ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția civilă, la data de 13 decembrie 2010, sub nr. 1266/59/2010,

revizuenții L.R.E. și L.D.T. au solicitat revizuirea deciziei nr. 953/ R din 10

noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este

potrivnică deciziei civile nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 60/220/2010.

S-a mai arătat că

cele două hotărâri sunt definitive și potrivnice, iar problema de drept

analizată în faza procesuală a recursului în cele două dosare a fost aceeași,

vizând acordarea cheltuielilor de judecată în condițiile în care intimata a

arătat doar formal în primă instanță că nu s-ar opune admiterii plângerii.

Prin decizia civilă nr.

181 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența materială

de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții L.R.E. și L.D.T.

împotriva deciziei nr. 953/ R din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, în Dosarul nr. 62/220/2010, în raport cu decizia

civilă nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată

în Dosarul nr. 60/220/2010, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că ambele hotărâri a căror contrarietate se invocă

au fost pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, astfel că, în raport de

dispozițiile art. 323 alin. 2 C. proc. civ., competența materială de

soluționare a cererii de revizuire revine instanței mai mare în grad, respectiv

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., instanța constată următoarele:

Cu ocazia

dezbaterilor, la termenul de judecată din 2 februarie 2012, Înalta Curte a

invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție

care este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite

cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei

identități de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se

fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta

să nu fi format obiect de dezbatere.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi

contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, hotărârea a

cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca obiect plângerea

formulată împotriva încheierii nr. 14303 din 16 septembrie 2009 a O.C.P.I.

Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Deta, în temeiul art. 26

și art. 38 din Legea nr. 7/1996, Regulamentul de organizare și funcționare a

birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul

directorului general al A.N.C.P.I. nr. 633/2006, Ordinul nr. 133 din 26 martie 2009

al A.N.C.P.I., părți fiind L.R.E., L.D.T. și SC C. SRL.

În litigiul

soluționat prin decizia nr. 945/ R din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 60/220/2010, părți au fost tot L.R.E., L.D.T.

și SC C. SRL, cererea a fost întemeiată pe aceleași dispoziții legale, însă a

avut ca obiect plângerea împotriva unei alte încheieri, respectiv nr. 14299 din

16 septembrie 2009.

Prin urmare, se

constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul

autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi

potrivnică de către revizuenți, întrucât cele două litigii nu au avut același

obiect, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

De aceea, instanța,

constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune

respingerea acesteia în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 953/ R din 10 noiembrie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, formulată de revizuenții L.R.E. și L.D.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.