ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2419/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii
de revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 1118/R din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a
admis recursul declarat de reclamanta K.A. A modificat în tot decizia nr. 866/A
din 9 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.
397.1/252/2007, în sensul că a respins apelul declarat de pârâtul L.Ș. și a
menținut ca legală sentința
civilă
nr. 1964 din 30 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Lugoj. A obligat
pârâtul L.Ș. să plătească reclamantei K.A. suma de 3526 lei cheltuieli de
judecată, în apel și recurs.
Împotriva
aceste decizii, L.Ș. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea revizuirii și
anularea deciziei atacate.
In motivarea
cererii de revizuire, se susține că decizia nr. 1118/R din 6 octombrie 2011 a
Curții de Apel Timișoara, secția civilă, este contrară deciziei nr. 2956 din 21
octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin care
s-a respins recursul declarat de K.A. împotriva deciziei nr. 1167 din 16
septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, cele două cauze având identitate de
obiect, cauză și părți.
Revizuentul
susține că, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a nesocotit
principiul asigurării stabilității raporturilor juridice, respectiv că o
chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă
înaintea judecății, iar pe de altă parte ceea ce a stabilit o primă instanță să
nu mai fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Este vorba de
prezumția autorității de lucru judecat care funcționează în cauză.
Se mai susține
că, în actualul litigiu, se observă inversarea calității părților din primul
dosar - 3452/2001 al Judecătoriei Lugoj. în sensul art. 1201 C. civ., noțiunea
de calitate întrebuințată de legiuitor este intim legată de raportul
juridic
dedus judecății, relevantă fiind nu
atât poziția procesuală a persoanei participante la proces, cât poziția sa față
de drepturile și obligațiile care izvorăsc din acel raport juridic. Din această
perspectivă, este posibilă inversarea calităților procesuale față de prima
judecată, dar cu toate acestea condiția identității de părți în aceeași
calitate să fie îndeplinită.
Prin urmare,
există identitate de obiect, de cauză și de părți între cele două litigii, revizuentul
invocând, totodată, în susținerea revizuirii și jurisprudența CEDO.
Examinând
cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale
incidente în materie, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele
considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuire poate fi cerută dacă
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de
grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate.
Motivul de
revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe
autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a
doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și
având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară,
aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri
reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".
Prin această
reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care,
judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența
autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror
dispoziții nu se pot concilia, cu împrejurarea ca-n în al doilea proces să nu
se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori, dacă a fost invocată, instanța
să fi omis a se pronunța asupra ei.
Or, în speță,
se constată că în cel de-al doilea proces, soluționat irevocabil prin decizia
civilă
nr. 1118/R din 6 octombrie 2011 a
Curții de Apel Timișoara, a cărei retractare se solicită, instanțele
judecătorești au analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de
L.Ș., statuându-se în mod irevocabil asupra acesteia, în sensul respingerii,
astfel că desființarea hotărârii nu mai poate fi obținută pe calea revizuirii,
întrucât, într-o asemenea situație, rezolvarea nu se mai limitează la anularea
ultimei hotărâri, ci impune și examinarea temeiniciei soluției adoptate în
privința excepției autorității de lucru judecat, ceea ce ar fi împotriva
finalității urmărite de lege.
Așa fiind,
Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul
L.Ș. împotriva deciziei nr. 1118/R din 6 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara, secția civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul L.Ș. împotriva deciziei
nr. 11
18/R din 6 octombrie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 mai 2012.