ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2920/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 286 din 29 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 25291/3/2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate privind dispozițiile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005, invocată de reclamantul S.G. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, potrivit art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 47/1992 referitoare la pensiile de serviciu, perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000, precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la deschiderea drepturilor de pensie.

Art. 85 din Legea nr. 303/2004 (în redactarea existentă anterior republicării) enumera perioadele care constituie vechime în magistratură și care, implicit au relevanță la stabilirea pensiei de serviciu în magistratură. În această enumerare nu este cuprinsă perioada în care magistratul a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar și perioada stagiului militar, iar dispozițiile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 încalcă prevederile Legii nr. 3003/2004, întrucât nu fac altceva decât să interpreteze dispozițiile acesteia, ele explică sensul și conținutul noțiunii de vechime în magistratură. Nu a fost reținută susținerea reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, perioada studiilor universitare de zi și perioada de satisfacere a stagiului militar obligatoriu constituie perioade necontributive și se asimilează stagiilor de cotizare în sistemul public.

Astfel, în timp ce Legea nr. 19/2000 reglementează sistemul public de pensii, Legea nr. 303/2004 reglementează sistemul de pensii propriu magistraților, iar faptul că cele două perioade nu sunt incluse în enumerarea expusă și limitativă prevăzută de art. 85 din Legea nr. 303/2004 reprezintă opțiunea legiuitorului. A fost înlăturată și susținerea reclamantului potrivit căreia, art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 încalcă dispozițiile art. 56 alin. (1), art. 57 și art. 58 din Legea nr. 24/2006. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța pleacă de la prevederea că Legea nr. 303/2004 republicată, în art. 85, nu cuprinde enumerarea perioadelor care constituie vechime în magistratură și perioada în care magistratul a urmat cursurile de zi în învățământul universitar și perioada stagiului militar și în aceste condiții H.G.

nr. 1275/2005 interpretează legea amintită . În tăcerea Legii nr. 303/2004 nu este posibil ca pe cale de interpretare, rezervată potrivit art. 67 din Legea nr. 64/2000, doar legiuitorului, să fie extinsă reglementarea prevăzută de lege prin adăugare la lege a unei noi dispoziții prin care să se stabilească că; perioadele asimilate prevăzute în art. 38 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 19/2000 nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la deschiderea dreptului la pensia de serviciu. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 510/2006, a reținut că, art. 85 din Legea nr. 303/2004, devenit art. 86 după republicarea legii, nu cuprinde prevederi ce ar interzice luarea în calcul la determinarea pensiei de serviciu a perioadelor asimilate.

Art. 2 din H.G. nr. 1275/2005 nu explică sensul și conținutul noțiunii de vechime în magistratură, ci interzice valorificarea la deschiderea dreptului la pensia de serviciu a perioadelor asimilate potrivit art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000. Excepția de nelegalitate este întemeiată și sub un alt aspect, care decurge din aceea că art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea 19/2000 și art. 85 din Legea nr. 303/2004 au prevederi de natură diferită. Astfel, primul text prevede o asimilare a unor perioade care se valorifică la deschiderea dreptului la pensie, iar al doilea text prevede funcțiile care constituie vechime în magistratură. Legea nr. 19/2000 constituie dreptul comun în raport cu Legea nr. 303/2004, de unde rezultă că prima lege se aplică tuturor pensionarilor.

Instanța de Fond a aplicat greșit legea considerând că pensia de serviciu a magistraților nu face parte de sistemul public de pensii. Neincluderea în enumerarea de la art. 85 din Legea nr. 303/2004 a perioadelor asimilate este nesemnificativă, deoarece textul arată perioadele care constituie vechime în magistratură și nu dispune că numai acestea se iau în calcul la stabilirea pensiei în magistratură. Instanța a analizat în mod greșit excepția de nelegalitate făcând referire la art. 108 alin. (1) din Constituție, deoarece textul aplicabil este cel cuprins la art. 108 alin. (2) din Constituție. Hotărârea Instanței este greșită și sub aspectul în care interpretează noțiunea de discriminare, întrucât pierde din vedere că Legea nr. 19/2000 reglementând sistemul public de pensii, din care face parte și sistemul de pensii al magistraților, stabilește prin art. 38 că în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare și perioadele necontributive.

Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul apreciază că dispozițiile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 nu încalcă prevederile Legii nr. 303/2004, deoarece explică sensul și conținutul noțiunii de vechime în magistratură. H.G. nr. 1275/2005 a fost emisă în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituție. Pensia de serviciu este un beneficiu acordat de legiuitor unor funcționari ai statului a căror activitate reprezintă un interes deosebit pentru societate. Această pensie se acordă în condiții speciale în raport cu sistemul public, cuantumul pensiei este garantat fără raportare la stagiul de cotizare, partea din pensie care depășește nivelul celei din sistemul public se suportă din bugetul de stat.

Una din condițiile esențiale pentru acordarea pensiei de serviciu este împlinirea vechimii de 25 ani în magistratură, conform art. 86 din Legea nr. 303/2004. Pentru acordarea pensiei de serviciu nu interesează stagiul de cotizare, ci numai vechimea în magistratură. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 85 din Legea nr. 303/2004 varianta inițială, „judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, la pensie de serviciu”. Conform aceleași legi, constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul (...) a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror (...). Art. 22 din H.G.

nr. 1275/2005 prevede că perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate nu constituie vechime în magistratură și nu pot fi valorificate la deschiderea dreptului la pensia de serviciu. Textul Legii nr. 303/2004 referitor la dreptul de a beneficia de pensie de serviciu este și trebuie interpretat în sensul că la stabilirea pensiei de serviciu interesează numai vechimea în magistratură. Dispoziția din H.G. nr. 1275/2005 care a exclus posibilitatea ca la deschiderea dreptului la pensia de serviciu să fie valorificate perioadele asimilate conform art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000 este legală și conformă cu textul legii.

H.G. nr. 1275/2005 nu a adăugat la lege și nu a interpretat legea. În considerentele Deciziei nr. 510/2006 a Curții Constituționale s-a arătat că, vechimea în magistratură constituie temeiul acordării unor drepturi specifice acestei categorii profesionale, printre care și pensia de serviciu pentru magistrați. Acest tip special de pensie are două componente : o parte achitată din fondurile de asigurări sociale din sistemul public și o parte acordată de la bugetul de stat. Perioada studiilor universitare se ia în calcul la stabilirea părții de pensie cuvenite din sistemul public de asigurări sociale, în mod egal, pentru toți asigurații. Legiuitorul a optat însă, fără a încălca nici o dispoziție constituțională, în sensul că perioada studiilor juridice nu trebuie inclusă în calculul vechimii în magistratură, care este temei al stabilirii pensiei de serviciu.

Pensia de serviciu nu este reglementată prin Legea nr. 19/2000, astfel încât nu se poate afirma că acest act normativ constituie dreptul comun în raport cu Legea nr. 303/2004. Legea nr. 19/2000 nu se aplică tuturor pensionarilor, ci numai celor care optează pentru pensia reglementată de aceasta. Magistrații pot opta între pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale. Indicarea greșită a art. 108 alin. (1) din Constituție nu are relevanță asupra hotărârii pronunțate, deoarece în sentința atacată s-a arătat expres că se discută hotărârile care se emit pentru organizarea executării legilor. În consecință, Înalta Curte apreciază că prevederile art. 22 din H.G. nr. 1275/2005 sunt date în aplicarea art. 85 din Legea nr. 303/2004, nemodificată, legea însăși excluzând aplicarea art. 38 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 19/2000 la stabilirea pensiei de serviciu.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., nefiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 286 din 29 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 25291/3/2004 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu C.P.M.B. și Guvernul României. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.