ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2144/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8

decembrie 2005, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Asociația M.R., filiala

Mureș, Asociația A.D.I. și Asociația S.J., cu sediul în Târgu Mureș, au

formulat recurs împotriva Hotărârilor nr. 444/2005 (Anexa nr. 2) și nr. 496/2005

(Anexa nr. 3), emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

solicitând, totodată, și suspendarea executării acestora, până la soluționarea

irevocabilă a recursului.

Pe rolul Înaltei Curți a mai fost

înregistrat la 19 decembrie 2005, un recurs identic, declarat de aceleași părți

împotriva acelorași hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

motiv pentru care, conform art. 164 C. proc. civ., pricinile s-au reunit sub nr.

4024/2005, respectiv număr unic 16466/1/2005.

În motivarea recursului s-au

criticat hotărârile sus-menționate, întrucât afectează în mod direct cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, fiind în contradicție cu dispozițiile

Legii nr. 303/2004, republicată.

Astfel, Hotărârea nr. 444/2005 ar

afecta dreptul la pensionare, întrucât Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii dispune imperativ că vârsta limită de pensionare este cea de 68

ani și, astfel, contravine dispozițiilor Legii nr. 19/2000. Se menționează în

recurs că vârsta obligatorie de pensionare pentru magistrați este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

De asemenea, se argumentează

recursul și prin aceea că dispoziția criticată din Hotărârea nr. 444/2005

excede și vechiului text - art. 64 din Legea nr. 303/2004, adăugând nepermis dispozițiilor

legale invocate.

În ceea ce privește Decizia Curții

Constituționale nr. 419/2005, de care Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii face vorbire în actele atacate, se apreciază că și aceasta

pornește de la ideea că vârsta standard de pensionare este cea prevăzută de

Legea nr. 19/2000, Curtea Constituțională criticând doar interdicția de

menținere în funcție, după împlinirea limitei de vârstă de pensionare.

Se apreciază că, Consiliul Superior

al Magistraturii face o confuzie evidentă în hotărârea atacată, dispoziția

acestuia vizând pensionarea pentru limită de vârstă la 68 ani, când de fapt

trebuia să se aibă în vedere menținerea în funcție, după împlinirea vârstei de

pensionare. Prin această hotărâre, spun recurenții, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a încălcat dispozițiile art. 132 din Constituție, întrucât

printre atribuțiile prevăzute la art. 143 nu se prevede delegarea legislativă.

Pentru aceleași motive a fost

criticată și Hotărârea nr. 496/2005, solicitându-se anularea acestora.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele considerente.

Dispozițiile art. 83 din Legea nr. 303/2004,

republicată, prevăd că judecătorii și procurorii, precum și magistrații

asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de

specialitate juridică prevăzut de art. 87, nu pot fi menținuți în funcție, după

împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege.

Hotărârile atacate în prezentul

recurs sunt emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în

concordanță cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale, care a statuat că,

în cazul magistraților, vârsta de pensionare este de 68 de ani, nemaifiind

evocată Legea nr. 19/2000, ca reglementare de referință.

Faptul că noua lege privind Statutul

judecătorilor și procurorilor face trimitere la Legea pensiilor, nu poate constitui o neconstituționalitate, pentru că o dispoziție dintr-un

act normativ poate face trimitere la alt act normativ de formă juridică egală.

Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 19/2000

sunt legi organice cu aceeași forță juridică, însă Legea nr. 303/2004 este

legea interpretată, diferite fiind doar nomele de interpretare.

Curtea Constituțională a constatat

că sunt neconstituționale noile dispoziții ale art. 82, care conduce la

pensionarea forțată a magistraților la împlinirea vârstei standard de

pensionare din sistemul public, dar și înlăturarea din funcție, dacă au

îndeplinit vârsta respectivă prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Dacă s-ar proceda astfel, s-ar

încălca dispozițiile art. 16 din Constituție, interdicția menținerii în funcție

a judecătorilor, procurorilor și personalului prevăzut în textul de lege, de

care am făcut vorbire mai sus, după împlinirea vârstei standard de pensionare,

având caracter discriminatoriu în raport cu celelalte categorii de cetățeni

care beneficiază de principiile generale ale sistemului public de pensii.

Legea nr. 19/2000 prevede creșterea

treptată a vârstei standard de pensionare până în anul 2014, astfel încât

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 375/2005, a constatat fără

posibilitate de tăgadă că aceste dispoziții încalcă principiile independenței

și inamovibilității judecătorilor, prevăzute de art. 124 din Constituție, prin

aceea că sunt eliberați din funcție, cu sau fără pensionare, indiferent dacă mai

au sau nu, capacitatea de a-și continua activitatea.

Dispozițiile art. 82 sunt

neconstituționale și privitor la judecătorii Înaltei Curți de Casație și

Justiție, încălcând dispozițiile art. 155 din Constituție.

Astfel, față de dispozițiile exprese

ale Deciziei nr. 375/2005 și cele ale Deciziei nr. 419/2005, ale Curții Constituționale

și de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, atacate

prin prezenta cerere, sunt legale, motiv pentru care se vor respinge recursurile

declarate de Asociația M.R., filiala Mureș, Asociația A.D.I. și Asociația S.J. Târgu

Mureș, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Asociația M.R., filiala

Mureș, Asociația A.D.I. și Asociația S.J. Târgu Mureș împotriva Hotărârii nr. 444

din 12 octombrie 2005 (Anexa nr. 2) și a Hotărârii nr. 496 din 26 octombrie

2005 (Anexa nr. 3), ambele ale Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 iunie 2006.