ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții C.S.M. și I.N.M., solicitând:

- anularea parțială a

hotărârii nr. 1880 a Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009, de validare a concursului

de admitere în magistratură desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009,

atât în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către aceasta

a condițiilor prevăzute de art. 12 lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și anularea actelor administrative emise

de către C.S.M. în baza dispozițiilor acestei hotărâri: hotărârea nr. 2064 din 19

noiembrie 2009 a Plenului C.S.M.

- constatarea nelegalității

testării psihologice, precum și a reexaminării psihologice, care au fost efectuate

după susținerea concursului de admitere la I.N.M. și după declararea reclamantei

ca admisă la concursul de admitere la I.N.M.;

- obligarea C.S.M. la

validarea dosarului reclamantei de candidat admis la I.N.M. și la trecerea pe lista

definitivă a candidaților admiși la I.N.M. din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform

art. 27 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 de aprobare a regulamentului privind concursul

de admitere și examenul de absolvire a I.N.M. și recunoașterea tuturor drepturilor

ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură;

- obligarea C.S.M. și

I.N.M. la reînscrierea acesteia ca auditor de justiție, cursant la I.N.M. în promoția

2010-2012 sau în anul următor soluționării acestui litigiu;

De asemenea, prin precizarea

acțiunii, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1),

art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere și absolvire a I.N.M. (hotărârea C.S.M.

nr. 439/2006).

Prin sentința nr. 278

din 28 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de către reclamanta M.A.,

în contradictoriu cu pârâții C.S.M. și I.N.M. Pe cale de consecință, instanța de

judecată a admis excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1) art. 27 și art. 29

din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum și a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644

din 24 septembrie 2009 și a constatat nelegalitatea acestora, precum și a testării

și reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea, instanța de judecată a dispus

anularea parțială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, în

ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a condițiilor

prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, conform

art. 7 din hotărâre și a obligat pârâții la înscrierea reclamantei pe lista definitivă

a candidaților admiși la I.N.M., conform art. 6 și a Anexei 2 a hotărârii Plenului

C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, la validarea dosarului acesteia de către

C.S.M., la reînscrierea petentei la I.N.M. în promoția 2010-2012 sau în următorul

an soluționării acestui litigiu, precum și la recunoașterea tuturor drepturilor

ce decurg din calitatea reclamantei de candidat admis la concursul de admitere la

I.N.M. De asemenea, a fost obligat pârâtul I.N.M. să plătească reclamantei suma

de 1.820 RON, cu titlu de daune materiale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta s-a prezentat

la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, în vederea admiterii

sale în magistratură, în urma desfășurării probelor scrise fiind declarată candidat

admis la I.N.M., iar ulterior, ca urmare a examinării psihologice, efectuate în

data de 27 septembrie 2009, proba scrisă, și 03 octombrie 2009, proba orală, a fost

declarată „Respins”, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de

art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004.

Analizând conținutul hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, depuse la dosarul cauzei, instanța

de fond reține că sunt reale susținerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate

rezultatele concursului de admitere la I.N.M., organizat în perioada mai sus arătată,

conform Anexei 1, reclamanta figurând cu nota finală 7,345 și cu calificativul „Admis”.

Conform art. 7 al aceleiași

hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de

art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, de către 7 dintre candidații la concursul de admitere la I.N.M.,

printre care și reclamanta.

Totodată, prin art. 8,

s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditor de justiție

rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv pentru 7 locuri.

Reclamanta, considerând

că întreaga procedură de organizare a concursului a fost viciată, pe considerentul

încălcării prevederilor art. 14 din Legea nr. 303/2004, aceste vicii afectând, în

principal, modul în care a fost organizată testarea psihologică, s-a adresat instanței,

solicitând anularea hotărârii nr. 1880/2009 în ceea ce privește art. 5, 7 și 8,

înțelegând să invoce și excepția de nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a

realizat aceasta testare.

Astfel, prin hotărârea

C.S.M. nr. 439/2006 au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile unui act cu forță

juridică superioară, respectiv cele ale Legii nr. 303/2004, aceste considerente

fiind valabile și în ceea ce privește hotărârea C.S.M. nr. 1644/2009.

Prin hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 1644 din 24 septembrie 2009, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1)

din hotărârea nr. 439/2006, s-a aprobat componența comisiilor de testare psihologică

și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere

la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, precum și a candidaților

pentru posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și

procurorilor din cadrul C.S.M. și al I.N.M.

Din conținutul acestui

act, rezultă că s-a reținut că reexaminarea psihologică se realizează prin reevaluarea

testului scris și susținerea unui nou interviu.

Instanța de fond mai ia

act de faptul că, prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2064 din 19 noiembrie 2009,

s-a constatat, la solicitarea Direcției Resurse Umane și Organizare, îndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea

nr. 303/2004 a unor candidați declarați respinși la concursul de admitere în magistratură

prin lista finală, afișată la 25 septembrie 2009, în locul celor 7 persoane nominalizate

în art. 7 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009.

Pârâtul C.S.M., în ceea

ce privește petitul având ca obiect anularea acestui ultim act, a relevat faptul

că, în condițiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă, el este

inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispozițiilor imperative ale art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a considerat

că această excepție nu poate fi reținută, întrucât, având în vedere succesiunea

evenimentelor și dispozițiile cuprinse în art. 7 și 8 din hotărârea nr. 1880/2009,

achiesează la susținerile reclamantei conform cărora nu se poate susține cu temei

faptul că hotărârea nr. 2064/2009 ar avea o existență de sine-stătătoare, în condițiile

în care premisele emiterii ei sunt constituite de prevederile hotărârii prin care

s-a validat concursul.

Or, întrucât reclamanta

a formulat plângere prealabilă împotriva acestei ultime hotărâri, în situația în

care acțiunea ar fi întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente

în privința art. 7 și 8 din hotărârea nr. 1880/2009 s-ar extinde și asupra hotărârii

nr. 2064/2009 în virtutea principiului anulării actului subsecvent.

Totodată, deoarece acest

ultim act este strict condiționat de dispozițiile cuprinse în hotărârea nr. 1880/2009

și în condițiile în care, în decurs de două luni, au foste emise de către pârât

mai multe hotărâri pentru punerea în aplicare a celei cu nr. 1880/2009, instanța

de fond achiesează susținerilor reclamantei conform cărora ar fi inechitabil și

contrar dreptului de acces la justiție, componentă a celui la un proces echitabil,

să se ceară acesteia parcurgerea procedurii prealabile împotriva fiecărui astfel

de act, cu atât mai mult cu cât motivele de nelegalitate invocate nu sunt de sine-stătătoare,

ci derivă din cele care privesc actul principal.

Pârâtul a relevat și că

nu poate fi primită nici excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 1644/2009, prin care a fost aprobată componența comisiilor de testare psihologică

și a comisiei de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul

de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, întrucât

aceasta nu a produs efecte de sine-stătătoare, ci doar a pregătit adoptarea, în

condiții de legalitate, a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, ea intrând sub incidența

prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond constată

că aceste alegații nu pot fi primite, întrucât raportat la dispozițiile și efectele

produse de acest act administrativ în ceea ce privește situația reclamantei, nu

se poate nega îndeplinirea cerințelor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

respectiv faptul că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică,

în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării

în concret a legii, care a dat naștere și a modificat raporturi juridice.

Or, văzând că disputa

reală din prezentul litigiu este legată tocmai de modul în care s-a organizat și

desfășurat testarea psihologică, efectele juridice produse de hotărârea nr. 1644/2009

sunt incontestabile.

Pe fondul criticilor referitoare

la momentul la care s-a desfășurat testarea psihologică, la comisia care a efectuat-o,

precum și la procedura aplicabilă, instanța de fond reține următoarele:

Potrivit art. 14

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic

pentru exercitarea funcției, de altfel, ca toate celelalte prevăzute la acest articol,

constituie una de înscriere la concursul de admitere la I.N.M.

În acest context, instanța

de fond achiesează susținerilor reclamantei conform cărora, prin hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 439/2006, contrar celor reținute prin chiar art. 2, acestor condiții

li se stabilește natura, în mod divizat, ca fiind de înscriere, respectiv cele prevăzute

la lit. a)-d) ale art. 14, respectiv ca reprezentând condiție ulterioară promovării

examenului de admitere la I.N.M., în ceea ce privește cea reglementată prin

lit. e).

Așa fiind, din simpla

lectură a prevederilor art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

coroborat cu art. 2 și art. 7 alin. (1) pct. 2 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006,

rezultă că este încălcat principiul legalității, această diviziune fiind ilegală,

în condițiile existenței unui dezacord evident între ceea ce reglementează legea,

ca act juridic cu forță superioară, și regulamentul prin care este pusă în aplicare.

Deși instanța de fond

nu contestă faptul că regulamentul a fost adoptat în baza prerogativelor conferite

de art. 106 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, procedura de organizare a

concursului trebuie să respecte dispozițiile cuprinse într-o lege organică, pe care

trebuie să le expliciteze și să le detalieze, fără a adăuga însă la textul acesteia.

Aceasta întrucât, în viziunea

Legii nr. 303/2004, toate cerințele la care s-a făcut referire mai sus au un caracter

unic, de condiție de înscriere, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic,

iar desfășurarea testării psihologice ulterior susținerii și promovării concursului

de admitere, respectiv după încheierea perioadei prevăzute prin hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 1070 din 18 iunie 2009, la datele de 27 septembrie și 03 octombrie 2009,

este de natură să asimileze această condiție, în mod nelegal, unei probe eliminatorii

în concurs.

Așa fiind, nu poate fi

primită susținerea pârâtului conform căreia această condiție nu ar trebui verificată

înainte de concurs, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, întrucât o astfel

de prevedere ar fi redundantă, fiind contrară însăși noțiunii de condiție de înscriere,

o astfel de terminologie fiind uzitată expres în conținutul textului art. 14

alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

De altfel, obligativitatea

analizării la înscriere a condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic derivă

și din analizarea competențelor comisiilor care intervin în procedura de organizare

a concursului, delimitată prin textul art. 15 alin. (5) din lege.

Astfel, comisia de admitere

este cea care a fost desemnată de către legiuitor a realiza această analiză, ea

având o competență temporală clar stabilită, care rezultă din dispozițiile art.

7 din hotărârea nr. 439/2006 și care se încheie odată cu finalizarea concursului

și publicarea rezultatelor finale, care a avut loc la 25 septembrie 2009, respectiv

anterior desfășurării testării psihologice. Drept urmare, instanța de fond apreciază

că sunt fondate criticile referitoare la nelegalitatea prevederilor art. 14

alin. (1), art. 27 și 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, vicii care privesc și

hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1644/2009, în condițiile în care, la baza adoptării

acestui ultim act au stat prevederile din regulament constatate nelegale, iar drept

consecință, se va constata că modalitatea de desfășurare a testării și reexaminării-psihologice

a reclamantei a fost nelegală, prin raportare la textele din Legea nr. 303/2004

la care s-a făcut referire mai sus.

Pentru a aprecia astfel,

instanța de fond a luat în considerare și împrejurarea că sunt reale susținerile

reclamantei conform cărora utilitatea testării psihologice la înscriere trebuie

privită și din perspectiva interesului candidatului, deoarece succesiunea în timp

a evenimentelor, respectiv testarea psihologică impusă legal ca o condiție de înscriere,

dar verificată ulterior promovării examenului, prin prisma obținerii notei minime,

conform art. 2.5 din regulament și încadrării în numărul de posturi scoase la concurs,

a dus la eliminarea posibilității de a accede și la alte profesii.

Aceasta întrucât examenul

susținut de reclamanta este unul cu un grad de dificultate: ridicat, organizat într-o

perioadă relativ lungă de timp, iar rațiunea verificării condițiilor de înscriere

anterior desfășurării concursului este utilă atât pentru pârât, fiind previzibil

că numărul candidaților s-ar reduce, ca urmare a aplicării acestui „filtru”, cât

și pentru persoana care dorește să participe la examen, dar nu îndeplinește cerințele

minime, aceasta din urmă nemaifiind nevoită să se pregătească pe susținerea lui

și având posibilitatea de a se reorienta profesional.

De altfel, mergând pe

aceeași linie de raționament, s-ar putea susține că ar fi inutilă și verificarea

condițiilor impuse de art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din lege, anterior întocmirii

listelor cu persoanele care vor susține concursul, ceea ce este inacceptabil.

În acest context, trebuie

amintit și că, raportat la efectele produse, pentru situația personală a reclamantei,

de modul în care s-a desfășurat concursul și, în special, testarea psihologică,

respectiv la faptul că aceasta a fost asimilată unei probe a examenului de admitere,

în condițiile în care avizul acordat de către psihologi este de natură să ducă la

respingerea unui candidat declarat admis conform anexei 1 a hotărârii nr. 1880/2009,

sunt reale și susținerile reclamantei legate de împrejurarea că s-ar impune înregistrarea

probelor orale, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din regulament.

Aceasta întrucât, în lipsa

înregistrării interviului susținut în fața psihologilor, parte integrantă a testării

psihologice, asimilate unei probe din concurs, este îngrădit dreptul candidatului

de a contesta cele consemnate și constatate de către psihologul examinator, neexistând

niciun mijloc de control asupra răspunsurilor date și nici a discuției avute cu

psihologii. Or, o procedură transparentă presupune garantarea obiectivității ei,

impunându-se luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea unui control efectiv al

acesteia.

Aceste considerații sunt

cu atât mai valabile în cauză cu cât corect se invocă de către reclamantă că modalitatea

în care s-a procedat la organizarea concursului este de natură să încalce principiul

securității juridice, în condițiile în care, până la momentul reexaminării psihologice

pârâtul C.S.M. a recunoscut reclamantei calitatea de candidat admis la concursul

de admitere la I.N.M., iar ulterior, inclusiv prin hotărârea nr. 1880/2009, a considerat-o

un simplu candidat la admiterea la I.N.M., negându-i astfel toate drepturile ce

derivă din prima calitate.

Acest lucru rezultă atât

din analiza listei finale cu candidații declarați admiși la concurs, a tabelelor

în care a fost programată la testarea și reexaminarea psihologică, cât și a anexei

1 a hotărârii nr. 1880/2009.

Mai mult, din analiza

înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă odată cu acțiunea introductivă,

rezultă și că ea a fost înscrisă în catalogul auditorilor de justiție care urmează

cursurile I.N.M., a efectuat o săptămână de practică la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și a frecventat cursurile I.N.M. până la data de 29 octombrie 2009, de

asemenea, în calitate de auditor de justiție.

În aceste condiții, sunt

reale criticile petentei conform cărora accesul la I.N.M. și, pe viitor, în magistratură,

nu se mai face exclusiv pe bază de concurs, ci, exclusiv, în baza deciziei psihologului,

iar efectul produs de aceasta asupra drepturilor recunoscute anterior în favoarea

reclamantei este de natură să ducă la concluzia conform căreia a fost încălcat și

principiul securității juridice, făcându-se loc incertitudinii, de natură legislativă,

administrativă și celei provenind din practicile aplicate de autorități, ceea ce

este inacceptabil și este latură să ducă la reținerea conduitei culpabile a Statului,

prin organele sale, care trebuie să fie amendată.

De asemenea, în acest

context se ridică și chestiunea încălcării drepturilor garantate de prevederile

art. 6 și 13 din C.E.D.O., în situația în care ar fi validate susținerile pârâtului

conform cărora decizia psihologului nu poate fi cenzurată nici măcar pentru motive

de nelegalitate, trebuind să se recunoască reclamantei dreptul la un recurs efectiv

în justiție, nefiind de neglijat gravitatea efectelor produse asupra situației acesteia.

Astfel, apărările legate

de faptul că acțiunea ar trebui respinsă, pe temeiul inexistenței unei căi de atac

împotriva calificativului acordat de comisia de reexaminare psihologică, nu pot

fi validate, întrucât nu sunt de natură să justifice excluderea din cadrul cursanților

I.N.M. a unui candidat declarat admis exclusiv pe bază de concurs.

Deși este adevărat că

C.S.M. nu se poate substitui comisiei de psihologi, nu poate fi ignorată împrejurarea

că el este garantul respectării principiului de admitere în magistratură exclusiv

pe bază de concurs, cu respectarea principiilor transparenței și egalității.

În ceea ce privește nelegalitatea

hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009, se reține și că ea încalcă prevederile art. 15

alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care au fost înființate alte

două comisii decât cele prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică

și de reexaminare psihologică.

Pe de altă parte, cele

trei comisii reglementate de art. 15 alin. (5), se constituie la propunerea I.N.M.,

în timp ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea Direcției

Resurse Umane și Organizare a C.S.M.

Totodată, se învederează

în mod întemeiat că această hotărâre contravine atât legii, prin prisma încălcării

competenței exclusive a comisiei de admitere, reglementată prin textul art. 15

alin. (5) din Legea nr. 303/2004, cât și hotărârii C.S.M. nr. 439/2006, nefiind

respectate nici termenele în care urmai a fi făcute propunerea de desemnare a comisiilor

și cea de desemnare a membrilor comisiilor [art. 10 alin. (3) și (4)], ajungându-se

astfel la situația în care o comisie de verificare a unor condiții prealabile să

se pronunțe asupra lor după începerea anului școlar, respectiv după ce comisia de

admitere își încetase activitatea.

Mai mult, au fost nerespectate

și procedura și conținutul reexaminării psihologice, astfel cum au fost ele stabilite

prin hotărârea C.S.M. nr. 369 de modificare și completare a hotărârii nr. 439/2006,

eliminându-se proba testului scris [art. 29 alin. (4)].

Așadar, pentru a aprecia

asupra nelegalității prevederilor art. 14 alin. (1), art. 27 și 29 din hotărârea

C.S.M. nr. 439/2006, precum și a hotărârii C.S.M. nr. 1644/2009 și, drept urmare,

pentru a dispune anularea parțială a hotărârii C.S.M. nr. 1880/2009, respectiv a

art. 7 din acest act, Curtea achiesează criticilor reclamantei, în sensul în care,

prin înlăturarea caracterului prealabil al condiției de înscriere la concurs privitoare

la aptitudinea psihologică și translatarea ei în timp, după susținerea concursului

propriu-zis s-a ajuns ca soarta unuia candidat deja admis să fie decisă post factum

de către psihologi.

Astfel, condiția prealabilă

și eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit, ca efect

al încălcării legii, o probă a acestuia, cu efect de excludere a unui candidat deja

admis, prin înlocuirea criteriilor prevederilor de art. 12 din Legea nr. 303/2004,

care privesc competența profesională, aptitudinile și buna reputație, cu decizia

psihologului.

Din interpretarea acestor

dispoziții, coroborate cu art. 14 alin. (1) și (2) din aceeași lege, rezultă în

mod neîndoielnic că C.S.M. nu este legitimat să aleagă momentul la care înțelege

să verifice condițiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară admiterii la

concurs, după promovarea acestuia și chiar începerea cursurilor de formare inițială

din cadrul I.N.M. Aceste dispoziții legale conferă C.S.M. atribuții strict administrative

în desfășurarea concursului, care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta

să se subroge comisiei de admitere și să procedeze el însuși la verificarea competenței

psihologice și, mai mult, să procedeze la verificarea acestei condiții de înscriere

la un alt moment decât cel stabilit în lege.

Totodată, un alt argument

în sensul dispunerii anulării prevederilor art. 7 din hotărârea nr. 1880/2009, îl

constituie și faptul că desfășurarea concursului de admitere nu s-a realizat în

condiții de previzibilitate, candidaților neaducându-se la cunoștință în mod integral

reglementările incidente în materie și, totodată, întreaga procedură de admitere

la I.N.M., așa cum este văzută și concepută de către C.S.M.

Astfel, reclamanta relevă

că, la momentul afișării anunțului, privind organizarea concursului de admitere

la I.N.M. și a calendarului estimativ, în data de 25 iunie 2009, nu s-a făcut nicio

referire la vreo testare psihologică și nici că ulterior încheierii concursului

de admitere (25 septembrie 2009, când s-au publicat rezultatele finale ale concursului)

ar mai exista vreo altă etapă care să aibă incidență asupra rezultatului obținut

la concurs și a dreptului adjudecat. Date privind organizarea unei testări psihologice

s-au publicat doar în 25 septembrie, așadar ulterior încheierii concursului de admitere,

susținerea testărilor în esență realizându-se în perioada 27 septembrie-10 octombrie.

Mai mult, C.S.M. nu a

publicat nicio hotărâre privind profilul psihologic al candidatului la I.N.M. sau

a auditorului de justiție, așadar e lipsită de temei susținerea conform căreia concurenții

ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. În acest context, reclamanta învederează

în mod pertinent că lipsa unei hotărâri C.S.M. care să stabilească coordonatele

psihologice urmărite pentru un auditor de justiție, a permis ca verificarea competenței

psihologice să se realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective,

care au surclasat, paradoxal, rezultate obținute în baza unor criterii de admitere

riguros și clar stabilite.

Așa fiind, trimiterile

C.S.M. la dispozițiile art. 63 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M.,

aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/2005 și art. 48 din Legea nr. 303/2004,

precum și la hotărârea C.S.M. nr. 186/2006, sunt nefondate, textele invocate nefiind

incidente în speță.

Totodată, instanța de

fond achiesează poziției reclamantei conform căreia interesul său în atacarea dispozițiilor

considerate nelegale s-a activat abia la momentul la care a fost vătămată, prin

respingerea sa, ulterior promovării examenului. În plus, înscrierea unei persoane

la concursul de admitere nu echivalează cu un acord, care se extinde la elemente

lipsite de previzibilitate și care nu respectă dispozițiile legale, iar nulitatea

absolută nu poate fi acoperită de consimțământul candidatului.

Instanța de fond reține,

așadar, că excepțiile invocate de pârâtul C.S.M. nu sunt întemeiate, considerând

întemeiată excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (1), art. 27 și art. 29 din

hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, precum și a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1644

din 24 septembrie 2009.

Totodată, consideră instanța

de fond, se impune anularea parțială a hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1880/2009,

în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă a

condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004,

conform art. 7 din hotărâre.

Instanța de fond a apreciat

că motivele de nelegalitate mai sus relevate sunt de natură să justifice pe deplin

soluția adoptată, fiind dispensată de analiza, criticilor referitoare la modalitatea

concretă în care s-a realizat interpretarea testelor psihologice, cu atât mai mult

cu cât chiar reclamanta a relevat instanței, la termenul din 14 iunie 2010, că nu

înțelege să solicite administrarea unor mijloace de probă care ar putea fi de natură

să contrazică concluziile comisiilor de testare și reexaminare psihologică.

Prima instanță consideră

că, în lipsa acestor dispoziții, reparația acordată reclamantei nu ar fi integrală

și eficace, chiar în condițiile în care pârâtul susține că nu poate proceda, în

lipsa avizului psihologic, la recunoașterea drepturilor ce rezultă din calitatea

de cursant I.N.M.

Aceasta întrucât reclamanta

a dovedit că îndeplinește cerințele impuse de art. 12 din Legea nr. 303/2004, respectiv

că a promovat concursul, iar acesteia nu îi este imputabil modul în care s-a ajuns

la concluzia ca nu întrunește condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din

lege.

Astfel, în concursul dintre

condițiile prevăzute de art. 14 din lege și nelegalitatea procedurii, care a fost

de natură să nege reclamantei un drept deja recunoscut, trebuie să fie sancționată

aceasta din urmă, iar petenta trebuie repusă în situația pe care a dobândit-o la

data de 25 septembrie 2009.

În temeiul prevederilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că se impune

obligarea pârâtului I.N.M. să plătească reclamantei suma de 1.820 RON, cu titlu

de daune materiale, suma reprezentând taxa medicală și indemnizația cuvenită reclamantei

pentru perioada în care a frecventat cursurile I.N.M. și a fost la dispoziția acestei

instituții.

Prima instanță a reținut

că, în susținerea acestor pretenții, petenta învederează în mod întemeiat că prin

procedura de organizare a concursului, prin promovarea examenului de admitere, prin

frecventarea cursurilor a avut aceleași obligații ca ceilalți candidați declarați

admiși la I.N.M., așadar trebuie sa i se recunoască același drept la restituirea

taxei medicale (390 RON) și a indemnizației.

Indiferent de natura raportului

existent, daunele materiale solicitate, se justifică în mod obiectiv, deoarece prezența

sa la București, achitarea taxei medicale, frecventarea o lună de zile a cursurilor

de la I.N.M. a fost rezultatul atitudinii instituțiilor implicate, precum și a modalității

în care s-a realizat întreaga procedură de recrutare.

În ce privește petitul

având ca obiect anularea art. 8 din hotărârea C.S.M. nr. 1880/2009 și a hotărârii

nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, instanța de fond a considerat că, raportat la starea

de fapt dedusă judecății și la pretențiile concrete invocate de către reclamantă,

în cauză nu pot fi apreciate ca incidente prevederile art. 1 alin. (1) raportate

la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, reține prima instanță,

ceea ce urmărește reclamanta, în principal, prin promovarea prezentei acțiuni, este

recunoașterea tuturor drepturilor ce rezultă în urma promovării concursului organizat

în vederea admiterii la I.N.M., respectiv, cu precădere, reînscrierea sa la I.N.M.

în promoția 2010-2012 sau în următorul an soluționării acestui litigiu, ca urmare

a încadrării sale în Anexa 2 a hotărârii nr. 1880/2009.

Or, având în vedere că

persoanele înscrise în această anexă au devenit cursanți în cadrul promoției 2009-2011,

iar numărul de locuri la I.N.M. este clar stabilit, neexistând posibilitatea ca

reclamanta să recupereze decalajul existent, prin anularea dispozițiilor la care

s-a făcut referire anterior, petenta nu dobândește niciun folos practic.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs autoritățile pârâte și

reclamanta.

2.1. În recursul declarat

de C.S.M. au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, susține recurenta-pârâtă,

instanța de fond a apreciat în mod eronat excepția de nelegalitate a art. 14

alin. (2) și art. 27 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 439/2006, reținând în mod

greșit că aceste dispoziții regulamentare contravin dispozițiilor art. 14 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, susține

autoritatea publică, a constatat nelegalitatea unor dispoziții regulamentare care

nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaților din punct

de vedere a cunoștințelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice.

Mai susține autoritatea

recurentă că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, C.S.M. are „atributul exclusiv”

în luarea măsurilor care se impune pentru ocuparea posturilor vacante, precum și

parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește hotărârea

nr. 1644/2009 a Plenului C.S.M., autoritatea recurentă susține că instanța de fond

a reținut în mod greșit că excepția de nelegalitate este admisibilă și întemeiată.

Astfel, argumentează recurenta,

hotărârea nr. 1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenței comisiilor

de testare psihologică și reexaminare psihologică a candidaților admiși la concursul

organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009.

În ceea ce privește hotărârea

nr. 1881 din 29 octombrie 2010 a Plenului C.S.M. pentru validarea rezultatelor concursului

de admitere la I.N.M. desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, autoritatea

recurentă apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar exista motive

de nelegalitate, în ceea ce-l privește pe reclamant.

Astfel, argumentează autoritatea

recurentă, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce,

potrivit art. 29 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 538/2008 a fost realizată

și testarea psihologică, ce constă din susținerea unui test scris și a unui interviu

în fața unui psiholog desemnat de C.S.M., probă în urma căreia reclamantul a fost

declarat „Respins”, inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestației

depuse de acesta.

Mai argumentează recurenta

că, nici C.S.M. și nici instanța de judecată nu se pot substitui comisiei de testare

psihologică și nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări

științifice complexe și de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.

Astfel, apreciază recurenta,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat

hotărârea nr. 1880/2004 în ceea ce îl privește pe reclamantul-intimat.

2.2. În recursul formulat,

I.N.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a reținut

în mod greșit nelegalitatea hotărârii nr. 439/2006, faptul de a organiza testarea

psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată;

- soluția adoptată prin

hotărârea nr. 439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în aplicare

a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, în condițiile

în care numărul candidaților înscriși în fiecare an la concursul de admitere la

I.N.M. este în jur de 3.000 de persoane, în timp ce după desfășurarea probelor de

concurs rămân mai puțin de 10% din numărul celor înscriși, ceea ce ușurează activitatea

de testare psihologică și reduce cheltuielile efectuate;

- hotărârea nr. 439/2006

nu adaugă și nici nu modifică Legea nr. 303/2004, republicată, ci o face aplicabilă

în ceea ce privește organizarea concursului pentru intrarea la I.N.M.

2.3. În recursul formulat

de reclamanta M.A. au fost invocate ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., susținându-se că hotărârea instanței de fond

este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii privind anularea art. 8 din

hotărârea nr. 1880/2009 și a hotărârii nr. 2064/2009 privind continuarea procedurii

pentru ocuparea locurilor de auditori rămase neocupate.

recurs.

Recursurile formulate

sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a admis în parte excepția

de nelegalitate a art. 14 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul privind concursul

de admitere și examenul de absolvire a I.N.M. aprobat prin hotărârea nr. 439 din

15 iunie 2006 a Plenului C.S.M., care contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

În esență, instanța de

fond a reținut că dispozițiile regulamentare de mai sus sunt nelegale prin aceea

că verificarea aptitudinilor psihologice reprezintă o condiție prealabilă potrivit

legii, în timp ce prin dispozițiile regulamentare a devenit o probă eliminatorie

ulterioară concursului de verificare a cunoștințelor profesionale.

În cauză, este necontestat

că testarea psihologică a fost organizată după ce candidații înscriși la concursul

de admitere au susținut proba de verificare a cunoștințelor profesionale, incluzându-i

doar pe candidații care promovaseră această probă, între care și recurentul-reclamant

care a fost declarat admis cu nota finală de 8,236.

Potrivit art. 14

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, „La concursul pentru admiterea la

I.N.M. se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept; c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal; d)

cunoaște limba română; e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic,

pentru exercitarea funcției. Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului

justiției și libertăților cetățenești și al ministrului sănătății. Taxele examenului

medical pentru candidații declarați admiși se suportă din bugetul I.N.M.”

Or, potrivit art. 14 din

regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, comisia de admitere a concursului

va verifica îndeplinirea doar a condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit.

a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afișează

la sediul I.N.M., precum și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea

și se publică simultan pe paginile de internet al C.S.M. și I.N.M., cel mai târziu

cu 15 zile înainte de data concursului.

De asemenea, după susținerea

concursului privind verificarea cunoștințelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3)

din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006 „(1) Candidații admiși vor

fi verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la

art. 12 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

de către inspectori din cadrul C.S.M., cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001

pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal

și libera circulație a acestor date și vor fi programați pentru a se prezenta la

vizita medicală și la testarea psihologică. (2) Plenul C.S.M. hotărăște cu privire

la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și validează rezultatele concursului.

Candidații inapți pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, psihologic,

precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși. (3)

Lista definitivă a candidaților declarați admiși la I.N.M. se comunică pentru afișare

la sediul I.N.M. la sediul C.S.M. și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe

lângă acestea și se publică pe paginile de internet ale C.S.M. și I.N.M.”

Deci, cu alte cuvinte

regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin dispozițiile citate mai sus,

nu respectă dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată,

și nici sensul acestor dispoziții.

Astfel, legiuitorul, prin

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înțeles să reglementeze

existența unor aptitudini psihologice specifice funcțiilor de judecător și, respectiv,

procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții legale, pentru

înscrierea la concursul de admitere la I.N.M.

Or, regulamentul aprobat

prin hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 și 27 încalcă dispozițiile art. 14

alin. (2) din lege, schimbând totodată și filozofia acestor dispoziții legale, prin

transformarea unei condiții legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul

de admitere la I.N.M., într-o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului

privind verificarea cunoștințelor juridice.

Stabilind o astfel de

succesiune, regulamentul, nesocotind litera și spiritul dispozițiilor art. 14

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane

inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susțină concursul de verificare

a cunoștințelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice și psihice

inutile, neavute în vedere de legiuitor.

Este adevărat că, din

motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult

mai ușor și cu eforturi financiare mai puține să supună testării psihologice doar

pe candidații care au promovat proba de verificare a cunoștințelor juridice, din

moment ce numărul candidaților înscriși este, de regulă, cu foarte mult mai mare.

Din conținutul dispozițiilor

art. 14 și următoarele din Legea nr. 303/2004, republicată, nu rezultă, însă, că

legiuitorul ar fi conferit C.S.M. un drept de apreciere în ceea ce privește tratarea

condițiilor legale de înscriere la concursul de admitere la I.N.M. și nici în ceea

ce privește schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea

fi transformată din condiție de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară

publicării listelor cu candidații declarați admiși la concursul de admitere, așa

cum s-a întâmplat în cauza de față.

Astfel fiind, rezultă

că soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant

este legală și temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate.

Prin aceeași sentință,

Curtea de apel a constatat și nelegalitatea hotărârii nr. 1644/2009, soluție care,

având în vedere considerentele de mai sus, este legală și temeinică, hotărârea respectivă

având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin hotărârea nr. 439/2006,

cu încălcarea dispozițiilor legale așa cum s-a argumentat mai sus.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a anulat hotărârea nr. 1880/2009 în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant,

recunoscând acestuia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis

la concursul de admitere la I.N.M. desfășurat în perioada 25 iunie-25

septembrie 2009.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța de fond, în esență, a înlăturat dispozițiile regulamentare constatate

nelegale și a conferit relevanță juridică faptului că intimatul-reclamant a fost

declarat admis la concursul respectiv, așa cum rezultă din tabelul afișat de organizatori.

În recursul formulat,

recurenta a susținut că această soluție este lipsită de temei legal, instanța substituindu-se

autorității publice și comisiilor organizatoare, susțineri care sunt neîntemeiate.

Astfel, așa cum s-a arătat

dispozițiile regulamentare constatate ca fiind nelegale au fost înlăturate în ceea

ce îl privește pe intimatul-reclamant, astfel că prin înscrierea acestuia la concursul

respectiv și declararea sa ca fiind admis, s-a considerat că toate condițiile legale

cerute la art. 14 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost îndeplinite.

Deci, instanța de judecată

nu putea să se substituie nici comisiei de testare psihologică și nici structurilor

organizatorice, dar nici nu a făcut acest lucru, rezumându-se să dea relevanță juridică

faptelor petrecute și rezultatelor constatate în cadrul concursului respectiv.

Astfel fiind, instanța

de recurs constată că și aceste critici ale recursului formulat de autoritate sunt

neîntemeiate, urmând să fie înlăturate.

Oricum, nu este lipsit

de orice semnificație faptul că, din înscrisurile depuse în fața instanței de recurs,

rezultă că recurentul-reclamant a participat și la concursul organizat în anul 2010

pentru intrarea la I.N.M., când a fost declarat admis și apt psihologic, ceea ce

nu poate constitui un argument în favoarea susținerilor recurentei-pârâte.

În ceea ce privește recursul

formulat de reclamant privind soluția dată fondului cauzei, instanța de recurs reține

că este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod legal că reluarea sau nu a

procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție constituie o prerogativă

exclusivă a autorității publice pârâte.

În concluzie, pentru considerentele

prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca

cele două recursuri să fie respinse ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de reclamanta M.A. și de pârâții I.N.M. și C.S.M. împotriva sentinței nr. 278 din

28 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010.