ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1079/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 noiembrie 2005, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată în vederea soluționării excepției de nelegalitate parțială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 219 din 19 iunie 2002 și a Decretului nr. 604/2005 (M. Of. nr. 494/10.07.2002), invocată de reclamanta V.N., prin curator Ș.G.

În susținerea excepției, reclamanta a arătat că, prin sentința nr. 315 din 19 aprilie 2004, a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea pe care a formulat-o, respectiv s-a constatat nulitatea relativă a actului de demisie din funcția de judecător, restul petitelor fiind respinse, cu reținerea că reintegrarea în muncă nu este posibilă prin prisma prevederilor art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2002; că procedura de numire în funcție, dar și întocmirea dosarului de pensie urmează reguli speciale.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33 din 20 ianuarie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta V.N., prin curator Ș.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Președintele României - Administrația Prezidențială, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj și pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea parțială a Hotărârii nr. 219 din 19 iunie 2002 și a Decretului nr. 604/2002, privind eliberarea din funcție, prin demisie, a reclamantei.

În motivarea soluției s-a reținut că actele de încetare din funcție prin demisie sunt nelegale, întrucât au fost emise cu neobservarea lipsei voinței reclamantei și cu încălcarea prevederilor Legii nr. 92/2002, în condițiile în care erau aplicabile prevederile art. 92 lit. f), coroborat cu art. 46 din actul normativ menționat, și nu art. 92 lit. a). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Administrația Prezidențială, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea în întregime a hotărârii atacate, învederându-se că prin constatarea nelegalității, chiar și parțiale, a unui decret emis de Președintele României, instanța de fond și-a depășit atribuțiile, intrând în materie constituțională.

S-a precizat că, potrivit prevederilor art. 94 lit. c), art. 125 alin. (1) și (2) și art. 134 alin. (1) din Constituția României, Președintele României numește și revocă din funcție pe magistrați, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii și că în aceste condiții, decretul prezidențial nu poate excede limitelor propunerii și nu se poate referi decât în mod exclusiv la acesta. De aceea, doar aparența juridică instituită de propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, este opozabilă Președintelui României, iar în cazul în care instanța judecătorească desființează această aparență, singurul parcurs constituțional posibil este acela de a dispune formularea unei noi propuneri către șeful statului care, luând act de noua propunere și de motivația sa, este în drept să emită un nou decret, prin care revocă decretul întemeiat pe propunerea desființată și consacră situația juridică ce emană din noua propunere.

Recursul este fondat. Potrivit prevederilor art. 36 lit. a) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Președintelui României, numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari. Anterior, sub imperiul Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, Consiliul Superior al Magistraturii avea, de asemenea, atribuția de a dispune, la propunerea ministrului justiției, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcție a judecătorilor, precum și la încetarea funcției acestora [art. 88 alin. (1) lit. d)], fiind stabilită obligația în sarcina acestui organ al puterii judiciare, de a comunica, în toate cazurile în care încetează calitatea de magistrat, cu excepția stagiarilor, hotărârea sau actul care determina încetarea acestei calități, Președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție.

Numirea și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, de către Președintele României, se face, așadar, prin decret, care se bucură de deplină legalitate, atâta timp, cât nu excede limitelor propunerii înaintate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. În cauză, emiterea Decretului prezidențial nr. 604/2002, prin care, printre altele, s-a dispus potrivit Anexei nr. 1 pct. A, eliberarea din funcția de judecător la Tribunalul Cluj, începând cu data de 1 mai 2002, a intimatei V.N., s-a făcut în condiții legale, în temeiul Hotărârii nr. 219 din 19 iunie 2002 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus încetarea funcției magistratului în cauză, începând cu data menționată mai sus, ca urmare a demisiei, conform prevederilor art. 92 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 92/1992.

Decretul prezidențial, prin care intimata a fost eliberată din funcția de magistrat, urmare a demisiei, este, însă, revocabil, dacă propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care a stat la baza acestuia, este reformulată, în sensul schimbării temeiului juridic al încetării funcției de magistrat, din demisie, în neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 46 lit. e) din Legea nr. 92/1992 (inaptitudine, din punct de vedere medial și psihologic, pentru exercitarea funcției), într-o asemenea situație Președintele României fiind în drept, luând act de noua propunere și de motivația sa, să emită un nou decret.

Așa fiind, cum în mod greșit s-a constatat de către instanța de fond, nelegalitatea parțială a Decretului Președintelui României nr. 604/2002, cât privește eliberarea din funcție, prin demisie, a reclamantei V.N., urmează a se admite recursul declarat de Administrația Prezidențială și a se dispune modificarea în parte a sentinței civile nr. 33 din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii excepției de nelegalitate parțială a decretului prezidențial atacat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Prezidențială împotriva sentinței civile nr. 33 din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate parțială a Decretului nr. 604/2002, emis de Președintele României. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.