obiect un recurs declarat împotriva unei hotărâri emise de Plenul C.S.M. reglementat printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 317/2004, nepublicată, privind C.S.M. Potrivit acestui act normativ, C.S.M., ca organ independent ce este garantul independenței justiției, hotărăște în plenul său cu privire la chestiunile vizând cariera judecătorilor și procurorilor corespunzător atribuțiilor ce îi sunt expres conferite.

Articolul 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd că hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, categorie în care se înscrie și Hotărârea nr. 90/2007, pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această normă specială, derogatorie exclude aplicarea art. 302 din C. proc. civ., întrucât în adoptarea unor astfel de hotărâri, vizând cariera și drepturile magistraților, C.S.M. nu este și nici nu îndeplinește rolul de Instanță de judecată. Că este așa o demonstrează tot reglementarea specială, care prevede expres o singură situație în care C.S.M.

îndeplinește prin secțiile sale rolul de Instanță de judecată, respectiv în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor (art. 44 din Legea nr. 317/2004). Textul fiind de strictă interpretare, evident nu poate fi extins prin analogie și celorlalte situații, diferit reglementate. Drept urmare, recursul de față depus direct la Înalta Curte de Casație și Justiție de către recurent nu este nul întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile art. 302 C. proc. civ. o interpretare contrară echivalând în acest caz practic cu nerespectarea accesului liber la justiție, ceea ce este contrar, atât constituției cât și jurisprudenței. Recursul este însă nefondat în condițiile în care Înalta Curte reține că nici una din criticile formulate nu este întemeiată.

Printr-o primă categorie de critici ale Hotărârii nr. 90/2007, recurentul a susținut că în mod greșit au fost validate rezultatele concursului din 4 februarie 2007, în general și invalidate în ceea ce-l privește, pe motiv că răspunsurile la câteva dintre întrebările Grilei nr. 4, Curtea de Apel, Drept penal, sunt în aprecierea recurentului greșite în baremul stabilit de comisia de specialitate. În acord și cu practica sa anterioară, Înalta Curte precizează că Instanța de judecată nu se poate în nici un mod substitui comisiilor de elaborare a subiectelor de soluționare a contestațiilor celor care au stabilit baremele definitive de evaluare și notare, competența și atribuțiile acestora fiind în mod distinct stabilite prin Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare, aprobat la rândul său printr-o altă hotărâre a C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006. Înalta Curte și Instanța în general nu poate și peste în limitele atribuțiilor conferite, exclusiv respectivelor comisii, să stabilească și să se pronunțe asupra chestiunilor teoretice, ce au fost stabilite și notate de către comisiile de specialitate, reevaluând rezultatele și punctajul acordat recurentului. Sunt neîntemeiate criticile recurentului pe acest aspect și pentru că în reglementarea Regulamentului de concurs, soluțiile adoptate de comisiile de corectare a contestațiilor și de stabilire a baremelor definitive de evaluare și notare nu pot fi cenzurate nici de Plenul C.S.M., căruia nu îi este recunoscută o astfel de competență, astfel că și din această perspectivă Hotărârea nr. 90/2007 nu se impune a fi anulată.

Nici celelalte motive de recurs nu pot fi primite, pe de o parte pentru că ele vizează în fond aceeași chestiune, legată de atribuțiile comisiilor și de modalitatea de stabilire a baremelor definitive cele susținute de recurent nu reprezintă încălcări ale Regulamentului concursului, activitățile exprese ale comisiilor de elaborare a subiectelor și a celor de corectare la care s-a făcut referire nefiind contrare atribuțiilor prevăzute mai degrabă cu titlu exemplificativ și nicidecum exclusiv pentru aceste comisii în articolele 13 și art. 14 din respectivul regulament. Reținând așadar că prin criticile formulate nu s-a demonstrat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii C.S.M. atacate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de C.S.M. ca nefondată. Respinge recursul declarat de A.D. împotriva Hotărârii nr. 90 din 22 februarie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2007.