ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.C. a formulat

acțiune la data de 8 octombrie 2004, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a cerut ca în

contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se dispună anularea hotărârii nr. 131 din

25 august 2004, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de judecător,

pentru neîndeplinirea condiției cerute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut, în esență, că măsura eliberării din funcție este nelegală,

competența eliberării fiind dată de lege, Președintelui României, că nu a fost

pus în situația reală să își facă apărarea, iar prin activitatea sa

profesională și morală nu a încălcat Codul deontologic și obligațiile cerute

profesiei.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea nr. 57 din 11 februarie

2005, a respins excepțiile invocate de pârât, privind inadmisibilitatea

acțiunii, cu referire la procedura prealabilă și a irevocabilității hotărârii nr.

131/2004, a admis acțiunea reclamantului și a anulat hotărârea contestată.

Pentru a pronunța această

sentință, greșit pronunțată ca decizie cu nr. 57/2004, Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a constatat că pentru măsura eliberării din

funcție în conformitate cu prevederile art. 92 lit. f) și art. 46 lit. c) din

Legea nr. 92/1992, care au legătura cu comportamentul magistratului, se impune

respectarea procedurii cerute de art. 124 - 131 din Legea nr. 92/1992, fiind de

aplicat o măsură disciplinară, și cum aceste proceduri au fost neaplicate,

hotărârea este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a

fost declarat recurs, de către C.S.M., solicitându-se casarea acesteia, ca

nelegală, în sensul că la ședința de judecată nu a fost participant și

reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum este

prevăzut în art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, că instanța a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, măsura dispusă nefiind de natură

disciplinară, ci de îndeplinire a unor cerințe legale pentru ocuparea unor

funcții.

Recursul se constată a fi

fondat, pentru considerentele ce se vor expuse în continuare.

Cu referire la motivul de

recurs ce se referă la participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel, acesta se privește a fi nefondat, în raport cu prevederile art.

27 din Legea nr. 554/2004 și data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Înalta Curte de Casație și

Justiție reține, însă, că instanța de fond, legal învestită cu soluționarea unei

acțiuni împotriva hotărârii nr. 131/2004, greșit a interpretat măsura dispusă

prin acest act administrativ, ca fiind de natură disciplinară.

Este de reținut că o

asemenea măsură are o anume procedură administrativă, dar și alte căi de atac,

fiind, astfel, greșit interpretat actul dedus judecății, schimbând natura și

înțelesul acestuia.

În cauză, este de analizat

dacă pretinsa necorespundere pentru motivele invocate de C.S.M., ca

reprezentant al autorității judecătorești și propunerile Ministrului de Justiție,

sunt actuale, dacă ele aduc atingere reputației judecătorului, cum este

prevăzut de art. 46 lit. c) invocat, dacă o asemenea măsură poate fi dispusă

fără o cercetare prealabilă în care magistratul să își poată formula apărarea,

cercetare și apărare reală, și nu formală, realizată sub forma unei invitații

și luării la cunoștință.

În acest sens sunt de

aplicat procedurile privind încetarea raporturilor de serviciu și în cazul unor

motive care nu sunt de natură disciplinară, Carta Europeană privind Statutul

judecătorilor, adoptate la Strasbourg, în 1998, în art. 7 se recomandă reguli

de urmat la încetarea activității magistratului, ca acestea să fie luate cu

atenție deosebită, de o manieră în care să se determine limitativ aceste cauze,

iar în art. 7.2 se face precizarea că aceste cauze care intervin, trebuie

verificate de o instanță independentă, în cazul nostru această instanță fiind

pârâtul.

Înalta Curte de Casație va

admite în consecință recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. și va casa sentința (decizia) nr. 57/2005, va trimite cauza, pentru

rejudecare, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va analiza cauza, în funcție de respectarea dreptului la apărare al

reclamantului, al actelor depuse de acesta, cum ar fi de exemplu, fișele de

apreciere, referatele de promovare, dar și a sentinței penale nr. 12/2005,

respectiv la legalitatea unei asemenea măsuri intervenite la un mare interval

și respectarea și aplicarea principiului proporționalității unei asemenea măsuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.S.M. împotriva deciziei nr. 57 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.