ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3519/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3519/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin decizia civilă nr. 181/A din
1 noiembrie 2012,Curtea de Apel Timișoara, secția l civilă, a respins cererea
de revizuire astfel cum a fost formulată de către revizuenta H.(B.)A.,
respectiv împotriva deciziei civile nr. 135 din 03 iulie 2012, încheierii din 21
martie 2012, încheierii din 30 mai 2012, încheierii din 06 iunie 2012,
încheierii din 27 iunie 2012, încheierii din 28 iunie 2012, toate pronunțate de
Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 183/1/2011; împotriva sentinței civile
nr. 2272 din 27 mai 2008, încheierii din 20 mai 2008, pronunțate de Tribunalul
Timiș în Dosar nr. 5504/30/2007.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța a reținut că cererea de revizuire, astfel cum este redactată
vizează decizia nr. 135/A din 03 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara
în Dosar nr. 183/1/2011 - 08 februarie 2012 hotărâre prin care instanța de apel
nu a procedat la o rejudecare a fondului cauzei, ci a respins apelul declarat de
reclamantă și cererea de îndreptare, lămurire și completare a încheierii de ședință
din 03 noiembrie 2010.
Cum revizuirea
este o cale extraordinară de atac de retractare a hotărârii care a examinat fondul
cauzei, în speță se observă că cererea de revizuire tinde la schimbarea unei hotărâri
pronunțată de instanța de apel, prin care a fost respins apelul, respectiv o hotărâre
care nu a dezbătut fondul cauzei, problemele de fond fiind rezolvate de către prima
instanță prin pronunțarea sentinței respective.
Ca atare, cererea
de revizuire din punctul de vedere al admisibilității, nu se înscrie în sfera delimitată
de art. 322 C. proc. civ.
Împotriva deciziei
civile nr. 181/A din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
l civilă, a declarat recurs revizuenta H.(B.)A., întemeiat pe art. 304 pct. 1, 3,
4, 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegaliate, solicitând în concluzie
admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate
după o prezentare a situației de fapt, a precizat că suntem în prezența unor hotărâri
definitive, potrivnice, fiind îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și
părți.
Recurenta a susținut
că pentru termenul de judecată din 01 noiembrie 2012, aceasta în calitate de revizuentă
a solicitat instanței amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere pe
care în mod greșit instanța i-a respins-o, situație în care se impunea a fi analizate
toate înscrisurile din dosar, inclusiv întâmpinarea formulată prin care s-a invocat
excepția înadmisibilității cererii de revizuire, arătând că i-a fost încălcat astfel
dreptul la un proces echitabil, iar lipsa de imparțialitate a judecătorilor care
au făcut parte din completul de judecată a fost vădită, motiv pentru care la termenul
din 01 noiembrie 2012 a formulat cerere de recuzare a completului de judecată.
Invocând prevederile
art. 159 pct. 2, cu trimitere la art. 323 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susținut
că, Curtea de Apel Timișoara nu era competentă material să judece cererea de revizuire,
iar decizia pronunțată nu a fost motivată în fapt și în drept, conform dispozițiilor
art. 281 C. proc. civ.
Intimații SC S.J.
SRL, SC C.A. SRL M.D.O., R.M. și O.B.E.G. prin întâmpinările și notele scrise depuse
la dosar au ce cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul
declarat de revizuentă H.(B.)A. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 1 noiembrie
2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția l civilă, din perspectiva criticilor
formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de
legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele
considerente:
În accepțiunea
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice trebuie să
înțelegem acele hotărâri, care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot
aduce Ia îndeplinire, situație care nu se regăsește în cauzele presupuse contrare.
Potrivit dispozițiilor
legale de mai sus, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai
atunci când sunt invocate dispozițiile art. 1201 C. civ., referitoare la autoritatea
de lucru judecat, tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În speța de față,
revizuentă a invocat contradictorialitatea hotărârilor menționate, respectiv a deciziei
nr. 135/A din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. 183/1/2011
– 08 februarie 2012, hotărâre prin care instanța de apel nu a procedat Ia o rejudecare
a fondului cauzei, ci a respins apelul declarat de reclamantă și cererea de îndreptare,
lămurire și completare a încheierii de ședință din 03 noiembrie 2010.
Cum revizuirea
este o cale extraordinară de atac de retractare a hotărârii care a examinat fondul
cauzei, în speță se observă că cererea de revizuire tinde la schimbarea unei hotărâri
pronunțată de instanța de apel, prin care a fost respins apelul, respectiv o hotărâre
care nu a dezbătut fondul cauzei, problemele de fond fiind rezolvate de către prima
instanță prin pronunțarea sentinței respective.
Pe de altă parte,
hotărârile presupus contrare, au fost pronunțate în aceeași cauză și nu în pricini
diferite.
Faptul că instanța
i-a respins revizuentei cererea de amânare formulată, nu este de natură a duce la
reformarea hotărârii recurate, știut fiind că acordarea termenelor este un atribut
ce rămâne Ia aprecierea judecătorului, cu atât mai mult cu cât la termenul solicitat
s-a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire față de împrejurarea
că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului.
Formală este și
critica prin care se susține nerespectarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, în condițiile în care din examinarea actelor de la dosar se constată că
recurenta a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor
procesuale, iar instanța și-a exercitat rolul activ cu respectarea întocmai a dispozițiilor
art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Critica recurentei
prin care a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor
art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât aceasta cuprinde
motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, în concordanță cu textele de lege
incidente cauzei.
Nici motivul de
recurs prin care recurenta a susținut că, Curtea de Apel Timișoara nu era competentă
să soluționeze cererea de revizuire nu poate fi primit, avându-se în vedere că revizuirea
este o cale de atac de retractare care se adresează instanței care a pronuțat hotărârea
a cărei revizuire se cere, cu excepția cererilor întemeiate pe dispozițiile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care revin în competența instanței mai mari în grad.
Mai mult decât
atât, CEDO a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit
vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de
la principiul securității juridice pe motivul ca ele nu au putut fi îndreptate prin
exercitarea cailor ordinare de atac (Pchenitcfiny c. Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03,
parag. 28, din 14 februarie 2008).
Înalta Curte apreciază
că revizuirea nu constituie, în circumstanțele speciale ale cauzei, decât o modalitate
deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv, și aceasta,
tocmai asupra aspectelor care puteau fi invocate în calea de atac a recursului.
Având în vedere
aceste considerente și în raport de finalitatea cererii de revizuire, aceea de a
remedia cererile care decurg din nesocotirea principiului autorității de lucru judecat,
principiu care nu se regăsește în hotărârile evocare de revizuentă, Înalta
Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de revizuenta H.(B.)A. împotriva deciziei civile nr. 181/A din
01 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
24 octombrie 2013.