ÎCCJ, decizie (scj.ro #84837)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84837) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Admitere

la Institutul Național al Magistraturii. Testare psihologică.

Excepție de nelegalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) și art. 27

din Hotărârea Plenului CSM nr. 439 din 15. 06.2006.

Legea

nr. 303/2004, art. 14 alin.(2) lit. e)

Legea

nr. 554/2004, art. 4

Cuprins pe materii:

Drept administrativ

Indice alfabetic:            condiție

legală prealabilă

excepție de nelegalitate

INM. Admitere

Hotărâre a Plenului CSM

Probă eliminatorie

Testare psihologică

Sunt

nelegale dispozițiile art. 14 alin. (1) și art. 27 din Regulamentul privind

concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului

Național al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 439 din 15.06.2006.

Ele

transformă o condiție legală prealabilă cerută pentru

înscrierea la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii - dovedirea aptitudinilor psihologice specifice

funcției de judecător, respectiv celei de procuror - într-o

probă eliminatorie, ulterioară susținerii concursului privind

verificarea cunoștințelor juridice, contravenind astfel

dispozițiilor art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Decizia

2263 din 14 aprilie 2011

Notă:

începând cu 18.05.2011, prin punctele 3 și 4 din Hotărârea Plenului

CSM nr. 228/2011, publicată în M. Of. nr. 344 din 18/05/2011, art. 14

alin. (1) și respectiv art. 27 din Hotărârea Plenului CSM nr.

439/2006 au fost modificate, în sensul atribuirii în

competențele comisiei de admitere la concurs, verificarea îndeplinirii condiției

de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției,

prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004

.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava - Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta CM a

chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii

și Institutul Național al Magistraturii, solicitând:

-

anularea parțială a Hotărârii nr.1880 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 29.10.2009, de validare a concursului de admitere

în magistratură desfășurat în perioada 25 iunie - 25 septembrie

2009, atât în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii cumulative de

către aceasta a condițiilor prevăzute de art.12 lit.e) din Legea

nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare și anularea actelor administrative emise de către

Consiliul Superior al Magistraturii  în baza  acestei hotărâri;

Hotărârea nr.2064 din 19.11.2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii ;

-

constatarea nelegalității testării psihologice, precum si a

reexaminării psihologice care au fost efectuate după susținerea

concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii  și după declararea reclamantei ca admisă la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii ;

-

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii  la validarea dosarului

reclamantei de candidat admis la Institutul Național al Magistraturii  și trecerea pe lista definitiva a candidaților admiși la Institutul Național al Magistraturii din Anexa nr.2 la hotărâre, conform art.27 din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii  nr.439/2006 de aprobare a

regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a

Institutului Național al Magistraturii  și recunoașterea tuturor

drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere

în magistratură;

-

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii  și Institutului

Național al Magistraturii  la înscrierea acesteia ca auditor de

justiție, cursant la Institutul Național al Magistraturii  în promoția 2010-2012 sau în anul următor soluționării acestui

litigiu;

p

rin precizarea acțiunii,

reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a art.14 alin.1,

art. 27, art. 29 din Regulamentul de admitere și absolvire a Institutului

Național al Magistraturii  (Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii  nr.439/2006).

Prin

Sentința nr.203 din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava- Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte,

acțiunea precizată formulată de către reclamanta CM în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și

Institutul Național al Magistraturii.

a

admis excepția de nelegalitate a art.14 alin.(1) art.27 și art.29 din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii  nr.439/ 2006, precum

și a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1644

din 24.09.2009 și a constatat nelegalitatea acestora, precum și a

testării și reexaminării psihologice a reclamantei. De asemenea,

instanța a dispus anularea parțială a Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr.1880 din 29.10.2009, în ce

privește constatarea neîndeplinirii cumulative de către reclamantă

a condițiilor prevăzute de art.12 și art.14 alin.(2) lit.e) din

Legea nr.303/2004, și a obligat pârâții la înscrierea reclamantei pe

lista definitivă a candidaților admiși la Institutul Național al Magistraturii, conform art.6 și a anexei 2 a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1880 din 29.10.2009, și la

recunoașterea în favoarea reclamantei a tuturor drepturilor ce decurg din

calitatea acesteia de candidat admis la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, desfășurat în perioada 25 iunie - 25

septembrie 2009, inclusiv reînscrierea reclamantei ca auditor de justiție,

cursant la Institutul Național al Magistraturii în promoția 2010-2012

sau în anul următor soluționării prezentului litigiu.

De

asemenea, a fost obligat pârâtul Institutul Național al Magistraturii

să plătească reclamantei suma de 390 lei, cu titlu de daune

materiale.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut următoarele:

Reclamanta

s-a prezentat la concursul organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009,

în vederea admiterii sale în magistratură, în urma

desfășurării probelor scrise fiind declarată candidat admis

la Institutul Național al Magistraturii  la poziția „n”,  iar

ulterior, ca urmare a examinării psihologice, a fost declarată

„respins”, pe considerentul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de

art.14 alin.(2) lit.e) din Legea nr.303/2004.

Analizând

conținutul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr.1880 din 29 oct. 2009, instanța de fond a reținut că sunt

reale susținerile conform cărora, prin art. 5, au fost validate

rezultatele concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii , organizat în perioada mai sus arătată,

conform anexei 1, reclamanta figurând la poziția 183, cu nota finală

7,254.

Conform

art.7 al aceleiași hotărâri, s-a constatat însă neîndeplinirea

cumulativă a condițiilor prevăzute de art.12 și art.14

alin.(2) lit.e) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, de către zece dintre candidații la concursul de

admitere la Institutul Național al Magistraturii , printre care și

reclamanta.

Totodată,

prin art.8, s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de

auditor de justiție rămase neocupate, în limita celor 200 scoase la

concurs, respectiv pentru 11 locuri.

Reclamanta,

considerând că întreaga procedură de organizare a concursului a fost

viciată, pe considerentul încălcării prevederilor art.14 din

Legea nr.303/2004, aceste vicii afectând, în principal, modul în care a fost

organizată testarea psihologică, s-a adresat instanței,

solicitând anularea Hotărârii nr.1880/2009 în ceea ce privește art.5,

7 și 8, înțelegând să invoce și excepția de

nelegalitate a textelor în temeiul cărora s-a realizat aceasta testare.

Astfel,

prin Hotărârea C.S.M. nr.439/2006 au fost încălcate în mod flagrant

dispozițiile unui act cu forță juridică superioară,

respectiv cele ale Legii nr.303/2004, aceste considerente fiind valabile

și în ceea ce privește Hotărârea CSM nr.1644/2009.

Din

conținutul acestui act, rezultă că s-a reținut că reexaminarea

psihologică se realizează prin reevaluarea testului scris și

susținerea unui nou interviu.

Pârâtul

Consiliul Superior al Magistraturii, în ceea ce privește petitul având ca

obiect anularea Hotărârii nr.1880/2009, a relevat faptul că, în

condițiile în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă,

acesta este inadmisibil, pe considerentul nesocotirii dispozițiilor

imperative ale art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004.

Instanța

de fond a considerat că această excepție nu poate fi

reținuta, întrucât reclamanta a formulat plângere prealabilă

împotriva acestei hotărâri, în situația în care acțiunea ar fi

întemeiată, motivele de nelegalitate; considerate incidente în

privința art.7 și 8 din Hotărârea nr.1880/2009 s-ar extinde

și asupra Hotărârii nr.2064/2009 în virtutea principiului

anulării actului subsecvent.

În ceea

ce privește excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr.1644/2009, instanța de fond  a constatat

că este vorba de un act unilateral, emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, care a dat naștere si a

modificat raporturi juridice.

Referitor

la art.14 din Hotărârea nr.439/2000 s-a arătat că  în raport de

prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.303/2004, textul este nelegal deoarece

verificarea medicală și psihologică este o condiție de

înscriere la concurs, candidații urmând a fi verificați sub aspectul

competenței profesionale numai dacă îndeplinesc condiția

aptitudinii medicale și psihologice pentru exercitarea profesiei, testarea

constituind o etapă premergătoare și eliminatorie.

Cu

privire la nelegalitatea Hotărârii nr.1644/2009 s-a apreciat că

aceasta încalcă prevederile art. 15 alin.5 din Legea nr. 303/2004, în condițiile

în care au fost înființate alte două comisii decât cele

prevăzute de lege, respectiv cea de testare psihologică și de

reexaminare psihologică.

Pe de

altă parte, cele trei comisii reglementate de art. 15 alin.5, se

constituie la propunerea Institutului Național al Magistraturii, în timp

ce cele implicate în testarea psihologică s-au numit la propunerea

Direcției Resurse Umane și Organizare a Consiliului Superior al

Magistraturii.

A mai

apreciat prima instanță că, condiția prealabilă

și eliminatorie care privea înscrierea unei persoane la concurs a devenit,

prin încălcările legii, o probă a acestuia, cu efect de

excludere a unui candidat deja admis, prin înlocuirea criteriilor

prevăzute de art. 12 din Legea nr. 303/2004, referitoare la

competența profesională, aptitudinile și buna reputație, cu

decizia psihologului.

A

precizat judecătorul fondului că, Consiliul Superior al Magistraturii

nu este legitimat să aleagă momentul la care înțelege să

verifice condițiile de înscriere, mai exact la o dată ulterioară

admiterii la concurs, după promovarea acestuia și chiar după

începerea cursurilor de formare inițială din cadrul Institutului

Național al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii are

atribuții strict administrative în desfășurarea concursului,

care însă nu pot constitui temei legal pentru ca acesta să se subroge

comisiei de admitere și să procedeze el însuși la verificarea

competenței psihologice și, mai mult, să procedeze la

verificarea acestei condiții de înscriere la un alt moment decât cel

stabilit în lege.

Un alt

argument pentru anularea prevederilor art. 7 din Hotărârea nr. 1880/2009,

l-a constituit și faptul că, desfășurarea concursului de

admitere nu s-a realizat în condiții de previzibilitate, candidaților

neaducându-li-se la cunoștință, în mod integral,

reglementările incidente în materie și, totodată, întreaga

procedură de admitere la Institutul Național al Magistraturii, așa cum  este aceasta văzută și concepută de către Consiliul

Superior al Magistraturii.

Mai

mult, Consiliul Superior al Magistraturii nu a publicat nicio hotărâre

privind profilul psihologic al candidatului la Institutul Național al Magistraturii sau al auditorului de justiție, așadar

este lipsită de temei susținerea conform căreia, concurenții

ar fi cunoscut reglementările incidente în cauză. Lipsa unei

hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii care să

stabilească coordonatele psihologice urmărite pentru un auditor de

justiție, a permis ca verificarea competenței psihologice să se

realizeze în baza unui vid legislativ, pe criterii absolut subiective, care au

surclasat, paradoxal, rezultatele obținute în baza unor criterii de

admitere riguros și clar stabilite, cum pertinent a susținut

reclamanta.

Curtea

a apreciat că este reală împrejurarea potrivit căreia,

interesul  reclamantei în atacarea dispozițiilor considerate nelegale s-a

născut abia în momentul în care a fost vătămată prin

respingerea sa, ulterior promovării examenului.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii

și Institutul Național al Magistraturii.

Recursul

declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:

În

motivele de recurs, Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că

instanța de fond a apreciat în mod eronat  că este fondată

excepția de nelegalitate a art.14 alin.(2) și art.27 din

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.439/2006,

reținând în mod greșit că aceste dispoziții regulamentare

contravin dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind

Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

A

susținut recurentul, că greșit s-a constatat nelegalitatea unor

dispoziții regulamentare care nu au legătură cu cele care

stabilesc ordinea de testare a candidaților din punct de vedere al

cunoștințelor profesionale, respectiv a aptitudinilor psihologice.

A

precizat că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, Consiliul

Superior al Magistraturii are „atributul exclusiv” în luarea măsurilor

care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, precum și parcurgerea

etapelor de formare, perfecționare și promovare a judecătorilor

și procurorilor.

În

ceea ce privește Hotărârea nr.1644/2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, s-a arătat că instanța de fond a

reținut în mod greșit că excepția de nelegalitate este

admisibilă și întemeiată.

În

acest sens s-a argumentat că Hotărârea nr.1644/2009 a fost

adoptată pentru aprobarea componenței comisiilor de testare

psihologică și reexaminare psihologică a candidaților

admiși la concursul organizat în perioada 25.06. – 25.09.2009.

În

ceea ce privește Hotărârea nr.1881 din 29.10.2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii  pentru validarea rezultatelor

concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii  desfășurat în perioada 25 iunie – 25 septembrie 2009, autoritatea recurentă

a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit

că ar exista motive de nelegalitate, în ceea ce o privește pe reclamantă.

Astfel,

rezultatele concursului au fost validate prin această hotărâre

după ce, potrivit art.29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

nr.538/2008 a fost realizată și testarea psihologică, ce

constă din susținerea unui test scris și a unui interviu în

fața unui psiholog desemnat de Consiliul Superior al Magistraturii,

probă în urma căreia reclamanta a fost declarată „Respins”,

inclusiv la reexaminarea psihologică efectuată ca urmare a

contestației depuse de acesta.

r

ecurenta a menționat, nici

Consiliul Superior al Magistraturii  și nici instanța de

judecată nu se pot substitui comisiei de testare psihologică și

nici comisiei de reexaminare psihologică, fiind vorba de constatări

științifice complexe și de strictă specialitate care exced

controlului judecătoresc.

A

apreciat recurenta că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre lipsită de temei legal atunci când a anulat Hotărârea

nr.1880/2004 în ceea ce o privește pe reclamanta-intimată.

Recursul

declarat de pârâtul Institutul Național al Magistraturii:

În

recursul declarat de Institutul Național al Magistraturii, s-a criticat

sentința, arătându-se că instanța de fond a reținut în

mod greșit nelegalitatea Hotărârii nr.439/2006, faptul de a organiza

testarea psihologică ulterior probelor de concurs nefiind o încălcare

a dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/ 2004, republicată;

S-a mai

susținut că soluția adoptată prin Hotărârea

nr.439/2006 reprezintă singura modalitate practică de punere în

aplicare a dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004

republicată, în condițiile în care numărul candidaților

înscriși în fiecare an la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii  este în jur de 3000 de persoane, în timp ce

după desfășurarea probelor de concurs rămân mai puțin

de 10% din numărul celor înscriși, ceea ce ușurează

activitatea de testare psihologică și reduce cheltuielile efectuate.

A

precizat recurentul că  Hotărârea nr.439/2006 nu adaugă și

nici nu modifică Legea nr.303/ 2004, republicată, ci o face

aplicabilă în ceea ce privește organizarea concursului pentru intrarea

la Institutul Național al Magistraturii .

Analiza

motivelor de recurs

:

Înalta

Curte, examinând recursurile declarate de Consiliul Superior al Magistraturii

și Institutul Național al Magistraturii, constată că

acestea sunt nefondate.

t

estarea psihologică a fost

organizată după ce candidații înscriși la concursul de

admitere au susținut proba de verificare a cunoștințelor

profesionale, incluzându-i doar pe candidații care promovaseră

această probă, între care și recurenta-reclamantă care a

fost declarat admis cu nota finală de 7,254.

Potrivit

art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată „la concursul pentru

admiterea la Institutul Național al Magistraturii

se poate

înscrie

persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are

cetățenia română, domiciliul în România și capacitate

deplină de exercițiu; este licențiată în drept; nu are

antecedente penale sau cazier fiscal; cunoaște limba română;

este

aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea

funcției

.

Or,

potrivit art.14 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/ 2006,

comisia de admitere a concursului poate verifica numai îndeplinirea

condițiilor prevăzute la art.14 alin.(2) lit.a)-d) din Legea

nr.303/2004, republicată, iar rezultatele verificării se

afișează la sediul Institutului Național al Magistraturii,

precum și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă

acestea și se publică simultan pe paginile de internet al Consiliului

Superior al Magistraturii  și Institutului Național al Magistraturii,

cel mai târziu cu 15 zile înainte de data concursului.

De

asemenea, după susținerea concursului privind verificarea

cunoștințelor juridice, potrivit art.27 alin.(1)-(3) din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea nr.439/2006, candidații admiși vor fi

verificați sub aspectul îndeplinirii condiției bunei reputații

prevăzute la art.12 din Legea nr.303/ 2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, de către

inspectori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea

dispozițiilor Legii nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu

privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera

circulație a acestor date și

vor fi programați pentru a se

prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu

privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin.(1) și

validează rezultatele concursului.

Candidații inapți

pentru exercitarea funcției, din punct de vedere medical, psihologic,

precum și cei care nu se bucură de o bună reputație

sunt

declarați respinși

. (3) Lista definitivă a candidaților

declarați admiși la Institutul Național al Magistraturii, se comunică pentru afișare la sediul Institutului Național al Magistraturii

la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, și la sediile

tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea și se

publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii

și Institutului Național al Magistraturii.

Deci,

cu alte cuvinte Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/ 2006, prin dispozițiile

citate mai sus, nu respectă dispozițiile art. 14 alin.(2) din Legea

nr.303/2004, republicată și nici sensul acestor dispoziții.

Astfel,

legiuitorul, prin art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004 republicată, a

înțeles

să reglementeze existența unor aptitudini psihologice

specifice

funcțiilor de judecător și, respectiv, procuror,

ca

pe o condiție prealabilă

, alături de celelalte condiții

legale, pentru

înscrierea la concursul

de admitere la Institutul Național al Magistraturii .

Or,

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.439/2006, prin art.14 și 27

încalcă dispozițiile art.14 alin.(2) din lege, prin transformarea

unei

condiții legale prealabile

, cerută pentru

înscrierea

la

concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii,

într-o probă

eliminatorie ulterioară

susținerii concursului

privind verificarea cunoștințelor juridice.

Stabilind

o astfel de succesiune, Regulamentul, nesocotind litera și spiritul

dispozițiilor art.14 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată, a

creat posibilitatea ca persoane inapte din punct de vedere psihologic să

fie obligate să susțină concursul de verificare a

cunoștințelor juridice, supunându-le unor eforturi materiale, fizice

și psihice inutile, neavute în vedere de legiuitor.

Este

adevărat că, din motive de oportunitate, autoritatea publică

recurentă a putut aprecia că este mult mai ușor și cu

eforturi financiare mai puține să supună testării

psihologice doar pe candidații care au promovat proba de verificare a

cunoștințelor juridice, din moment ce numărul candidaților

înscriși este, de regulă, cu mult mai mare.

Din

conținutul dispozițiilor art.14 și următoarele din Legea

nr.303/ 2004, republicată nu rezultă, însă, că legiuitorul

ar fi conferit Consiliului Superior al Magistraturii un drept de apreciere în

ceea ce privește tratarea condițiilor legale de înscriere la

concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii  și nici în ceea ce privește schimbarea naturii juridice a vreuneia dintre

acestea, pentru a putea

fi transformată din condiție de înscriere

la concurs în probă eliminatorie ulterioară

publicării

listelor cu candidații declarați admiși la concursul de

admitere, așa cum s-a întâmplat în cauza de față.

Astfel

fiind, rezultă că soluția dată de instanța de fond

excepției de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant este

legală și temeinică, criticile celor două recursuri fiind

neîntemeiate.

Prin

aceeași sentință, Curtea de apel a constatat și

nelegalitatea Hotărârii nr.1644/2009, soluție care, având în vedere

considerentele de mai sus, este legală și temeinică,

hotărârea respectivă având ca efecte completarea cadrului

organizatoric creat prin Hotărârea nr.439/2006, cu încălcarea

dispozițiilor legale așa cum s-a argumentat mai sus.

Pe

fondul cauzei, instanța de fond a anulat Hotărârea nr.1880/2009 în

ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, recunoscând acesteia toate

drepturile care decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere

la I.N.M. desfășurat în perioada 25.06. – 25.09.2009.

Pentru

a ajunge la această soluție, instanța de fond,  a înlăturat

dispozițiile regulamentare constatate nelegale și a conferit

relevanță juridică faptului că intimatul-reclamant a fost

declarat admis la concursul respectiv, așa cum rezultă din tabelul afișat

de organizatori.

În

concluzie, pentru considerentele expuse  mai sus, soluția instanței

de fond a fost apreciată ca legală și temeinică, cele

două recursuri fiind, în consecință, respinse ca nefondate.