ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 ianuarie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat sub nr. 227/1/2010, recursul declarat de Asociația Magistraților din România împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, prin care: - s-a respins solicitarea formulată de către doamna A.T., candidată la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, referitoare la anularea concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii; - s-a respins solicitarea formulată de către domnul N.S., candidat la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, privind suplimentarea numărului de locuri de auditori de justiție pentru toți candidații care au obținut note peste 7,00; - s-au respins solicitările formulate de domnii C.M., C.N.E., M.A., R.I.

și S.H.C. , candidați la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii; - s-au respins propunerile formulate de Asociația Magistraților din România; - s-au validat rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, conform Anexei nr. 1, parte integranta a hotărârii; - s-au constatat îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către candidații declarați admiși, conform Anexei nr. 2, parte integrantă a hotărârii; - s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către domnii C.C., F.P., M.A., C.M., C.N.E., R.I.

și S.H.C., candidați la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii; - s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiție rămase neocupate, în limita celor 200 de locuri scoase la concurs, respectiv pentru 7 locuri. Din considerentele Hotărârii, în ceea ce privește propunerile formulate de Asociația Magistraților din România, referitoare la validarea tuturor candidaților declarați admiși la concurs și modificarea procedurii testării psihologice, inclusiv stabilirea unei valori consultative, rezultă că aprecierea Plenului este în sensul că nu este posibilă modificarea acestei proceduri în timpul desfășurării concursului, având în vedere faptul că procedura testării psihologice din cadrul examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii a fost și s-a desfășurat în temeiul dispozițiilor legale și regulamentare în vigoare la data anunțării examenului.

Cât privește validarea tuturor candidaților declarați admiși la concurs, caz în care ar trebui suplimentat un număr de locuri de auditori de justiție în limita numărului de candidați care au obținut cel puțin nota 7, motivat de lipsa de personal din sistemul judiciar, aceasta propunere a fost respinsă, cu motivarea că aceste aspecte au fost avute în vedere la propunerea Hotărârii Plenului Consiliului nr. 1142 din 25 iunie 2009 prin care s-a aprobat suplimentarea numărului de locuri pentru auditorii de justiție de la 160 la 200 de locuri, luându-se în considerare atât posibilitățile certe de ocupare a posturilor de execuție, cât și previziunile de vacantare determinate de organizarea concursului pentru promovarea în funcție de execuție, precum și fondurile bugetare existente.

Împotriva acestei Hotărâri, a declarat recurs Asociația Magistraților din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând următoarele motive de recurs: - Hotărârea Plenului nr. 1880 din 29 octombrie 2009 nu este motivată. Ea nu răspunde la chestiunile de legalitate ale desfășurării concursului. Deși testarea psihologică este prevăzută de lege ca o condiție anterioară susținerii concursului, ca o consecință a încălcării legii a devenit o probă distinctă de concurs, ulterioară susținerii probelor științifice. Nu este stabilită în mod clar valoarea juridică a testării psihologice. - Nu există un profil psihologic al candidatului la care să se raporteze testul psihologic la care sunt supuși candidații la admiterea în magistratură.

- Nu sunt făcute publice criteriile care au stat la baza selectării testelor psihologice la care sunt supuși candidații la admiterea în magistratură. - Testele care stau la baza profilului candidatului nu au fost validate în raport cu profilul dezirabil al candidatului, atâta timp cât nu există un asemenea profil. - Interviul oral în baza căruia se stabilește profitul psihologic al candidatului la admiterea în magistratură nu este înregistrat cel puțin prin mijloace audio. - Nu există cale de atac împotriva profilului psihologic stabilit de către comisia de reexaminare. - Acordarea calificativului admis/respins la testarea psihologică a unui candidat care deja a fost admis la concursul de admitere în magistratură este incorectă, deoarece testarea psihologică relevă constante de temperament pe care persoana le poate amenda în decursul timpului.

Recurenta concluzionează în sensul că prin modificarea procedurii testării psihologice, această probă ar trebui să aibă valoare consultativă, în prezent impunându-se că toți candidații admiși la concurs să fie validați, aceștia neputând fi excluși pe temeiuri psihologice, ele însele neclare și neegale, atât timp cât au fost admiși la concurs. Recurenta critică Hotărârea Plenului și pentru faptul că are un caracter contradictoriu, pentru că după ce în art. 5 dispune validarea candidaților admiși, în art. 6 exclude parte din candidații validați în art. 5 din Hotărâre. Au fost invocate reglementările europene în materie.

Se solicită admiterea recursului, anulara parțială a Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, validarea candidaților admiși la concurs conform listei cu rezultatele finale ce constituie anexă la hotărâre, înlăturarea art. 7 și art. 8 din Hotărâre și recunoașterea calității de auditor de justiție tuturor candidaților admiși la concurs. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile de necompetența materială a Înaltei Curți, de tardivitate și de inadmisibilitate. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, constată următoarele: Recursul a fost formulat de Asociația Magistraților din România în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare și vizează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, solicitându-se anularea parțială a acesteia, validarea candidaților admiși la concurs conform listei cu rezultatele finale, înlăturarea art. 7 și art. 8 din Hotărâre și recunoașterea calității de auditor de justiție tuturor candidaților admiși la concurs.

Criticile aduse acestei Hotărâri prin motivele de recurs formulate, astfel cum au fost enumerate mai sus ca și Hotărârea Plenului, de altfel, exced textului de lege – art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit căruia „hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Or, Hotărârea atacată nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, aspectele invocate de recurentă referindu-se la candidații respinși la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, candidați care nu au calitatea prevăzută de textul de lege – aceea de judecător sau procuror.

Așadar, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, ea putând fi atacată potrivit procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată cu modificările și completările ulterioare – art. 10 alin. (1) teza a doua, competentă a soluționa cauza fiind Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând deci că excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți este întemeiată, urmează a fi admisă iar cauza declinată spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, apare de prisos a se examina celelalte excepții invocate de intimat și cu atât mai mult fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.