ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la

data de 19 noiembrie 2009, petentul S.H.C. a declarat recurs împotriva

hotărârii Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 de validare a concursului de

admitere în magistratură, desfășurat în perioada 25.06 - 25 septembrie 2009, și

a solicitat anularea parțială a acesteia, atât în ceea ce privește constatarea

neîndeplinirii cumulative de către petent a condițiilor prevăzute de art. 12 și

art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, cât și în ceea ce privește continuarea procedurii

pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție rămase neocupate, în limita

celor 200 de locuri scoase la concurs.

De asemenea, petentul

a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2), art. 27

și art. 29 din Hotărârea Plenului C.S.M. din 2006 de aprobare a Regulamentului

privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M., cu

modificările și completările ulterioare, precum și a Hotărârii Plenului C.S.M. din

2009 de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică și de

reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de

admitere la I.N.M.

Recurentul a depus la

dosar Hotărârea Plenului C.S.M. din 2009, precum și tabelele cu rezultatele

obținute de candidații înscriși la concursul de admitere anterior

individualizat (filele 33-72 dosar).

În întâmpinarea

formulată în cauză (filele 81-89 dosar), intimatul C.S.M. a invocat excepția de

necompetență materială a instanței, cu motivarea că în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 29 alin. 7 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare. Totodată, intimatul a arătat că, în

raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, competența de

a soluționa excepția de nelegalitate invocată în cauză aparține Curții de Apel

București.

În plus, intimatul a

solicitat respingerea recursului, precum și a excepției de nelegalitate ca

nefondate.

Recurentul a formulat

concluzii scrise (filele 125-136 dosar).

Înalta Curte a pus în

discuția părților excepția de necompetență materială, iar concluziile acestora

au fost consemnate în practicaua hotărârii.

Analizând actele

dosarului, prin prisma excepției invocate de intimat și a dispozițiilor legale

aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza dedusă

judecății a fost contestată hotărârea Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 de

validare a rezultatelor concursului de admitere în magistratură, desfășurat în

perioada 25.06 - 25 septembrie 2009.

Trebuie precizat

faptul că petentul a promovat recurs împotriva acestui act administrativ, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit acestui text

normativ, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și

procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen

de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 84 C.

proc. civ., instanța poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru

exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greșită.

Înalta Curte reține

că actul administrativ contestat în speță nu este o hotărâre a Plenului C.S.M.

privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, recurentul S.H.C.

neavând niciuna din calitățile enumerate expres și limitativ de lege, acesta

fiind doar un candidat la concursul de admitere la I.N.M.

În raport de această

situație de fapt, recurentul nu se poate prevala de procedura specială

reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, întrucât nu este vorba despre o hotărâre care privește drepturile

și cariera magistraților.

Ca atare, recurentul

putea ataca hotărârea Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 doar potrivit

procedurii de drept comun, prevăzută de Legea nr. nr. 554/2004, modificată.

Față de dispozițiile art.

10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,

coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Această instanță de

contencios administrativ este competentă să se pronunțe și cu privire la

excepția de nelegalitate invocată în cauză, fiind vorba de acte administrative

unilaterale cu caracter normativ emise de o autoritate publică centrală.

În raport de

prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Curtea de București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Trimite cauza, spre

competentă soluționare la Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2010.