ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 286 din 29 ianuarie 2007,

pronunțată în Dosarul nr. 25291/3/2004, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția

de nelegalitate privind dispozițiile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005, invocată

de reclamantul S.G.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 pentru

aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004

și ale Legii nr. 47/1992 referitoare la pensiile de serviciu, perioadele

asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr.

19/2000, precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de

invaliditate nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la

deschiderea drepturilor de pensie.

Art. 85 din Legea nr. 303/2004

(în redactarea existentă anterior republicării) enumera perioadele care

constituie vechime în magistratură și care, implicit au relevanță la stabilirea

pensiei de serviciu în magistratură.

În această enumerare nu este

cuprinsă perioada în care magistratul a urmat cursurile de zi ale

învățământului universitar și perioada stagiului militar, iar dispozițiile art.

22 din H.G. nr. 1275/2005 încalcă prevederile Legii nr. 3003/2004, întrucât nu

fac altceva decât să interpreteze dispozițiile acesteia, ele explică sensul și

conținutul noțiunii de vechime în magistratură.

Nu a fost reținută susținerea

reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, perioada studiilor universitare de zi și

perioada de satisfacere a stagiului militar obligatoriu constituie perioade

necontributive și se asimilează stagiilor de cotizare în sistemul public.

Astfel, în timp ce Legea nr.

19/2000 reglementează sistemul public de pensii, Legea nr. 303/2004

reglementează sistemul de pensii propriu magistraților, iar faptul că cele două

perioade nu sunt incluse în enumerarea expusă și limitativă prevăzută de art.

85 din Legea nr. 303/2004 reprezintă opțiunea legiuitorului. A fost înlăturată

și susținerea reclamantului potrivit căreia, art. 22 din H.G. nr. 1275/2005

încalcă dispozițiile art. 56 alin. (1), art. 57 și art. 58 din Legea nr.

24/2006.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul.

S-au invocat prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța pleacă de la prevederea

că Legea nr. 303/2004 republicată, în art. 85, nu cuprinde enumerarea

perioadelor care constituie vechime în magistratură și perioada în care

magistratul a urmat cursurile de zi în învățământul universitar și perioada

stagiului militar și în aceste condiții H.G. nr. 1275/2005 interpretează legea

amintită .

În tăcerea Legii nr. 303/2004 nu

este posibil ca pe cale de interpretare, rezervată potrivit art. 67 din Legea

nr. 64/2000, doar legiuitorului, să fie extinsă reglementarea prevăzută de lege

prin adăugare la lege a unei noi dispoziții prin care să se stabilească că;

perioadele asimilate prevăzute în art. 38 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr.

19/2000 nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la

deschiderea dreptului la pensia de serviciu.

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 510/2006, a reținut că, art. 85 din Legea nr. 303/2004, devenit

art. 86 după republicarea legii, nu cuprinde prevederi ce ar interzice luarea

în calcul la determinarea pensiei de serviciu a perioadelor asimilate.

Art. 2 din H.G. nr.

1275/2005 nu explică sensul și conținutul noțiunii de vechime în magistratură,

ci interzice valorificarea la deschiderea dreptului la pensia de serviciu a

perioadelor asimilate potrivit art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea

nr. 19/2000.

Excepția de

nelegalitate este întemeiată și sub un alt aspect, care decurge din aceea că

art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea 19/2000 și art. 85 din Legea nr.

303/2004 au prevederi de natură diferită.

Astfel, primul text

prevede o asimilare a unor perioade care se valorifică la deschiderea dreptului

la pensie, iar al doilea text prevede funcțiile care constituie vechime în

magistratură.

Legea nr. 19/2000 constituie

dreptul comun în raport cu Legea nr. 303/2004, de unde rezultă că prima lege se

aplică tuturor pensionarilor.

Instanța de Fond a aplicat

greșit legea considerând că pensia de serviciu a magistraților nu face parte de

sistemul public de pensii.

Neincluderea în enumerarea de la

art. 85 din Legea nr. 303/2004 a perioadelor asimilate este nesemnificativă,

deoarece textul arată perioadele care constituie vechime în magistratură și nu

dispune că numai acestea se iau în calcul la stabilirea pensiei în

magistratură.

Instanța a analizat în mod

greșit excepția de nelegalitate făcând referire la art. 108 alin. (1) din

Constituție, deoarece textul aplicabil este cel cuprins la art. 108 alin. (2)

din Constituție.

Hotărârea Instanței este greșită

și sub aspectul în care interpretează noțiunea de discriminare, întrucât pierde

din vedere că Legea nr. 19/2000 reglementând sistemul public de pensii, din

care face parte și sistemul de pensii al magistraților, stabilește prin art. 38

că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și

perioadele necontributive.

Intimatul - pârât a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul apreciază că

dispozițiile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 nu încalcă prevederile Legii nr.

303/2004, deoarece explică sensul și conținutul noțiunii de vechime în

magistratură.

H.G. nr. 1275/2005 a fost emisă

în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituție.

Pensia de serviciu este un

beneficiu acordat de legiuitor unor funcționari ai statului a căror activitate

reprezintă un interes deosebit pentru societate. Această pensie se acordă în

condiții speciale în raport cu sistemul public, cuantumul pensiei este garantat

fără raportare la stagiul de cotizare, partea din pensie care depășește nivelul

celei din sistemul public se suportă din bugetul de stat.

Una din condițiile esențiale

pentru acordarea pensiei de serviciu este împlinirea vechimii de 25 ani în

magistratură, conform art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Pentru acordarea pensiei de

serviciu nu interesează stagiul de cotizare, ci numai vechimea în magistratură.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 85 din Legea nr.

303/2004 varianta inițială, „judecătorii și procurorii cu o vechime de cel

puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de

lege, la pensie de serviciu”.

Conform aceleași legi,

constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul (...)

a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror (...).

Art. 22 din H.G. nr. 1275/2005

prevede că perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și lit.

c) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și

perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate nu constituie

vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la deschiderea dreptului la

pensia de serviciu.

Textul Legii nr. 303/2004

referitor la dreptul de a beneficia de pensie de serviciu este și trebuie

interpretat în sensul că la stabilirea pensiei de serviciu interesează numai

vechimea în magistratură.

Dispoziția din H.G. nr.

1275/2005 care a exclus posibilitatea ca la deschiderea dreptului la pensia de

serviciu să fie valorificate perioadele asimilate conform art. 38 alin. (1)

lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000 este legală și conformă cu textul

legii.

H.G. nr. 1275/2005 nu a adăugat

la lege și nu a interpretat legea.

În considerentele Deciziei nr.

510/2006 a Curții Constituționale s-a arătat că, vechimea în magistratură

constituie temeiul acordării unor drepturi specifice acestei categorii

profesionale, printre care și pensia de serviciu pentru magistrați. Acest tip

special de pensie are două componente : o parte achitată din fondurile de

asigurări sociale din sistemul public și o parte acordată de la bugetul de

stat. Perioada studiilor universitare se ia în calcul la stabilirea părții de

pensie cuvenite din sistemul public de asigurări sociale, în mod egal, pentru

toți asigurații. Legiuitorul a optat însă, fără a încălca nici o dispoziție

constituțională, în sensul că perioada studiilor juridice nu trebuie inclusă în

calculul vechimii în magistratură, care este temei al stabilirii pensiei de

serviciu.

Pensia de serviciu nu este

reglementată prin Legea nr. 19/2000, astfel încât nu se poate afirma că acest

act normativ constituie dreptul comun în raport cu Legea nr. 303/2004.

Legea nr. 19/2000 nu se aplică

tuturor pensionarilor, ci numai celor care optează pentru pensia reglementată

de aceasta.

Magistrații pot opta între

pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale.

Indicarea greșită a art. 108

alin. (1) din Constituție nu are relevanță asupra hotărârii pronunțate,

deoarece în sentința atacată s-a arătat expres că se discută hotărârile care se

emit pentru organizarea executării legilor.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că prevederile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 sunt date în aplicarea

art. 85 din Legea nr. 303/2004, nemodificată, legea însăși excluzând aplicarea

art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000 la stabilirea pensiei

de serviciu.

În temeiul art. 20 din Legea nr.

554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., nefiind îndeplinite

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

formulat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 286 din 29 ianuarie 2007

pronunțată în Dosarul nr. 25291/3/2004 de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu C.P.M.B. și

Guvernul României.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

iunie 2007.