ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3946/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 32 din 15 ianuarie 2009 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile formulate de judecătorii C.M. și G.C.C. pentru

recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel.

În motivarea recursului,

recurenții au arătat că au participat la concursul de promovare în funcții de

execuție din 4 februarie 2007, la care au obținut media 8,45 și s-au situat la

egalitate pe pozițiile 4 și 5.

Recurenții au învederat că

deși au întrunit condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., nu au fost

promovați efectiv la Curtea de Apel Brașov, deoarece la concursul respectiv a

fost un singur post vacant, dar ulterior, prin Hotărârea nr. 806 din 28

noiembrie 2007 intimatul a promovat la această instanță alți doi judecători,

care au obținut la concursul din 4 februarie 2007 medii de 9 și 9,05.

Recurenții au precizat că,

prin această hotărâre, intimatul a executat Deciziile nr. 3286 și nr. 3283 din

27 iunie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost

obligat să emită hotărâri de valorificare a rezultatelor obținute de cei doi

judecători la concursul de promovare, dar în ceea ce-i privește s-a creat o

discriminare, sancționată de C.E.D.O. prin mai multe hotărâri și în acest sens,

au invocat cauza B. c. României, hotărârea din 6 decembrie 2007.

Intimatul C.S.M. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că sunt

neîntemeiate susținerile recurenților privind existența unui tratament

discriminatoriu în ceea ce-i privește prin promovarea judecătorilor clasați pe

locurile 2 și 3 la concursul din 4 februarie 2007.

Analizând actele și

lucrările dosarului și examinând cauza sub toate aspectele, conform

dispozițiilor art. 304

1

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 43

din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare,

promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele superioare și la

parchetele de pe lângă acestea se realizează prin concurs organizat la nivel

național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel

sau, după caz, la parchete.

Intimatul a interpretat

corect aceste dispoziții legale prin Hotărârea nr. 32 din 15 ianuarie 2009,

respingând cererile celor doi recurenți de recunoaștere a gradului profesional

de judecător de curte de apel, întrucât aceștia s-au clasat pe pozițiile 4 și 5

la concursul din 4 februarie 2007 și la instanța superioară pentru care și-au

exprimat opțiunea, Curtea de Apel Brașov, a fost un singur post vacant, în care

a fost promovat candidatul cu media cea mai mare.

Promovarea la aceeași

instanță a candidaților clasați la concursul din 4 februarie 2007 pe locurile 2

și 3 a fost dispusă de intimat prin Hotărârea nr. 806 din 28 noiembrie 2007, în

executarea Deciziilor nr. 3286 și nr. 3283 din 27 iunie 2007 ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție și nu este de natură să vatăme un drept recunoscut de

lege sau un interes legitim al recurenților, care nu au contestat hotărârea

respectivă și care, au obținut la concurs medii mai mici decât cele obținute de

judecătorii promovați efectiv la instanța superioară.

Susținerile recurenților

privind pretinsa lor discriminare vor fi respinse față de neîndeplinirea

cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14 din C.E.A.D.O.

și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, deoarece nu se poate constata

existența unei discriminări în cazul stabilirii unor soluții diferite pentru persoane

aflate în situații distincte.

Recurenții nu s-au aflat în

aceeași situație juridică față de ceilalți judecători cărora li s-a recunoscut

gradul profesional superior și în consecință, nu s-au aflat în condiții de

egalitate cu aceștia, astfel că nu se poate reține o încălcare a principiului

constituțional al egalității în drepturi, care presupune identitate de soluții

numai pentru situații identice.

Existența unui tratament

discriminatoriu a fost invocată de asemenea fără temei de cei doi recurenți față

de procurorii de la D.N.A. și D.I.I.C.O.T., dat fiind că nu li se poate aplica

prin analogie legislația specială referitoare la numirea și promovarea acestei

categorii de magistrați.

Numirea procurorilor la D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. s-a realizat în condițiile speciale prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002

și de Legea nr. 508/2004, conform unei proceduri derogatorii de la dreptul

comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor. Din aceste motive, situațiile învederate de recurenți nu sunt

identice sau similare, prin prisma circumstanțelor de fapt și de drept avute în

vedere la fiecare caz în parte.

Față de considerentele

expuse, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte

va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.M. și G.C.C. împotriva Hotărârii nr. 32 din 15 ianuarie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.