ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2

februarie 2010, R.I. a chemat în judecată C.S.M., solicitând suspendarea

parțială a executării hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1880 din 29 octombrie

2009, nr. 2064 din 19 noiembrie 2009 și 2151 din 10 decembrie 2009.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că a participat la concursul de admitere la I.N.M.,

desfășurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, fiind declarat admis după

susținerea probelor, cu media 7,245, pentru ca, după derularea testării

psihologice, să fie respins, aceeași soluție fiind pronunțată și după

reexaminarea sa, în urma contestației formulate.

Referitor la această

situație, reclamantul a arătat că hotărârea C.S.M. nr. 1889/2009 este nelegală,

întrucât potrivit Legii nr. 303/2004, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

14 alin. (2) din Lege, inclusiv aceea de a fi apt din punct de vedere medical

și psihologic, trebuie să fie efectuată, anterior desfășurării concursului și

nu ulterior.

Sub acest aspect,

reclamantul a precizat că se impune suspendarea parțială a executării hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 1880/2009, fiind îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr.

554/2004, privind existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii

unei pagube iminente.

Prin acțiune reclamantul

a solicitat și suspendarea executării Hotărârilor nr. 2064/2009 și 2151/2009

prin care pârâtul a continuat procedura pentru ocuparea locurilor de auditori

de justiție rămase neocupate, în număr de 7, acte prin care ar fi încălcate

dispozițiile legale și regulamentare în vigoare.

Prin sentința civilă nr.

828 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut în esență că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum sunt definite

sintagmele „cazul bine justificat” și „paguba iminentă” prin art. 2 lit. t) și

respectiv art. 2 lit. ș) din aceeași Lege.

Astfel, instanța a

constatat că legea nu impune verificarea aptitudinilor psihologice înaintea

desfășurării concursului și a reținut totodată că, referitor la modalitatea de

realizare a examinării psihologice, nu există nereguli vădite care să

reprezinte un argument suficient pentru a se dispune suspendarea executării.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

reiterat susținerea din acțiune privind obligativitatea verificării prealabile

de către comisia de admitere a concursului a îndeplinirii condițiilor prevăzute

de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cerință prevăzută în Regulamentul

privind concursul de admitere la I.N.M.

S-a mai arătat că,

din însăși formularea art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care precizează

că se poate înscrie la concurs persoana care îndeplinește condițiile prevăzute

la lit. a) - e), rezultă că verificarea întrunirii acestor cerințe trebuie să

fie prealabilă desfășurării concursului, astfel încât există indicii temeinice

cu privire la nelegalitatea actelor contestate.

Reclamantul a

precizat că, în cauză, este îndeplinită și condiția pagubei iminente, cât timp

a fost lipsit de drepturile bănești cuvenite în funcția pe care a deținut-o

până la 1 octombrie 2009, având totodată, dreptul la o compensație cu titlu de

daune morale pentru șocul suferit urmare a respingerii la testarea psihologică.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, suspendarea

executării actelor administrative este un instrument procedural pus la

dispoziția instanței de judecată în vederea respectării principiului

legalității, reprezentând o situație de excepție, aplicabilă când sunt

îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 2 lit. t)

din Lege, cazul bine justificat presupune împrejurări legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut în mod corect că nu se regăsesc argumente juridice

aparent valabile cu privire la nelegalitatea Hotărârii nr. 1880/2009 și

subsecvent, a celorlalte două acte atacate, cât timp Legea nr. 303/2004 nu

impune ca verificarea aptitudinilor pentru exercitarea funcției de judecător

sau procuror, din punct de vedere medical și psihologic, să se desfășoare

înaintea susținerii probelor concursului de admitere.

În consecință, nu se

poate susține că există un indiciu temeinic de nelegalitate a actelor

administrative în litigiu care să fie apreciat ca un caz bine justificat pentru

a se putea dispune suspendarea executării.

Nici cea de-a doua

cerință a prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, reclamantul

neadministrând probe în acest sens.

De altfel, hotărârile

a căror suspendare s-a solicitat au fost deja puse în executare, posturile de

auditor de justiție scoase la concursul de admitere din iunie - septembrie 2009

fiind deja ocupate.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de R.I. împotriva sentinței civile nr. 828 din 16 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.