ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2012, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, sub nr. 683/59/2012, contestatoarea T.L., în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., a formulat contestație în anularea Deciziei civile nr. 1033/R din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 161/252/2011. În motivare, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a avut în vedere concluziile puse de apărătorul său ales, avocat F.I., menționând, în mod greșit, în practicaua deciziei atacate că avocatul nu a fost prezent la termenul la care cauza a rămas în pronunțare, omisiunea concluziilor fiind de natură a influența soluția instanței de recurs.

Prin Decizia civilă nr. 1729 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac de retractare a respins ca nefondată contestația în anularea Deciziei civile nr. 1033/R din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 161/252/2011, reținând, în esență, că argumentele invocate de contestatoare nu sunt de natură să atragă admisibilitatea căii de atac conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. invocate. Împotriva deciziei mai sus menționate, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, contestatoarea T.L. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului și anularea deciziei atacate. În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că, în mod greșit, a reținut instanța că nu poate fi reformată o hotărâre irevocabilă, apreciind aspectul ca fiind lipsit de relevanță, atunci când s-a făcut o eroare de judecată, care ar putea fi reparată astfel. A mai criticat decizia atacată pentru ignorarea unor aspecte ce țin de soluționarea fondului cauzei, respectiv, referitor la stabilirea situației de fapt și la îndreptățirea pârâților de a-și practica spre curtea sa o fereastră cu deschidere permanentă, în raport de dispozițiile art. 611 - 614 C. civ. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac invocată din oficiu, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În speța dedusă judecății, T.L., a atacat cu contestație în anulare hotărârea irevocabilă pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului, ulterior atacând decizia prin care a fost soluționată calea extraordinară de atac de retractare, din nou cu recurs. Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, or, în speță, hotărârea contestată, respectiv Decizia civilă nr. 1033/R din 4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 161/252/2011, fiind pronunțată în recurs, nu mai este susceptibilă de a fi din nou cenzurată în această cale de atac și ca atare nici Decizia civilă nr. 1729 din 11 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare îndreptată împotriva sa. Astfel, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., nesusceptibilă de a mai fi cenzurată, la rândul său, în recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare. Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. În concluzie, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea T.L. împotriva Deciziei civile nr. 1729 din 11 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea T.L. împotriva Deciziei civile nr. 1729 din 11 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS