ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.C. a formulat acțiune la data de 8 octombrie 2004, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a cerut ca în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., să se dispună anularea hotărârii nr. 131 din 25 august 2004, prin care s-a dispus eliberarea din funcția de judecător, pentru neîndeplinirea condiției cerute de art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că măsura eliberării din funcție este nelegală, competența eliberării fiind dată de lege, Președintelui României, că nu a fost pus în situația reală să își facă apărarea, iar prin activitatea sa profesională și morală nu a încălcat Codul deontologic și obligațiile cerute profesiei.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea nr. 57 din 11 februarie 2005, a respins excepțiile invocate de pârât, privind inadmisibilitatea acțiunii, cu referire la procedura prealabilă și a irevocabilității hotărârii nr. 131/2004, a admis acțiunea reclamantului și a anulat hotărârea contestată. Pentru a pronunța această sentință, greșit pronunțată ca decizie cu nr. 57/2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat că pentru măsura eliberării din funcție în conformitate cu prevederile art. 92 lit. f) și art. 46 lit. c) din Legea nr. 92/1992, care au legătura cu comportamentul magistratului, se impune respectarea procedurii cerute de art. 124 - 131 din Legea nr. 92/1992, fiind de aplicat o măsură disciplinară, și cum aceste proceduri au fost neaplicate, hotărârea este nelegală.

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat recurs, de către C.S.M., solicitându-se casarea acesteia, ca nelegală, în sensul că la ședința de judecată nu a fost participant și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum este prevăzut în art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, măsura dispusă nefiind de natură disciplinară, ci de îndeplinire a unor cerințe legale pentru ocuparea unor funcții. Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expuse în continuare. Cu referire la motivul de recurs ce se referă la participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, acesta se privește a fi nefondat, în raport cu prevederile art. 27 din Legea nr. 554/2004 și data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, însă, că instanța de fond, legal învestită cu soluționarea unei acțiuni împotriva hotărârii nr. 131/2004, greșit a interpretat măsura dispusă prin acest act administrativ, ca fiind de natură disciplinară. Este de reținut că o asemenea măsură are o anume procedură administrativă, dar și alte căi de atac, fiind, astfel, greșit interpretat actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia. În cauză, este de analizat dacă pretinsa necorespundere pentru motivele invocate de C.S.M., ca reprezentant al autorității judecătorești și propunerile Ministrului de Justiție, sunt actuale, dacă ele aduc atingere reputației judecătorului, cum este prevăzut de art. 46 lit. c) invocat, dacă o asemenea măsură poate fi dispusă fără o cercetare prealabilă în care magistratul să își poată formula apărarea, cercetare și apărare reală, și nu formală, realizată sub forma unei invitații și luării la cunoștință.

În acest sens sunt de aplicat procedurile privind încetarea raporturilor de serviciu și în cazul unor motive care nu sunt de natură disciplinară, Carta Europeană privind Statutul judecătorilor, adoptate la Strasbourg, în 1998, în art. 7 se recomandă reguli de urmat la încetarea activității magistratului, ca acestea să fie luate cu atenție deosebită, de o manieră în care să se determine limitativ aceste cauze, iar în art. 7.2 se face precizarea că aceste cauze care intervin, trebuie verificate de o instanță independentă, în cazul nostru această instanță fiind pârâtul. Înalta Curte de Casație va admite în consecință recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și va casa sentința (decizia) nr. 57/2005, va trimite cauza, pentru rejudecare, la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza cauza, în funcție de respectarea dreptului la apărare al reclamantului, al actelor depuse de acesta, cum ar fi de exemplu, fișele de apreciere, referatele de promovare, dar și a sentinței penale nr. 12/2005, respectiv la legalitatea unei asemenea măsuri intervenite la un mare interval și respectarea și aplicarea principiului proporționalității unei asemenea măsuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.M. împotriva deciziei nr. 57 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.