ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3980/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 noiembrie 2005, reclamanta M.A. a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, având o vechime în magistratură de peste 28 de ani, din care 15 ani ca procuror.

Având și vârsta de 54 de ani, a solicitat la 1 septembrie 2005, acordarea pensiei de serviciu ca magistrat în condițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, cerere respinsă de Consiliul Superior al Magistraturii, care i-a comunicat cu adresa nr. 1668 din 3 octombrie 2005, că poate beneficia de pensie anticipată doar potrivit Legii nr. 19/ 2000. Reclamanta a menționat că pârâții au dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în sensul că au stabilit că acestea se aplică doar magistraților care au împlinit limita de vârstă pentru pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000. Prin sentința civilă nr. 63 din 24 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 303/2004, condițiile pentru stabilirea pensiei de serviciu pentru magistrați derogă de la dreptul comun în materie de pensii, respectiv, Legea nr. 19/2000, legiuitorul stabilind pentru această categorie socio-profesională cerințe, criterii și mod de calcul diferențiate. În consecință, prevederile atacate, art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, sunt emise cu respectarea legii, reglementând condiția împlinirii vârstei limită de pensionare, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că textul contestat contravine dispozițiilor art. 82 alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2004, în sensul că s-a adăugat sintagma „vârsta de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 19/2000”, refuzându-se, astfel, unui magistrat, obținerea unei pensii de serviciu anticipate, înainte de împlinirea vârstei limită de pensionare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod corect că dispozițiile din norme, contestate prin acțiune, sunt emise cu respectarea Legii nr. 303/2004, fiind perfect compatibile cu conținutul acestui act normativ, respectiv prevederile art. 82. Astfel, referitor la vârsta de pensionare, dispozițiile Legii nr. 19/2000 se aplică în mod corespunzător și în cazul pensiei de serviciu, regula instituită prin art. 82 alin. (1) fiind pensionarea la împlinirea vârstei limită prevăzută de legea generală în materie.

Statutul judecătorilor și procurorilor stabilește acestor magistrați dreptul la pensie de serviciu înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, doar dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții - art. 82 alin. (2). Potrivit art. 82 alin. (4) din aceeași lege, de pensia de serviciu beneficiază și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, caz în care cuantumul pensiei se reduce cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală. În concordanță cu aceste dispoziții, prin art. 6 alin. (1) din norme, se prevede că pentru acordarea pensiei de serviciu în condițiile art. 82 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 303/2004 este necesară împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare.

În raport cu cele expuse mai sus, criticile formulate de reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva sentinței civile nr. 63/2006 din 24 martie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.