ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4641/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.H.C. a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M., solicitând următoarele: - anularea parțială a hotărârii nr. 1880 a Plenului C.S.M. din 29 octombrie 2009 de validare a concursului de admitere desfășurat între 25 iunie-25 septembrie 2009, atât în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de reclamant a prevederilor art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, cât și în privința continuării procedurii de ocupare a locurilor de auditori de justiție rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, respectiv șapte locuri (art. 8 din hotărâre); - înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaților admiși la I.N.M de la art. 6, Anexa 2 la hotărâre, conform art. 27 alin. (3) din hotărârea C.S.M.

nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M., cu recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din această calitate; - constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 2111 din 26 noiembrie 2009, de respingere a procedurii prealabile, și a hotărârii nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 ale Plenului C.S.M, această din urmă hotărâre având caracter subsecvent față de hotărârea nr. 1880 din 29 octombrie 2009, întrucât constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 pentru unii candidați respinși la concursul în litigiu, prin lista afișată la 25 septembrie 2009. De asemenea, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 14, 27 și 29 din hotărârea C.S.M.

nr. 439/2006, de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M., cu modificările ulterioare, și respectiv a hotărârii nr. 1644 din 24 septembrie 2009 a Plenului C.S.M, de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere la I.N.M., organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009. Prin sentința nr. 142/CA din 07 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, excepția de nelegalitate invocată de reclamant și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (2) și art. 27 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M.

și a hotărârii nr. 1644 a Plenului C.S.M. din 24 septembrie 2009, de aprobare a componenței comisiilor de testare psihologică a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură desfășurat în perioada 25 iunie 2009-25 septembrie 2009. Pe cale de consecință, instanța de fond a dispus anularea, în partea ce-l privește pe reclamantul S.H.C., a dispozițiilor art. 3 și art. 7 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie 2009, cu recunoașterea reclamantului a tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere în magistratură, derulat în perioada 25 iunie 2009-25 septembrie 2009. Instanța de judecată a respins celelalte capete de acțiune.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a participat la concursul de admitere la I.N.M., concurs organizat în perioada 25 iunie 2009-25 septembrie 2009, fiind declarat „Admis” cu următoarele rezultate: proba eliminatorie - punctaj 85, nota 6,375; raționament logic - punctaj 75, nota 1,125; interviu - punctaj 73,60, nota 0,736; nota finală fiind de 8,236. Prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1880 din 29 octombrie 2009, se reține că toți candidații declarați admiși au susținut teste psihologice specifice, propuse de specialiști și concretizate prin calificativul „admis” sau „respins”, din cei 190 candidați zece fiind declarați respinși, printre care și reclamantul, căruia i-a fost respinsă și contestația, în urma căreia a fost reexaminat la 12 octombrie 2009. Împotriva rezultatului astfel reținut în hotărârea nr. 1880/2009 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește, reclamantul a formulat plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce i-a fost respinsă prin hotărârea nr. 2111 din 26 noiembrie 2009 a C.S.M., astfel că, în termen legal, a fost promovată prezenta acțiune în contencios administrativ.

Instanța de fond, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a procedat la analizarea cu prioritate a condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocată de reclamant, privind art. 14, 27 și 29 din hotărârea C.S.M. nr. 439/2006 ce reglementează efectuarea testării psihologice de către candidații admiși, respectiv a hotărârii nr. 1644/2009 și necompetența materială a Plenului C.S.M. de verificare a îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2004, de persoanele care se înscriu la concurs, sub aspectul legăturii acestor dispoziții cu cauza supusă judecății.

Or, se arată în considerentele sentinței atacate, atât timp cât acțiunea reclamantului vizează rezultatele concursului la care acesta a participat, în perioada 25 iunie 2009-25 septembrie 2009, privind admiterea în magistratură, se constată că dispozițiile pretins nelegale din actele administrative sus evocate, prin care se reglementează modalitatea de susținere a testării psihologice a reclamantului, în procedura de derulare a concursului în litigiu, se dovedesc a avea înrâurire directă asupra fondului cauzei, contestarea rezultatului testării psihologice, care a condus la declararea reclamantului ca „respins” la acest concurs, astfel încât legalitatea acestor dispoziții urmează a fi analizate prioritar, în raport cu celelalte excepții invocate de pârât, respectiv cu fondul litigiului.

Astfel, reține instanța de fond, potrivit art. 14 alin. (1) din regulamentul aprobat prin hotărârea C.S.M. nr. 439/2006, „Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004 (…) se realizează de comisia de admitere a concursului”, iar la alin. (2) „Rezultatele verificării se afișează la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică simultan pe paginile de internet ale C.S.M. și I.N.M., cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului”.

Reține prima instanță că, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 14 alin. (2) al Legii nr. 303/2004, rezultă, în mod logic și lipsit de dubii, faptul că verificarea „din punct de vedere medical și psihologic” este prevăzută de lit. e) ca o condiție de înscriere la concurs, candidații urmând așadar a fi verificați sub aspectul „competenței profesionale” doar dacă dovedesc o „bună reputație” și aptitudinea medicală și psihologică privind exercitarea funcției, conform profilului magistratului, afișat pe site-ul C.S.M., situație în care aceste testări se constituiau ca etape premergătoare și eliminatorii.

De altfel, se arată în considerentele sentinței recurate, apare ca fiind de principiu și unanim adoptată modalitatea de eliminare prealabilă a candidaților ce nu dispun de abilități speciale necesare postului sau profesiei pentru care concurează, cum ar fi cele artistice, sportive, de rezistență, psihologice, de bună reputație etc., din moment ce lipsa acestora face inutilă dovedirea pregătirii teoretice, care va fi așadar ultima verificată, logic. Cu toate acestea, deși rezultă cu evidență inutilitatea supunerii unui candidat la verificarea din punctul de vedere al cunoștințelor teoretice mai înainte ca acesta să fi fost declarat „admis” ca apt medical/psihologic pentru profesia pentru care candida, art. 15 din regulamentul în litigiu prevede din contră că: „(1) Examinarea candidaților se face în două etape.

Prima etapă constă în verificarea cunoștințelor juridice și susținerea unei probe eliminatorii tip grilă la următoarele discipline (...). A doua etapă constă în susținerea următoarelor probe: a) test grilă constând în verificarea raționamentului logic; b) un interviu, de unde rezultă că, în speță, proba eliminatorie a fost considerată ca fiind ultima probă de „examinare” a candidaților de comisia de concurs. Mai mult, arată instanța de fond, etapa „interviului”, prevăzută de art. 23 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, evocă faptul că acesta se susține „în fața comisiei de examinare din care face parte un psiholog, un judecător, un procuror, un profesor universitar și un pedagog, desemnați de C.S.M., la propunerea I.N.M.

(...), aprecierea făcându-se printr-un punctaj orientativ de evaluare elaborat de comisia de examinare, cu note de la 1 la 10 (...)”, rezultatele probei afișându-se în condițiile deja menționate. Rezultă așadar, reține prima instanță, că, prin regulamentul de desfășurare a concursului în litigiu, proba teoretică (testul grilă) a fost considerată, în realitate, ca fiind una „eliminatorie”, aceasta fiind urmată de testul privind raționamentul logic și în cele din urmă de „un interviu” în fața unei comisii de examinare din care făcea parte și un psiholog.

Mai mult, interviul, prevăzut de art. 15 alin. (3) lit. b) din regulament, constă în fapt în două testări psihologice: cea notată cu un punctaj, conform art. 23 din regulament, punctaj ce intra în calculul notei cuprinse în „tabelul privind notele finale” (la care reclamantul a obținut 73,60 puncte, respectiv nota 0,736) și o a doua testare psihologică, ce nu este menționată în etapele prevăzute de art. 15 din regulament, susținută la aproape două săptămâni de la finalizarea concursului (în octombrie 2009) ce a fost derulată după alte criterii (notată doar cu calificativul „admis/respins”, conform art. 27 din regulament, și la care reclamantul a fost respins. Raportat la cele sus arătate, instanța de fond apreciat că se impune constatarea nelegalității parțiale a hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 439/2006, astfel: - art. 14 din regulament contravine art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât prevede verificarea îndeplinirii prealabile doar a condițiilor de înscriere prevăzute în art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din lege, deși alin. (2) al textului cuprinde și lit. e) referitoare la verificarea aptitudinii medicale și psihologice a candidaților, așa fiind, prin regulament, trebuia prevăzută procedura de verificare „prealabilă” înscrierii sub toate aspectele prevăzute la lit. a)-e) din alin. (2) al art. 14 și respectiv publicarea lor „cu 15 zile înainte de data concursului” - art. 14 alin. (2) din regulament; - consecința fragmentării în mod nelegal a verificărilor a condus la nelegalitatea art. 27 din regulament, ce prevede testarea psihologică a „candidaților admiși”, deși această testare ar fi trebuit să se constituie ca o etapă anterioară concursului propriu-zis, așa încât, la data derulării ei, ce ar fi condus la publicarea rezultatelor cu „15 zile înainte de data concursului” [art. 14 alin. (2) din regulament] nu s-ar fi pus problema existenței unor candidați „admiși”; - se constată, în acest context, că dispozițiile art. 29 din regulament nu contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în măsura în care procedura este inclusă în derularea concursului, iar nu ulterior finalizării lui,

conducând la verificarea profilului psihologic al candidatului, concretizat printr-un punctaj și un calificativ de „admis/respins”; în speță, reclamantul a fost supus probei sus-menționate, obținând calificativul de „admis” în „Tabelul privind rezultatele finale”. În ce privește excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 1644 a Plenului C.S.M. din 24 septembrie 2009, de aprobare a comisiilor de testare psihologică și de reexaminare psihologică la concursul în litigiu, instanța de fond a constatat că, deși concursul era prevăzut a se desfășura în intervalul 25 iunie 2009-25 septembrie 2009, iar testarea psihologică ar fi fost o condiție de înscriere la concurs, conform art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, rezultă că aceasta a fost numită pentru testarea ulterioară finalizării concursului, contravenind dispozițiilor legale cu forță juridică superioară din lege, astfel cum au fost menționate anterior.

Chiar mai mult, se arată în considerentele sentinței recurate, numirea unei astfel de comisii nu se regăsește între comisiile de concurs prevăzute de art. 15 din Legea nr. 303/2004 (ce se referă la comisa de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor) și nici nu a fost numită la propunerea consiliului științific al I.N.M., asemenea celorlalte comisii, ci de Direcția resurse umane și organizare, situație ce atrage admiterea excepției de nelegalitate invocată de reclamant și privitor la hotărârea nr. 1644 din 24 septembrie 2009, ca act premergător adoptării de pârât a hotărârii nr. 1880 din 29 octombrie 2009. ce face obiectul cauzei.

Nu în ultimul rând, reține prima instanță, modalitatea de derulare a concursului în litigiu, prevăzuta de hotărârea nr. 439/2006, este de natură să contravină principiului dreptului comunitar al încrederii legitime, manifestate de candidații declarați „admiși” pe lista cu rezultatele „finale”, reclamantul constatând că în realitate „rezultatul final” al concursului a fost determinat ulterior perioadei de derulare a acestuia (25 iunie 2009-25 septembrie 2009), într-o procedură ce ar fi trebuit să fie în realitate premergătoare și eliminatorie testării propriu-zise a candidaților.

Acest principiu este în strânsă legătură și cu cel privind siguranța juridică, ce implică condiția de claritate și previzibilitate ce trebuie îndeplinite de reglementările emise de instituțiile statului, condiții ce nu au fost respectate de hotărârea nr. 436/2006 în litigiu, din moment ce a distorsionat principiile de derulare a concursului de admitere la I.N.M., astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 303/2004, ajungându-se ca unii candidați, deși „admiși” în listele „finale”, să fie respinși la probele ulterioare finalizării concursului. Văzând și dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că dispozițiile din actele administrative, contestate ca nelegale, nu-i pot fi opuse reclamantului.

Reținând că cererea reclamantului privind invalidarea rezultatului testării psihologice și păstrarea calității de auditor Injustiție, ca urmare a declarării sale ca „admis” pe lista cu rezultatele finale ale concursului din iunie-septembrie 2009, a fost respinsă prin hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1880 din 29 octombrie 2009, tocmai în considerarea prevederilor art. 14 și art. 27 din hotărârea Plenului C.S.M nr. 436/2006, constatate nelegale în prezenta cauză, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, în parte, în sensul anulării art. 3 din hotărârea nr. 1880/2009, în partea referitoare la respingerea solicitării reclamantului, cu consecința invalidării, în ce-l privește pe acesta, a rezultatului „respins” la testarea psihologică la care a fost supus în octombrie 2009. Drept urmare, se arată în considerentele sentinței atacate, se impune a fi anulată și constatarea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, în ce-l privește pe reclamant, din cuprinsul art. 7 al aceleiași hotărâri, cu recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul derulat între 26 iunie 2009 și 25 septembrie 2009. Cât privește hotărârea nr. 211 din 26 noiembrie 2009, de respingere a plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, respectiv hotărârea nr. 2064 din 19 noiembrie 2009, cu caracter subsecvent hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 1880/2009, în litigiu, prima instanță a constatat că acestea au rămas fără obiect prin admiterea capetelor principale ale acțiunii. Prima instanță a respins, totodată, și capătul de acțiune având ca obiect continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori în justiție rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la concurs, apreciind că excede puterii judecătorești și reținând că modalitatea de ocupare a unor astfel de posturi, de terțe persoane, reprezintă atributul exclusiv al organului administrativ pârât, în raporturile cu persoanele ce îndeplinesc condițiile legale de ocupare a lor. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs autoritatea publică pârâtă și reclamantul.

2.1. În recursul declarat de către autoritatea publică pârâtă au fost invocate, ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Astfel, susține recurenta-pârâtă, instanța de fond a apreciat în mod eronat excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (2) și art. 27 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 439/2006, reținând în mod greșit că aceste dispoziții regulamentare contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, susține autoritatea publică, a constatat nelegalitatea unor dispoziții regulamentare care nu au legătură cu cele care stabilesc ordinea de testare a candidaților din punct de vedere al cunoștințelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice. Mai susține autoritatea recurentă că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, C.S.M. are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor. În ceea ce privește hotărârea nr. 1644/2009 a Plenului C.S.M., autoritatea recurentă susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că excepția de nelegalitate este admisibilă și întemeiată.

Astfel, argumentează recurenta, hotărârea nr. 1644/2009 a fost adoptată pentru aprobarea componenței comisiilor de testare psihologică și reexaminare psihologică a candidaților admiși la concursul organizat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009. În ceea ce privește hotărârea nr. 1881 din 29 octombrie 2010 a Plenului C.S.M. pentru validarea rezultatelor concursului de admitere la I.N.M. desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009, autoritatea recurentă apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce-l privește pe reclamant.

Astfel, argumentează autoritatea recurentă, rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre după ce, potrivit art. 29 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 538/2008 a fost realizată și testarea psihologică, ce constă din susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat de C.S.M., probă în urma căreia reclamantul a fost declarat „Respins”, inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a contestației depuse de acesta. Mai argumentează recurenta că, nici C.S.M. și nici instanța de judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică și nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări științifice complexe și de strictă specialitate care exced controlului judecătoresc.

Astfel, apreciază recurenta, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat hotărârea nr. 1880/2004 în ceea ce îl privește pe reclamantul-intimat. 2.2. În recursul declarat de reclamantul S.H.C. au fost invocate ca temei legal dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., fiind susținute următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond doar nelegalitatea art. 14 alin. (2) din hotărârea nr. 439/2006, excepția de nelegalitate invocată vizând art. 14 integral; - în mod greșit a admis doar în parte acțiunea instanței de fond, respingând capătul de cerere privind continuarea procedurii de ocupare a locurilor de auditori de justiție rămase neocupate, deoarece astfel au avut acces persoane care fuseseră declarate respinse la testarea cunoștințelor profesionale.

3. Soluția instanței de recurs. Recursurile formulate sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată mai sus, instanța de fond a admis în parte excepția de nelegalitate a art. 14 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul privind concursul de admitere și examenul de absolvire a I.N.M. aprobat prin hotărârea nr. 439 din 15 iunie 2006 a Plenului C.S.M., care contravin dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. În esență, instanța de fond a reținut că dispozițiile regulamentare de mai sus sunt nelegale prin aceea că verificarea aptitudinilor psihologice reprezintă o condiție prealabilă potrivit legii, în timp ce prin dispozițiile regulamentare a devenit o probă eliminatorie ulterioară concursului de verificare a cunoștințelor profesionale.

În cauză, este necontestat că testarea psihologică a fost organizată după ce candidații înscriși la concursul de admitere au susținut proba de verificare a cunoștințelor profesionale, incluzându-i doar pe candidații care promovaseră această probă, între care și recurentul-reclamant care a fost declarat admis cu nota finală de 8,236. Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, „La concursul pentru admiterea la I.N.M. se poate înscrie persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu; b) este licențiată în drept; c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal; d) cunoaște limba română; e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.

Comisia medicală se numește prin ordin comun al ministrului justiției și libertăților cetățenești și al ministrului sănătății. Taxele examenului medical pentru candidații declarați admiși se suportă din bugetul I.N.M.” Or, potrivit art. 14 din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, comisia de admitere a concursului va verifica îndeplinirea doar a condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a)-d) din Legea nr. 303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se afișează la sediul I.N.M., precum și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică simultan pe paginile de internet al C.S.M. și I.N.M., cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.

De asemenea, după susținerea concursului privind verificarea cunoștințelor juridice, potrivit art. 27 alin. (1)-(3) din regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006 „(1) Candidații admiși vor fi verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații prevăzute la art. 12 din Legea nr. 303/ 2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către inspectori din cadrul C.S.M., cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date și vor fi programați pentru a se prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică. (2) Plenului C.S.M. hotărăște cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și validează rezultatele concursului.

Candidații inapți pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați respinși. (3) Lista definitivă a candidaților declarați admiși la I.N.M. se comunică pentru afișare la sediul I.N.M. la sediul C.S.M. și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se publică pe paginile de internet ale C.S.M. și I.N.M.” Deci, cu alte cuvinte regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/ 2006, prin dispozițiile citate mai sus, nu respectă dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată și nici sensul acestor dispoziții. Astfel, legiuitorul, prin art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, a înțeles să reglementeze existența unor aptitudini psihologice specifice funcțiilor de judecător și, respectiv, procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții legale, pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M.

Or, Regulamentul aprobat prin hotărârea nr. 439/2006, prin art. 14 și 27 încalcă dispozițiile art. 14 alin. (2) din lege, schimbând totodată și filozofia acestor dispoziții legale, prin transformarea unei condiții legale prealabile, cerută pentru înscrierea la concursul de admitere la I.N.M., într-o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului privind verificarea cunoștințelor juridice. Stabilind o astfel de succesiune, regulamentul, nesocotind litera și spiritul dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, a creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să fie obligate să susțină concursul de verificare a cunoștințelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice și psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.

Este adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică recurentă a putut aprecia că este mult mai ușor și cu eforturi financiare mai puține să supună testării psihologice doar pe candidații care au promovat proba de verificare a cunoștințelor juridice, din moment ce numărul candidaților înscriși este, de regulă, cu foarte mult mai mare. Din conținutul dispozițiilor art. 14 și următoarele din Legea nr. 303/ 2004, republicată nu rezultă, însă, că legiuitorul ar fi conferit C.S.M. un drept de apreciere în ceea ce privește tratarea condițiilor legale de înscriere la concursul de admitere la I.N.M. și nici în ceea ce privește schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre acestea, pentru a putea fi transformată din condiție de înscriere la concurs în probă eliminatorie ulterioară publicării listelor cu candidații declarați admiși la concursul de admitere, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.

Astfel fiind, rezultă că soluția dată de instanța de fond excepției de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este legală și temeinică, criticile celor două recursuri fiind neîntemeiate. Prin aceeași sentință, Curtea de apel a constatat și nelegalitatea hotărârii nr. 1644/2009, soluție care, având în vedere considerentele de mai sus, este legală și temeinică, hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului organizatoric creat prin hotărârea nr. 439/2006, cu încălcarea dispozițiilor legale așa cum s-a argumentat mai sus. Pe fondul cauzei, instanța de fond a anulat hotărârea nr. 1880/2009 în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, recunoscând acestuia toate drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la I.N.M.

desfășurat în perioada 25 iunie-25 septembrie 2009. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond, în esență, a înlăturat dispozițiile regulamentare constatate nelegale și a conferit relevanță juridică faptului că intimatul-reclamant a fost declarat admis la concursul respectiv, așa cum rezultă din tabelul afișat de organizatori. În recursul formulat, recurenta a susținut că această soluție este lipsită de temei legal, instanța substituindu-se autorității publice și comisiilor organizatoare, susțineri care sunt neîntemeiate. Astfel, așa cum s-a arătat dispozițiile regulamentare constatate ca fiind nelegale au fost înlăturate în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, astfel că prin înscrierea acestuia la concursul respectiv și declararea sa ca fiind admis, s-a considerat că toate condițiile legale cerute la art. 14 din Legea nr. 303/2004, republicată, au fost îndeplinite.

Deci, instanța de judecată nu putea să se substituie nici comisiei de testare psihologică și nici structurilor organizatorice, dar nici nu a făcut acest lucru, rezumându-se să dea relevanță juridică faptelor petrecute și rezultatelor constatate în cadrul concursului respectiv. Astfel fiind, instanța de recurs constată că și aceste critici ale recursului formulat de autoritate sunt neîntemeiate, urmând să fie înlăturate. Oricum, nu este lipsit de orice semnificație faptul că, din înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, rezultă că recurentul-reclamant a participat și la concursul organizat în anul 2010 pentru intrarea la I.N.M., când a fost declarat admis și apt psihologic, ceea ce nu poate constitui un argument în favoarea susținerilor recurentei-pârâte.

În ceea ce privește recursul formulat de reclamant privind soluția dată fondului cauzei, instanța de recurs reține că este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod legal că reluarea sau nu a procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție constituie o prerogativă exclusivă a autorității publice pârâte. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul S.H.C. și pârâtul C.S.M. împotriva sentinței nr. 142/CA din 07 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.