ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2009

Asupra recursului

de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Doamna V.M. judecător în cadrul

Tribunalului Bacău, în această calitate și ca urmare a îndeplinirii condițiilor

legale prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, a participat la concursul de

promovare efectivă în funcții de execuție vacante la curțile de apel organizat

de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 5 octombrie 2008,

opțiunea în scris fiind de promovare efectivă la Curtea de Apel Bacău.

La concursul de promovare efectivă în

funcții de execuție la Curtea de Apel Bacău au fost înscriși șapte judecători,

recurenta obținând a doua notă din concurs -9,15 - motiv pentru care nu a fost

promovată la Curtea de Apel Bacău. Pentru Curtea de Apel Bacău a fost scos un

singur post.

Prin Hotărârea nr. 462 din data de 4

decembrie 2008, Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al

Magistraturii a dispus transferul domnului judecător C.G., de la Judecătoria

Roman, la Curtea de Apel Bacău. Acesta avea grad de curte de apel, fiind numit

în funcția de judecător în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, la Judecătoria Roman din

11 mai 2007, beneficiind de procedura de numire fără concurs.

Împotriva Hotărârilor Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1392 din data de 11 decembrie 2008 și

nr.298 din 19 aprilie 2007, V.M. a declarat recurs în condițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, cu modificările și completările ulterioare solicitând anularea

acestor hotărâri și, ca o consecință, obligarea intimatului să dispună

promovarea efectivă a recurentei pe un post de execuție la Curtea de Apel

Bacău.

În motivarea recursului, recurenta a

invocat nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 298 din 19 aprilie 2007 pe motivul că există o distincție de tratament

juridic fără o justificare rezonabilă și obiectivă, contravenind practicii

constante a C.E.D.O.

Mai precizează recurenta că Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1392 din 11 decembrie 2008 a

fost adoptată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii,

întrucât Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată și Înalta Curte de Casație și Justiție stabilesc că promovarea

judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel

național.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea

acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că

recurenta a formulat o cerere de renunțare la judecata recursului, prin care

învederează că prin Hotărârea nr. 253 din 26 februarie 2009 Consiliul Superior

al Magistraturii a admis cererea sa de valorificare a rezultatului examenului

din data de 5 octombrie 2008 și a dispus promovarea la Secția Penală a Curții

de Apel Bacău, începând cu data de 1 aprilie 2009.

Manifestarea de voință în sensul de a

se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei

Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246

alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la

judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere

dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. , Înalta Curte va lua act de

renunțarea la judecata recursului declarat de V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Ia act de cererea de renunțare la

judecata recursului declarat de V.M. împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 1392 din data de 11 decembrie 2008 și nr. 298 din

19 aprilie 2007.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.

Irevocabilă.