ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții C.S.M. și I.N.M., solicitând: - anularea parțială a hotărârii nr. 1880 a Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009, de validare a concursului de admitere în magistratură desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, atât în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 12 lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anularea actelor administrative emise de către C.S.M.

în baza dispozițiilor acestei hotărâri: hotărârea nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 a Plenului C.S.M. - constatarea nelegalității testării psihologice, precum și a reexaminării psihologice, care au fost efectuate după susținerea concursului de admitere la I.N.M. și după declararea reclamantei ca admisă la concursul de admitere la I.N.M.; - obligarea C.S.M. la validarea dosarului reclamantei de candidat admis la I.N.M. și la trecerea pe lista definitivă a candidaților admiși la I.N.M. din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M. și recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură; - obligarea C.S.M.

și I.N.M. la reînscrierea acesteia ca auditor de justiție, cursant la I.N.M. în promoția 2010-2012 sau în anul următor soluționării acestui litigiu; De asemenea, prin precizarea acțiunii, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere și absolvire a I.N.M. (hotărârea C.S.M. nr. 439/2006). Prin sentința nr. 278 din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de către reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâții C.S.M. și I.N.M. Pe cale de consecință, instanța de judecată a admis excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1) art. 27 și art. 29 din hotărârea C.S.M.

nr. 439/2006, precum și a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009 și a constatat nelegalitatea acestora, precum și a testării și reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea, instanța de judecată a dispus anularea parțială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, în ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform art. 7 din hotărâre și a obligat pârâții la înscrierea reclamantei pe lista definitivă a candidaților admiși la I.N.M., conform art. 6 și a Anexei 2 a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, la validarea dosarului acesteia de către C.S.M., la reînscrierea petentei la I.N.M.

în promoția 2010-2012 sau în următorul an soluționării acestui litigiu, precum și la recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea reclamantei de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M. De asemenea, a fost obligat pârâtul I.N.M. să plătească reclamantei suma de 1.820 RON, cu titlu de daune materiale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanta s-a prezentat la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, în vederea admiterii sale în magistratură, în urma desfășurării probelor scrise fiind declarată candidat admis la I.N.M., iar ulterior, ca urmare a examinării psihologice, efectuate în data de 27 septembrie 2009, proba scrisă, și 03 octombrie 2009, proba orală, a fost declarată „Respins”, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

Analizând conținutul hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, depuse la dosarul cauzei, instanța de fond reține că sunt reale susținerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate rezultatele concursului de admitere la I.N.M., organizat în perioada mai sus arătată, conform Anexei 1, reclamanta figurând cu nota finală 7,345 și cu calificativul „Admis”. Conform art. 7 al aceleiași hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de către 7 dintre candidații la concursul de admitere la I.N.M., printre care și reclamanta. Totodată, prin art. 8, s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditor de justiție rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv pentru 7 locuri.

Reclamanta, considerând că întreaga procedură de organizare a concursului a fost viciată, pe considerentul încălcării prevederilor art. 14 din Legea nr. 303/2004, aceste vicii afectând, în principal, modul în care a fost organizată testarea psihologică, s-a adresat instanței, solicitând anularea hotărârii nr. 1880/2009 în ceea ce privește art. 5, 7 și 8, înțelegând să invoce și excepția de nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a realizat aceasta testare. Astfel, prin hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile unui act cu forță juridică superioară, respectiv cele ale Legii nr. 303/2004, aceste considerente fiind valabile și în ceea ce privește hotărârea C.S.M.

nr. 1644/2009. Prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din hotărârea nr. 439/2006, s-a aprobat componența comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, precum și a candidaților pentru posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul C.S.M. și al I.N.M. Din conținutul acestui act, rezultă că s-a reținut că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris și susținerea unui nou interviu. Instanța de fond mai ia act de faptul că, prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, s-a constatat, la solicitarea Direcției Resurse Umane și Organizare, îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 a unor candidați declarați respinși la concursul de admitere în magistratură prin lista finală, afișată la 25 septembrie 2009, în locul celor 7 persoane nominalizate în art. 7 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009. Pârâtul C.S.M., în ceea ce privește petitul având ca obiect anularea acestui ultim act, a relevat faptul că, în condițiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, el este inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispozițiilor imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a considerat că această excepție nu poate fi reținută, întrucât, având în vedere succesiunea evenimentelor și dispozițiile cuprinse în art. 7 și 8 din hotărârea nr. 1880/2009, achiesează la susținerile reclamantei conform cărora nu se poate susține cu temei faptul că hotărârea nr. 2064/2009 ar avea o existență de sine-stătătoare, în condițiile în care premisele emiterii ei sunt constituite de prevederile hotărârii prin care s-a validat concursul. Or, întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva acestei ultime hotărâri, în situația în care acțiunea ar fi întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente în privința art. 7 și 8 din hotărârea nr. 1880/2009 s-ar extinde și asupra hotărârii nr. 2064/2009 în virtutea principiului anulării actului subsecvent.

Totodată, deoarece acest ultim act este strict condiționat de dispozițiile cuprinse în hotărârea nr. 1880/2009 și în condițiile în care, în decurs de două luni, au foste emise de către pârât mai multe hotărâri pentru punerea în aplicare a celei cu nr. 1880/2009, instanța de fond achiesează susținerilor reclamantei conform cărora ar fi inechitabil și contrar dreptului de acces la justiție, componentă a celui la un proces echitabil, să se ceară acesteia parcurgerea procedurii prealabile împotriva fiecărui astfel de act, cu atât mai mult cu cât motivele de nelegalitate invocate nu sunt de sine-stătătoare, ci derivă din cele care privesc actul principal. Pârâtul a relevat și că nu poate fi primită nici excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 1644/2009, prin care a fost aprobată componența comisiilor de testare psihologică și a comisiei de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, întrucât aceasta nu a produs efecte de sine-stătătoare, ci doar a pregătit adoptarea, în condiții de legalitate, a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, ea intrând sub incidența prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond constată că aceste alegații nu pot fi primite, întrucât raportat la dispozițiile și efectele produse de acest act administrativ în ceea ce privește situația reclamantei, nu se poate nega îndeplinirea cerințelor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dat naștere și a modificat raporturi juridice. Or, văzând că disputa reală din prezentul litigiu este legată tocmai de modul în care s-a organizat și desfășurat testarea psihologică, efectele juridice produse de hotărârea nr. 1644/2009 sunt incontestabile.

Pe fondul criticilor referitoare la momentul la care s-a desfășurat testarea psihologică, la comisia care a efectuat-o, precum și la procedura aplicabilă, instanța de fond reține următoarele: Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției, de altfel, ca toate celelalte prevăzute la acest articol, constituie una de înscriere la concursul de admitere la I.N.M. În acest context, instanța de fond achiesează susținerilor reclamantei conform cărora, prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 439/2006, contrar celor reținute prin chiar art. 2, acestor condiții li se stabilește natura, în mod divizat, ca fiind de înscriere, respectiv cele prevăzute la lit. a)-d) ale art. 14, respectiv ca reprezentând condiție ulterioară promovării examenului de admitere la I.N.M., în ceea ce privește cea reglementată prin lit. e). Așa fiind, din simpla lectură a prevederilor art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, coroborat cu art. 2 și art. 7 alin. (1) pct. 2 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, rezultă că este încălcat principiul legalității, această diviziune fiind ilegală, în condițiile existenței unui dezacord evident între ceea ce reglementează legea, ca act juridic cu forță superioară, și regulamentul prin care este pusă în aplicare.

Deși instanța de fond nu contestă faptul că regulamentul a fost adoptat în baza prerogativelor conferite de art. 106 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, procedura de organizare a concursului trebuie să respecte dispozițiile cuprinse într-o lege organică, pe care trebuie să le expliciteze și să le detalieze, fără a adăuga însă la textul acesteia. Aceasta întrucât, în viziunea Legii nr. 303/2004, toate cerințele la care s-a făcut referire mai sus au un caracter unic, de condiție de înscriere, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, iar desfășurarea testării psihologice ulterior susținerii și promovării concursului de admitere, respectiv după încheierea perioadei prevăzute prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1070 din 18 iunie 2009, la datele de 27 septembrie și 03 octombrie 2009, este de natură să asimileze această condiție, în mod nelegal, unei probe eliminatorii în concurs. Așa fiind, nu poate fi primită susținerea pârâtului conform căreia această condiție nu ar trebui verificată înainte de concurs, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, întrucât o astfel de prevedere ar fi redundantă, fiind contrară însăși noțiunii de condiție de înscriere, o astfel de terminologie fiind uzitată expres în conținutul textului art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. De altfel, obligativitatea analizării la înscriere a condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic derivă și din analizarea competențelor comisiilor care intervin în procedura de organizare a concursului, delimitată prin textul art. 15 alin. (5) din lege.

Astfel, comisia de admitere este cea care a fost desemnată de către legiuitor a realiza această analiză, ea având o competență temporală clar stabilită, care rezultă din dispozițiile art. 7 din hotărârea nr. 439/2006 și care se încheie odată cu finalizarea concursului și publicarea rezultatelor finale, care a avut loc la 25 septembrie 2009, respectiv anterior desfășurării testării psihologice. Drept urmare, instanța de fond apreciază că sunt fondate criticile referitoare la nelegalitatea prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 și 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, vicii care privesc și hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1644/2009, în condițiile în care, la baza adoptării acestui ultim act au stat prevederile din regulament constatate nelegale, iar drept consecință, se va constata că modalitatea de desfășurare a testării și reexaminării-psihologice a reclamantei a fost nelegală, prin raportare la textele din Legea nr. 303/2004 la care s-a făcut referire mai sus.

Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a luat în considerare și împrejurarea că sunt reale susținerile reclamantei conform cărora utilitatea testării psihologice la înscriere trebuie privită și din perspectiva interesului candidatului, deoarece succesiunea în timp a evenimentelor, respectiv testarea psihologică impusă legal ca o condiție de înscriere, dar verificată ulterior promovării examenului, prin prisma obținerii notei minime, conform art. 2.5 din regulament și încadrării în numărul de posturi scoase la concurs, a dus la eliminarea posibilității de a accede și la alte profesii.

Aceasta întrucât examenul susținut de reclamanta este unul cu un grad de dificultate: ridicat, organizat într-o perioadă relativ lungă de timp, iar rațiunea verificării condițiilor de înscriere anterior desfășurării concursului este utilă atât pentru pârât, fiind previzibil că numărul candidaților s-ar reduce, ca urmare a aplicării acestui „filtru”, cât și pentru persoana care dorește să participe la examen, dar nu îndeplinește cerințele minime, aceasta din urmă nemaifiind nevoită să se pregătească pe susținerea lui și având posibilitatea de a se reorienta profesional. De altfel, mergând pe aceeași linie de raționament, s-ar putea susține că ar fi inutilă și verificarea condițiilor impuse de art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din lege, anterior întocmirii listelor cu persoanele care vor susține concursul, ceea ce este inacceptabil.

În acest context, trebuie amintit și că, raportat la efectele produse, pentru situația personală a reclamantei, de modul în care s-a desfășurat concursul și, în special, testarea psihologică, respectiv la faptul că aceasta a fost asimilată unei probe a examenului de admitere, în condițiile în care avizul acordat de către psihologi este de natură să ducă la respingerea unui candidat declarat admis conform anexei 1 a hotărârii nr. 1880/2009, sunt reale și susținerile reclamantei legate de împrejurarea că s-ar impune înregistrarea probelor orale, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din regulament.

Aceasta întrucât, în lipsa înregistrării interviului susținut în fața psihologilor, parte integrantă a testării psihologice, asimilate unei probe din concurs, este îngrădit dreptul candidatului de a contesta cele consemnate și constatate de către psihologul examinator, neexistând niciun mijloc de control asupra răspunsurilor date și nici a discuției avute cu psihologii. Or, o procedură transparentă presupune garantarea obiectivității ei, impunându-se luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea unui control efectiv al acesteia. Aceste considerații sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât corect se invocă de către reclamantă că modalitatea în care s-a procedat la organizarea concursului este de natură să încalce principiul securității juridice, în condițiile în care, până la momentul reexaminării psihologice pârâtul C.S.M.

a recunoscut reclamantei calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M., iar ulterior, inclusiv prin hotărârea nr. 1880/2009, a considerat-o un simplu candidat la admiterea la I.N.M., negându-i astfel toate drepturile ce derivă din prima calitate. Acest lucru rezultă atât din analiza listei finale cu candidații declarați admiși la concurs, a tabelelor în care a fost programată la testarea și reexaminarea psihologică, cât și a anexei 1 a hotărârii nr. 1880/2009. Mai mult, din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă odată cu acțiunea introductivă, rezultă și că ea a fost înscrisă în catalogul auditorilor de justiție care urmează cursurile I.N.M., a efectuat o săptămână de practică la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a frecventat cursurile I.N.M.

până la data de 29 octombrie 2009, de asemenea, în calitate de auditor de justiție. În aceste condiții, sunt reale criticile petentei conform cărora accesul la I.N.M. și, pe viitor, în magistratură, nu se mai face exclusiv pe bază de concurs, ci, exclusiv, în baza deciziei psihologului, iar efectul produs de aceasta asupra drepturilor recunoscute anterior în favoarea reclamantei este de natură să ducă la concluzia conform căreia a fost încălcat și principiul securității juridice, făcându-se loc incertitudinii, de natură legislativă, administrativă și celei provenind din practicile aplicate de autorități, ceea ce este inacceptabil și este latură să ducă la reținerea conduitei culpabile a Statului, prin organele sale, care trebuie să fie amendată.

De asemenea, în acest context se ridică și chestiunea încălcării drepturilor garantate de prevederile art. 6 și 13 din C.E.D.O., în situația în care ar fi validate susținerile pârâtului conform cărora decizia psihologului nu poate fi cenzurată nici măcar pentru motive de nelegalitate, trebuind să se recunoască reclamantei dreptul la un recurs efectiv în justiție, nefiind de neglijat gravitatea efectelor produse asupra situației acesteia. Astfel, apărările legate de faptul că acțiunea ar trebui respinsă, pe temeiul inexistenței unei căi de atac împotriva calificativului acordat de comisia de reexaminare psihologică, nu pot fi validate, întrucât nu sunt de natură să justifice excluderea din cadrul cursanților I.N.M.

a unui candidat declarat admis exclusiv pe bază de concurs. Deși este adevărat că C.S.M. nu se poate substitui comisiei de psihologi, nu poate fi ignorată împrejurarea că el este garantul respectării principiului de admitere în magistratură exclusiv pe bază de concurs, cu respectarea principiilor transparenței și egalității. În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009, se reține și că ea încalcă prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care au fost înființate alte două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică și de reexaminare psihologică. Pe de altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin. (5), se constituie la propunerea I.N.M., în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcției Resurse Umane și Organizare a C.S.M.

Totodată, se învederează în mod întemeiat că această hotărâre contravine atât legii, prin prisma încălcării competenței exclusive a comisiei de admitere, reglementată prin textul art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cât și hotărârii C.S.M. nr. 439/2006, nefiind respectate nici termenele în care urmai a fi făcute propunerea de desemnare a comisiilor și cea de desemnare a membrilor comisiilor [art. 10 alin. (3) și (4)], ajungându-se astfel la situația în care o comisie de verificare a unor condiții prealabile să se pronunțe asupra lor după începerea anului școlar, respectiv după ce comisia de admitere își încetase activitatea. Mai mult, au fost nerespectate și procedura și conținutul reexaminării psihologice, astfel cum au fost ele stabilite prin hotărârea C.S.M.

nr. 369 de modificare și completare a hotărârii nr. 439/2006, eliminându-se proba testului scris [art. 29 alin. (4)]. Așadar, pentru a aprecia asupra nelegalității prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 și 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum și a hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009 și, drept urmare, pentru a dispune anularea parțială a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, respectiv a art. 7 din acest act, Curtea achiesează criticilor reclamantei, în sensul în care, prin înlăturarea caracterului prealabil al condiției de înscriere la concurs privitoare la aptitudinea psihologică și translatarea ei în timp, după susținerea concursului propriu-zis s-a ajuns ca soarta unuia candidat deja admis să fie decisă post factum de către psihologi.

Astfel, condiția prealabilă și eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, ca efect al încălcării legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor prevederilor de art. 12 din Legea nr. 303/2004, care privesc competența profesională, aptitudinile și buna reputație, cu decizia psihologului. Din interpretarea acestor dispoziții, coroborate cu art. 14 alin. (1) și (2) din aceeași lege, rezultă în mod neîndoielnic că C.S.M. nu este legitimat să aleagă momentul la care înțelege să verifice condițiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la concurs, după promovarea acestuia și chiar începerea cursurilor de formare inițială din cadrul I.N.M.

Aceste dispoziții legale conferă C.S.M. atribuții strict administrative în desfășurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge comisiei de admitere și să procedeze el însuși la verificarea competenței psihologice și, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiții de înscriere la un alt moment decât cel stabilit în lege. Totodată, un alt argument în sensul dispunerii anulării prevederilor art. 7 din hotărârea nr. 1880/2009, îl constituie și faptul că desfășurarea concursului de admitere nu s-a realizat în condiții de previzibilitate, candidaților neaducându-se la cunoștință în mod integral reglementările incidente în materie și, totodată, întreaga procedură de admitere la I.N.M., așa cum este văzută și concepută de către C.S.M.

Astfel, reclamanta relevă că, la momentul afișării anunțului, privind organizarea concursului de admitere la I.N.M. și a calendarului estimativ, în data de 25 iunie 2009, nu s-a făcut nicio referire la vreo testare psihologică și nici că ulterior încheierii concursului de admitere (25 septembrie 2009, când s-au publicat rezultatele finale ale concursului) ar mai exista vreo altă etapă care să aibă incidență asupra rezultatului obținut la concurs și a dreptului adjudecat. Date privind organizarea unei testări psihologice s-au publicat doar în 25 septembrie, așadar ulterior încheierii concursului de admitere, susținerea testărilor în esență realizându-se în perioada 27 septembrie-10 octombrie.

Mai mult, C.S.M. nu a publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la I.N.M. sau a auditorului de justiție, așadar e lipsită de temei susținerea conform căreia concurenții ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. În acest context, reclamanta învederează în mod pertinent că lipsa unei hotărâri C.S.M. care să stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de justiție, a permis ca verificarea competenței psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au surclasat, paradoxal, rezultate obținute în baza unor criterii de admitere riguros și clar stabilite. Așa fiind, trimiterile C.S.M. la dispozițiile art. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 326/2005 și art. 48 din Legea nr. 303/2004, precum și la hotărârea C.S.M. nr. 186/2006, sunt nefondate, textele invocate nefiind incidente în speță. Totodată, instanța de fond achiesează poziției reclamantei conform căreia interesul său în atacarea dispozițiilor considerate nelegale s-a activat abia la momentul la care a fost vătămată, prin respingerea sa, ulterior promovării examenului. În plus, înscrierea unei persoane la concursul de admitere nu echivalează cu un acord, care se extinde la elemente lipsite de previzibilitate și care nu respectă dispozițiile legale, iar nulitatea absolută nu poate fi acoperită de consimțământul candidatului. Instanța de fond reține, așadar, că excepțiile invocate de pârâtul C.S.M.

nu sunt întemeiate, considerând întemeiată excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 și art. 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum și a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009. Totodată, consideră instanța de fond, se impune anularea parțială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880/2009, în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform art. 7 din hotărâre.

Instanța de fond a apreciat că motivele de nelegalitate mai sus relevate sunt de natură să justifice pe deplin soluția adoptată, fiind dispensată de analiza, criticilor referitoare la modalitatea concretă în care s-a realizat interpretarea testelor psihologice, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta a relevat instanței, la termenul din 14 iunie 2010, că nu înțelege să solicite administrarea unor mijloace de probă care ar putea fi de natură să contrazică concluziile comisiilor de testare și reexaminare psihologică. Prima instanță consideră că, în lipsa acestor dispoziții, reparația acordată reclamantei nu ar fi integrală și eficace, chiar în condițiile în care pârâtul susține că nu poate proceda, în lipsa avizului psihologic, la recunoașterea drepturilor ce rezultă din calitatea de cursant I.N.M.

Aceasta întrucât reclamanta a dovedit că îndeplinește cerințele impuse de art. 12 din Legea nr. 303/2004, respectiv că a promovat concursul, iar acesteia nu îi este imputabil modul în care s-a ajuns la concluzia ca nu întrunește condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din lege. Astfel, în concursul dintre condițiile prevăzute de art. 14 din lege și nelegalitatea procedurii, care a fost de natură să nege reclamantei un drept deja recunoscut, trebuie să fie sancționată aceasta din urmă, iar petenta trebuie repusă în situația pe care a dobândit-o la data de 25 septembrie 2009. În temeiul prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea pârâtului I.N.M.

să plătească reclamantei suma de 1.820 RON, cu titlu de daune materiale, suma reprezentând taxa medicală și indemnizația cuvenită reclamantei pentru perioada în care a frecventat cursurile I.N.M. și a fost la dispoziția acestei instituții. Prima instanță a reținut că, în susținerea acestor pretenții, petenta învederează în mod întemeiat că prin procedura de organizare a concursului, prin promovarea examenului de admitere, prin frecventarea cursurilor a avut aceleași obligații ca ceilalți candidați declarați admiși la I.N.M., așadar trebuie sa i se recunoască același drept la restituirea taxei medicale (390 RON) și a indemnizației. Indiferent de natura raportului existent, daunele materiale solicitate, se justifică în mod obiectiv, deoarece prezența sa la București, achitarea taxei medicale, frecventarea o lună de zile a cursurilor de la I.N.M.

a fost rezultatul atitudinii instituțiilor implicate, precum și a modalității în care s-a realizat întreaga procedură de recrutare. În ce privește petitul având ca obiect anularea art. 8 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009 și a hotărârii nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, instanța de fond a considerat că, raportat la starea de fapt dedusă judecății și la pretențiile concrete invocate de către reclamantă, în cauză nu pot fi apreciate ca incidente prevederile art. 1 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Astfel, reține prima instanță, ceea ce urmărește reclamanta, în principal, prin promovarea prezentei acțiuni, este recunoașterea tuturor drepturilor ce rezultă în urma promovării concursului organizat în vederea admiterii la I.N.M., respectiv, cu precădere, reînscrierea sa la I.N.M.

în promoția 2010-2012 sau în următorul an soluționării acestui litigiu, ca urmare a încadrării sale în Anexa 2 a hotărârii nr. 1880/2009. Or, având în vedere că persoanele înscrise în această anexă au devenit cursanți în cadrul promoției 2009-2011, iar numărul de locuri la I.N.M. este clar stabilit, neexistând posibilitatea ca reclamanta să recupereze decalajul existent, prin anularea dispozițiilor la care s-a făcut referire anterior, petenta nu dobândește niciun folos practic. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs autoritățile pârâte și reclamanta. 2.1. În recursul declarat de C.S.M. au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel, susține recurenta-pârâtă, instanța de fond a apreciat în mod eronat excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (2) și art. 27 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 439/2006, reținând în mod greșit că aceste dispoziții regulamentare contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Instanța de fond, susține autoritatea publică, a constatat nelegalitatea unor dispoziții regulamentare care nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaților din punct de vedere a cunoștințelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice. Mai susține autoritatea recurentă că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, C.S.M.

are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor care se impune pentru ocuparea posturilor vacante, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor. În ceea ce privește hotărârea nr. 1644/2009 a Plenului C.S.M., autoritatea recurentă susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că excepția de nelegalitate este admisibilă și întemeiată. Astfel, argumentează recurenta, hotărârea nr. 1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenței comisiilor de testare psihologică și reexaminare psihologică a candidaților admiși la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009. În ceea ce privește hotărârea nr. 1881 din 29 octombrie 2010 a Plenului C.S.M.

pentru validarea rezultatelor concursului de admitere la I.N.M. desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, autoritatea recurentă apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce-l privește pe reclamant. Astfel, argumentează autoritatea recurentă, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce, potrivit art. 29 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 538/2008 a fost realizată și testarea psihologică, ce constă din susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat de C.S.M., probă în urma căreia reclamantul a fost declarat „Respins”, inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestației depuse de acesta.

Mai argumentează recurenta că, nici C.S.M. și nici instanța de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică și nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări științifice complexe și de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc. Astfel, apreciază recurenta, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat hotărârea nr. 1880/2004 în ceea ce îl privește pe reclamantul-intimat. 2.2. În recursul formulat, I.N.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea hotărârii nr. 439/2006, faptul de a organiza testarea psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată; - soluția adoptată prin hotărârea nr. 439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, în condițiile în care numărul candidaților înscriși în fiecare an la concursul de admitere la I.N.M. este în jur de 3.000 de persoane, în timp ce după desfășurarea probelor de concurs rămân mai puțin de 10% din numărul celor înscriși, ceea ce ușurează activitatea de testare psihologică și reduce cheltuielile efectuate; - hotărârea nr. 439/2006 nu adaugă și nici nu modifică Legea nr. 303/2004, republicată, ci o face aplicabilă în ceea ce privește organizarea concursului pentru intrarea la I.N.M.

2.3. În recursul formulat de reclamanta M.A. au fost invocate ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii privind anularea art. 8 din hotărârea nr. 1880/2009 și a hotărârii nr. 2064/2009 privind continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori rămase neocupate. 3. Soluția instanței de recurs. Recursurile formulate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a admis în parte excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M.

aprobat prin hotărârea nr. 439 din 15 iunie 2006 a Plenului C.S.M., care contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. În esență, instanța de fond a reținut că dispozițiile regulamentare de mai sus sunt nelegale prin aceea că verificarea aptitudinilor psihologice reprezintă o condiție prealabilă potrivit legii, în timp ce prin dispozițiile regulamentare a devenit o probă eliminatorie ulterioară concursului de verificare a cunoștințelor profesionale. În cauză, este necontestat că testarea psihologică a fost organizată după ce candidații înscriși la concursul de admitere au susținut proba de verificare a cunoștințelor profesionale, incluzându-i doar pe candidații care promovaseră această probă, între care și recurentul-reclamant care a fost declarat admis cu nota finală de 8,236.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, „La concursul pentru admiterea la I.N.M. se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu; b) este licențiată în drept; c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal; d) cunoaște limba română; e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și libertăților cetățenești și al ministrului sănătății.

Taxele examenului medical pentru candidații declarați admiși se suportă din bugetul I.N.M.” Or, potrivit art. 14 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, comisia de admitere a concursului va verifica îndeplinirea doar a condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afișează la sediul I.N.M., precum și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică simultan pe paginile de internet al C.S.M. și I.N.M., cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.

De asemenea, după susținerea concursului privind verificarea cunoștințelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3) din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006 „(1) Candidații admiși vor fi verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către inspectori din cadrul C.S.M., cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și vor fi programați pentru a se prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică. (2) Plenul C.S.M. hotărăște cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și validează rezultatele concursului.

Candidații inapți pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși. (3) Lista definitivă a candidaților declarați admiși la I.N.M. se comunică pentru afișare la sediul I.N.M. la sediul C.S.M. și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică pe paginile de internet ale C.S.M. și I.N.M.” Deci, cu alte cuvinte regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin dispozițiile citate mai sus, nu respectă dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, și nici sensul acestor dispoziții. Astfel, legiuitorul, prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înțeles să reglementeze existența unor aptitudini psihologice specifice funcțiilor de judecător și, respectiv, procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M.

Or, regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 și 27 încalcă dispozițiile art. 14 alin. (2) din lege, schimbând totodată și filozofia acestor dispoziții legale, prin transformarea unei condiții legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M., într-o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului privind verificarea cunoștințelor juridice. Stabilind o astfel de succesiune, regulamentul, nesocotind litera și spiritul dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susțină concursul de verificare a cunoștințelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice și psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.

Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai ușor și cu eforturi financiare mai puține să supună testării psihologice doar pe candidații care au promovat proba de verificare a cunoștințelor juridice, din moment ce numărul candidaților înscriși este, de regulă, cu foarte mult mai mare. Din conținutul dispozițiilor art. 14 și următoarele din Legea nr. 303/2004, republicată, nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit C.S.M. un drept de apreciere în ceea ce privește tratarea condițiilor legale de înscriere la concursul de admitere la I.N.M. și nici în ceea ce privește schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiție de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidații declarați admiși la concursul de admitere, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.

Astfel fiind, rezultă că soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este legală și temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate. Prin aceeași sentință, Curtea de apel a constatat și nelegalitatea hotărârii nr. 1644/2009, soluție care, având în vedere considerentele de mai sus, este legală și temeinică, hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin hotărârea nr. 439/2006, cu încălcarea dispozițiilor legale așa cum s-a argumentat mai sus. Pe fondul cauzei, instanța de fond a anulat hotărârea nr. 1880/2009 în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, recunoscând acestuia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M.

desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond, în esență, a înlăturat dispozițiile regulamentare constatate nelegale și a conferit relevanță juridică faptului că intimatul-reclamant a fost declarat admis la concursul respectiv, așa cum rezultă din tabelul afișat de organizatori. În recursul formulat, recurenta a susținut că această soluție este lipsită de temei legal, instanța substituindu-se autorității publice și comisiilor organizatoare, susțineri care sunt neîntemeiate. Astfel, așa cum s-a arătat dispozițiile regulamentare constatate ca fiind nelegale au fost înlăturate în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, astfel că prin înscrierea acestuia la concursul respectiv și declararea sa ca fiind admis, s-a considerat că toate condițiile legale cerute la art. 14 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost îndeplinite.

Deci, instanța de judecată nu putea să se substituie nici comisiei de testare psihologică și nici structurilor organizatorice, dar nici nu a făcut acest lucru, rezumându-se să dea relevanță juridică faptelor petrecute și rezultatelor constatate în cadrul concursului respectiv. Astfel fiind, instanța de recurs constată că și aceste critici ale recursului formulat de autoritate sunt neîntemeiate, urmând să fie înlăturate. Oricum, nu este lipsit de orice semnificație faptul că, din înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, rezultă că recurentul-reclamant a participat și la concursul organizat în anul 2010 pentru intrarea la I.N.M., când a fost declarat admis și apt psihologic, ceea ce nu poate constitui un argument în favoarea susținerilor recurentei-pârâte.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamant privind soluția dată fondului cauzei, instanța de recurs reține că este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod legal că reluarea sau nu a procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție constituie o prerogativă exclusivă a autorității publice pârâte. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta M.A. și de pârâții I.N.M. și C.S.M. împotriva sentinței nr. 278 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.