ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1991/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 11 ianuarie 2010, pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat sub

nr. 227/1/2010, recursul declarat de Asociația Magistraților din

România împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 1880 din 29 octombrie 2009, prin care:

- s-a respins

solicitarea formulată de către doamna A.T., candidată

la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, referitoare la anularea

concursului de

admitere la Institutul Național al Magistraturii;

- s-a

respins

solicitarea formulată

de către domnul N.S., candidat la

concursul

de admitere la Institutul Național al Magistraturii, privind suplimentarea

numărului de locuri de auditori

de justiție pentru toți candidații care au obținut note

peste

7,00;

- s-au

respins

solicitările formulate

de domnii C.M.,

C.N.E., M.A., R.I.

și S.H.C.

, candidați la

concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii;

-

s-au respins

propunerile formulate

de Asociația Magistraților din România;

-

s-au validat

rezultatele concursului

de admitere la Institutul Național al

Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009,

conform Anexei nr. 1,

parte integranta a hotărârii;

- s-au

constatat îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 12

și art.

14 alin. (2) lit. e)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor,

republicată, cu

modificările și completările ulterioare, de către

candidații declarați admiși,

conform Anexei nr. 2, parte

integrantă a hotărârii;

- s-a

constatat

neîndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12 și

art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și

completările ulterioare, de către domnii C.C.,

F.P., M.A., C.M., C.N.E., R.I.

și S.H.C., candidați la concursul de

admitere la Institutul

Național

al Magistraturii;

- s-a

dispus

continuarea procedurii pentru

ocuparea locurilor de auditori de

justiție

rămase neocupate, în limita celor 200 de locuri scoase la concurs,

respectiv pentru

7 locuri.

Din considerentele Hotărârii, în

ceea ce privește propunerile formulate de Asociația

Magistraților din România, referitoare la validarea tuturor

candidaților declarați admiși la concurs și modificarea

procedurii testării psihologice, inclusiv stabilirea unei valori

consultative, rezultă că aprecierea Plenului este în sensul că

nu este posibilă modificarea acestei proceduri în timpul

desfășurării concursului, având în vedere faptul că

procedura testării psihologice din cadrul examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii a fost și s-a desfășurat în temeiul

dispozițiilor legale și regulamentare în vigoare la data anunțării

examenului.

Cât privește validarea tuturor

candidaților declarați admiși la concurs, caz în care ar trebui

suplimentat un număr de locuri de auditori de justiție în limita

numărului de candidați care au obținut cel puțin nota 7,

motivat de lipsa de personal din sistemul judiciar, aceasta propunere a fost

respinsă, cu motivarea că aceste aspecte au fost avute în vedere la

propunerea Hotărârii Plenului Consiliului nr. 1142 din 25 iunie 2009 prin

care s-a aprobat suplimentarea numărului de locuri pentru auditorii de justiție

de la 160 la 200 de locuri, luându-se în considerare atât posibilitățile

certe de ocupare a posturilor de execuție, cât și previziunile de

vacantare determinate de organizarea concursului pentru promovarea în

funcție de execuție, precum și fondurile bugetare existente.

Împotriva acestei Hotărâri, a

declarat recurs Asociația Magistraților din România, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, formulând următoarele motive de

recurs:

- Hotărârea Plenului nr. 1880 din 29

octombrie 2009 nu este motivată. Ea nu răspunde la chestiunile de

legalitate ale desfășurării concursului.

Deși testarea psihologică este

prevăzută de lege ca o condiție anterioară susținerii

concursului, ca o consecință a încălcării legii a devenit o

probă distinctă de concurs, ulterioară susținerii probelor

științifice. Nu este stabilită în mod clar valoarea

juridică a testării psihologice.

- Nu există un profil psihologic al

candidatului la care să se raporteze testul psihologic la care sunt

supuși candidații la admiterea în magistratură.

- Nu sunt făcute publice criteriile

care au stat la baza selectării testelor psihologice la care sunt

supuși candidații la admiterea în magistratură.

- Testele care stau la baza profilului

candidatului nu au fost validate în raport cu profilul dezirabil al

candidatului, atâta timp cât nu există un asemenea profil.

- Interviul oral în baza

căruia se stabilește profitul psihologic al candidatului la admiterea

în magistratură nu este înregistrat cel puțin prin mijloace audio.

- Nu există cale de

atac împotriva profilului psihologic stabilit de către comisia de

reexaminare.

- Acordarea

calificativului admis/respins la testarea psihologică a unui candidat care

deja a fost admis la concursul de admitere în magistratură este

incorectă, deoarece testarea psihologică relevă constante de

temperament pe care persoana le poate amenda în decursul timpului.

Recurenta

concluzionează în sensul că prin modificarea procedurii testării

psihologice, această probă ar trebui să aibă valoare

consultativă, în prezent impunându-se că toți candidații admiși

la concurs să fie validați, aceștia neputând fi excluși pe

temeiuri psihologice, ele însele neclare și neegale, atât timp cât au fost

admiși la concurs.

Recurenta critică

Hotărârea Plenului și pentru faptul că are un caracter

contradictoriu, pentru că după ce în art. 5 dispune validarea

candidaților admiși, în art. 6 exclude parte din candidații

validați în art. 5 din Hotărâre. Au fost invocate reglementările

europene în materie.

Se solicită

admiterea recursului, anulara parțială a Hotărârii Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, validarea

candidaților admiși la concurs conform listei cu rezultatele finale

ce constituie anexă la hotărâre, înlăturarea art. 7 și art.

8 din Hotărâre și recunoașterea calității de auditor

de justiție tuturor candidaților admiși la concurs.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepțiile de necompetența materială a Înaltei Curți, de

tardivitate și de inadmisibilitate. În subsidiar, pe fondul cauzei a

solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte examinând

cu prioritate excepția necompetenței materiale în soluționarea

recursului, constată următoarele:

Recursul a fost formulat

de Asociația Magistraților din România în condițiile art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

și vizează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, solicitându-se anularea

parțială a acesteia, validarea candidaților admiși la

concurs conform listei cu rezultatele finale, înlăturarea art. 7 și

art. 8 din Hotărâre și recunoașterea calității de

auditor de justiție tuturor candidaților admiși la concurs.

Criticile aduse acestei

Hotărâri prin motivele de recurs formulate, astfel cum au fost enumerate

mai sus ca și Hotărârea Plenului, de altfel, exced textului de lege –

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, potrivit căruia „hotărârile Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană

interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație

și Justiție”.

Or, Hotărârea

atacată nu privește cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor, aspectele invocate de recurentă referindu-se la

candidații respinși la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, candidați care nu au calitatea

prevăzută de textul de lege – aceea de judecător sau procuror.

Așadar,

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie

2009 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte

de Casație și Justiție, ea putând fi atacată potrivit

procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, republicată cu modificările și

completările ulterioare – art. 10 alin. (1) teza a doua, competentă a

soluționa cauza fiind Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Constatând deci că

excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți este

întemeiată, urmează a fi admisă iar cauza declinată spre

competentă soluționare Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, apare de

prisos a se examina celelalte excepții invocate de intimat și cu atât

mai mult fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.