ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5484/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5484/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

I. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată

reclamantul V.B.C. a solicitat în contradictoriu cu CONSILIUL SUPERIOR al

MAGISTRATURII:

- anularea parțială a Hotărârii

Plenului CONSILIULUI SUPERIOR al MAGISTRATURII nr. 886 din 14 octombrie 2010

privind validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Național

al Magistraturii, desfășurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, prin

care se constată neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 12

și art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată cu

modificările și completările ulterioare;

- constatarea nelegalității testării

psihologice, precum și a reexaminării psihologice, care au fost efectuate după

susținerea concursului de admitere la INM și după declararea reclamantului ca

admis la concursul de admitere la INM, contrar prevederilor art. 14 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, a art. 2 din Hotărârea CSM nr. 439/2006 de aprobare a

regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a INM,

dar și cu încălcarea principiilor fundamentale privind transparența și

egalitatea, consacrate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și de art. 1

alin. (2) din Hotărârea CSM nr. 439/2006;

- obligarea CSM la validarea dosarului

reclamantului de candidat admis la concursul de admitere la INM și înscrierea

în lista definitivă a candidaților declarați admiși la concursul de admitere la

INM din Anexa nr. 2 la hotărâre, conform art. 27 din Hotărârea CSM nr. 439/2006

de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de

absolvire a INM și recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de

candidat admis la concursul de admitere în INM;

- obligarea CSM la reînscrierea

reclamantului ca auditor de justiție, cursant la INM în promoția 2011 - 2013

sau în următorul an soluționării acestui litigiu;

- constatarea nulității absolute a

lucrării nr. 29.088/1154/2010 de respingere a plângerii prealabile, adoptată de

plenul CSM în ședința din data de 11 noiembrie 2011.

Prin sentința nr. 37 din 28 februarie 2011

a Curții de Apel Bacău a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul

V.B.C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în

sensul că a fost constatată nelegalitatea art. 27 și art. 29 din Hotărâre CSM

nr. 439/2006 de aprobare a Regulamentului privind concursul de admitere și

examenul de absolvire la INM, precum și nelegalitatea testării psihologice și a

reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate după susținerea concursului

de admitere la INM desfășurat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010;

Instanța a dispus anularea parțială a

Hotărârii Plenului CSM nr. 886 din 14 octombrie 2010 privind validarea

rezultatelor concursului de admitere la INM, respectiv a art. 4, doar cu

privire la constatarea neîndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de

art. 12 și art. 14 alin. (2), lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare de către reclamantul V.B.C. și a

obligat pârâtul la înscrierea reclamantului pe

lista definitivă a candidaților admiși la INM din Anexa 2 la hotărâre,

la validarea

dosarului acestuia și la recunoașterea tuturor drepturilor

ce decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că

reclamantul

V.B.C. a participat la concursul de admitere la Institutul Național al

Magistraturii organizat în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010, fiind

declarat „admis", conform tabelului privind rezultatele finale, acesta

figurând la poziția 61 cu media finală 7,176, obținând la proba eliminatorie

nota 5,325 cu 71 puncte, la raționamentul logic a realizat 68 de puncte și nota

1,020, la interviu 90,6 puncte - nota 0,906.

Ulterior publicării tabelului privind

rezultatele finale, în perioada 26 septembrie 2010-2 octombrie 2010, candidații

declarați admiși au susținut teste psihologice în urma cărora reclamantul a

primit calificativul respins. împotriva

acestui

calificativ a formulat contestație, fiind reexaminat pe data de 8 octombrie

2010,

iar în urma reexaminării a primit același calificativ.

Prin Hotărârea nr. 886 din 14

octombrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât la art. 4,

că reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 12 și

art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, prin aceeași hotărâre

constatându-se la art.3 că numai candidații din Anexa 2 îndeplinesc cumulativ

condițiile prevăzute de articolele menționate mai sus.

Instanța de primă jurisdicție,

analizând dispozițiile legale incidente în cauză a constatat că rezultă fără

vreun dubiu faptul că îndeplinirea cumulativă a condițiilor enumerate la art. 14

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 este cerută la înscriere și condiția prevăzută

la lit. e) în art. 14, respectiv ca persoana să fie aptă, din punct de vedere

medical și psihologic, nu poate fi socotită separat de celelalte condiții

cerute a fi îndeplinite cumulativ cu aceasta, ca fiind o condiție transformată

individual într-o probă eliminatorie.

De altfel, a constatat instanța de

fond, că îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

este atributul comisiei de admitere, conform dispozițiilor art. 15 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004, dispoziție care conduce la aceeași teză, respectiv că

prin această lege s-a stabilit că testarea din punct de vedere medical și

psihologic face parte din condițiile cumulative ce trebuie îndeplinite înaintea

susținerii și promovării concursului de admitere la INM.

Cu toate că dispozițiile art. 14 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, la care face trimitere și art. 2 din Hotărârea CSM

nr. 439/2006, nu lasă posibilitatea interpretării, în art. 27 din Hotărârea nr.

439/2006 a CSM se stabilește că vor fi programați candidații admiși pentru a se

prezenta la vizita medicală și la testarea psihologică, iar la alin. (2) se

stabilește că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăște cu privire

la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1)

și validează rezultatele concursului. Candidații inapți pentru

exercitarea funcției,

din punct de vedere medical, din punct de vedere

psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputație sunt declarați

respinși.

De asemenea, dispozițiile art. 29 alin.

(1) din Hotărârea nr. 439/2006 a CSM menționează că testarea psihologică constă

în susținerea unui test scris și a unui interviu în fața unui psiholog desemnat

de Consiliul Superior al Magistraturii din rândul specialiștilor din cadrul

Consiliului, curților de apel, precum și din tabelul psihologilor acreditați de

Colegiul Psihologilor din România. Rezultatele testării psihologice sunt

concretizate într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui

candidat, precum și calificativul "Admis" sau "Respins",

iar la alin. (5) se prevede: Calificativul acordat de comisia de reexaminare

psihologică este definitiv și se publică în condițiile alin. (2).

Instanța de primă jurisdicție a

reținut că dispozițiile din articolele nr. 27 și 29 din Regulament sunt

nelegale prin faptul că sunt contrare dispozițiilor din art. 14 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, în sensul că verificarea aptitudinilor psihologice ale

candidaților la concursul de admitere la INM, reprezintă o condiție prealabilă

și nu o probă eliminatorie ulterioară susținerii concursului de verificare a

cunoștințelor profesionale, cu toate că legiuitorul a înțeles să reglementeze

existența unor aptitudini psihologice specifice funcției de judecător sau

procuror, ca pe o condiție prealabilă, alături de celelalte condiții menționate

la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pentru înscrierea la concursul de

admitere la INM.

Curtea a apreciat că sunt fondate

criticile reclamantului referitoare la nelegalitatea testării psihologice, a

reexaminării psihologice, operațiuni care au avut la bază prevederile din

Hotărârea CSM nr. 439/2006, respectiv ale art. 27 și art. 29, dispoziții

nelegale și este, de asemenea, întemeiată cererea privind anularea parțială a

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 886 din 14 octombrie

2010 privind validarea rezultatelor concursului de admitere la INM, desfășurat

în perioada 25 iunie - 24 septembrie 2010.

Ca o consecință a admiterii primelor

două capete de cerere, urmează a fi admise cererile reclamantului privind

înscrierea acestuia pe lista definitivă a candidaților admiși la INM din Anexa

2 la hotărâre, la validarea dosarului reclamantului de către CSM și la

recunoașterea tuturor drepturilor ce decurg din calitatea de candidat admis la

concursul de admitere la INM.

Chiar dacă lipsește avizul psihologic,

instanța nu se substituie comisiei de organizare a concursului sau celei de

testare psihologică, ci raportat la dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, precum și ale dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, instanța

apreciază că reclamantul a promovat concursul și nu i se poate imputa acestuia

culpa pârâtei în nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la modalitatea

de organizare a concursului.

Cât privește cererea reclamantului

privind reînscrierea acestuia ca auditor de justiție, cursant la INM în

promoția 2011 - 2013 sau în următorul an soluționării litigiului, ca efect al

admiterii primelor două capete de cerere, recunoașterea tuturor drepturilor ce

decurg din calitatea de candidat admis la concursul de admitere la INM, implică

inclusiv înscrierea reclamantului ca auditor de justiție, cursant la INM însă

modalitatea și perioada de înscriere (în promoția 2011 - 2013 sau în anul

următor soluționării litigiului sau în alt an) poate fi stabilită doar de către

pârâtă, fiind un atribut exclusiv al acesteia, la

momentul de față neexistând dovezi în sensul existenței unui refuz,

respectiv că

aceasta nu ar recunoaște reclamantului toate drepturile ce

decurg din calitatea sa de candidat admis la concursul de admitere la INM, ce

ar implica o obligație de a face în sarcina acesteia.

Referitor la cererea privind

constatarea nulității absolute a lucrării nr. 29088/1154/2010 de respingere a

plângerii prealabile, adoptată de Plenul CSM în ședința din 11 noiembrie 2010,

instanța a constatat că aceasta a rămas

fără

obiect, având în vedere că acțiunea reclamantului a preluat toate capetele de

cerere

care au făcut obiectul plângerii prealabile, capete de cerere ce au fost

analizate de către instanță.

Superior al Magistraturii

Recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond ca nelegală și

netemeinică,

arătând că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că reprezintă

atributul

exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii de a lua măsurile care se

impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile

sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de

formare, perfecționare și promovare a judecătorilor și procurorilor.

Recurentul a arătat că prin

Regulamentul atacat, Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să

respecte dispozițiile Legii nr. 303/2004, stabilind procedura de organizare și

desfășurare a concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii.

S-a arătat că verificarea îndeplinirii

condițiilor de participare la concurs, validarea rezultatelor obținute de

participanți și faptul de a le face publice sunt etape inerente în contextul

organizării unui concurs.

S-a susținut că excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 27 și art. 29 din Regulament este

neîntemeiată și în mod greșit a fost admisă de instanța de fond.

Cu privire la fondul cauzei, s-a

susținut că a fost respectată procedura prevăzută de dispozițiile legale și

regulamentare referitoare la testarea psihologică, iar Consiliul Superior al

Magistraturii nu are competența de a cenzura calificativul definitiv acordat de

comisia de examinare psihologică.

S-a arătat că în lipsa unei atestări

de specialitate a împrejurării că un candidat este apt din punct de vedere

medical și psihologic pentru exercitarea funcției, nici instanța de judecată nu

se poate substitui comisiilor de examinare psihologică în aprecierea

îndeplinirii acestei condiții.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului de

față, mai înainte de a analiza motivele

formulate, a constatat că cererea nu a fost

timbrată, deși recurentul a

fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate.

In conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 2 lei și cu 0,15 lei

timbru judiciar conform prevederilor O.G.

nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.

Având în vedere faptul că recurentul

nu și-au îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale

arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 31/1995 și,

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula

recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de Consiliul Superior al

Magistraturii împotriva sentinței nr. 37 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel

Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2011.