ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Doamna V.M. judecător în cadrul Tribunalului Bacău, în această calitate și ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție vacante la curțile de apel organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii la data de 5 octombrie 2008, opțiunea în scris fiind de promovare efectivă la Curtea de Apel Bacău. La concursul de promovare efectivă în funcții de execuție la Curtea de Apel Bacău au fost înscriși șapte judecători, recurenta obținând a doua notă din concurs -9,15 - motiv pentru care nu a fost promovată la Curtea de Apel Bacău.

Pentru Curtea de Apel Bacău a fost scos un singur post. Prin Hotărârea nr. 462 din data de 4 decembrie 2008, Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul domnului judecător C.G., de la Judecătoria Roman, la Curtea de Apel Bacău. Acesta avea grad de curte de apel, fiind numit în funcția de judecător în temeiul art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, la Judecătoria Roman din 11 mai 2007, beneficiind de procedura de numire fără concurs. Împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1392 din data de 11 decembrie 2008 și nr.298 din 19 aprilie 2007, V.M.

a declarat recurs în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare solicitând anularea acestor hotărâri și, ca o consecință, obligarea intimatului să dispună promovarea efectivă a recurentei pe un post de execuție la Curtea de Apel Bacău. În motivarea recursului, recurenta a invocat nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298 din 19 aprilie 2007 pe motivul că există o distincție de tratament juridic fără o justificare rezonabilă și obiectivă, contravenind practicii constante a C.E.D.O.

Mai precizează recurenta că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1392 din 11 decembrie 2008 a fost adoptată cu încălcarea, interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și Înalta Curte de Casație și Justiție stabilesc că promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că recurenta a formulat o cerere de renunțare la judecata recursului, prin care învederează că prin Hotărârea nr. 253 din 26 februarie 2009 Consiliul Superior al Magistraturii a admis cererea sa de valorificare a rezultatului examenului din data de 5 octombrie 2008 și a dispus promovarea la Secția Penală a Curții de Apel Bacău, începând cu data de 1 aprilie 2009. Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc.

civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. , Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Ia act de cererea de renunțare la judecata recursului declarat de V.M. împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1392 din data de 11 decembrie 2008 și nr. 298 din 19 aprilie 2007. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009. Irevocabilă.