ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7932/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3876 din 12 decembrie 2003, reclamantul V.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia

pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, anularea

hotărârii nr. 4173/4440 din 3 octombrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i

recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea

menționată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958, a efectuat stagiul

militar în U.M. 03891, U.M. 04517, U.M. 04669 și U.M. 03285, unde, fără a

depune jurământul și fără a face instrucție militară, a prestat munci

necalificate, această situație încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002,

privind acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar

în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961; în

mod greșit, pârâta, prin hotărârea nr. 4173/4440 din 3 octombrie 2003, a refuzat

recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea

menționată.

Pârâta Casa de Pensii a municipiului

București, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând

că reclamantul nu a prestat muncă, în calitate de soldat, la detașamente și

unități de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci a

efectuat stagiul militar la unități militare care nu fac parte din structura

acestei direcții.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 430 din 3 martie 2004, a

admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4173/4440 din 3 octombrie

2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i acorde reclamantului,

începând cu data de 1 mai 2003, drepturile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958, urmând ca la stabilirea

indemnizației lunare să fie avută în vedere, perioada dintre data încorporării

și data trecerii în rezervă sau lăsării la vatră, după caz.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că din documentele depuse de reclamant, în susținerea cererii

sale, respectiv livretul militar și adeverința CTV 81 din 24 ianuarie 2003,

eliberată de U.M. 02405 Pitești, la care este anexată fișa de evidență militară

nr. 255/15609, rezultă că perioada stagiului militar menționată în cerere, se

încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, astfel că reclamantul

urmează să beneficieze de drepturile legale aferente.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o, ca fiind

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului, recurenta a

arătat că: instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, potrivit Legii nr. 309/2002

și al Normelor de aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate de H.G. nr. 1114/2002,

beneficiul drepturilor conferite prin legea menționată, îl au numai persoanele

care, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, au efectuat stagiul militar

în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii; din

livretul militar al reclamantului și din adeverința eliberată de U.M. 02405

Pitești, la care a fost atașată fișa de evidență a soldatului, rezultă că

acesta a efectuat stagiul militar în unități militare aparținând Ministerului

Apărării Naționale, situație ce nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat

stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și

reglementării Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate de H.G.

nr. 1114/2002, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, are dreptul la o indemnizație

lunară neimpozabilă, pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat, precum și

unele gratuități și facilități prevăzute de lege.

Din fișa de evidență militară nr. 255/15609,

anexată la adeverința CTV 81 din 24 ianuarie 2003, eliberată de U.M. 02405

Pitești, rezultă că în perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958,

reclamantul figurează ca „mână de lucru”, respectiv „ajutor brutar” în U.M.

03891, U.M. 04517, U.M. 04669 și U.M. 03285, perioada de stagiu de la fiecare

unitate militară fiind succedată de „lăsare la vatră”. Aceleași perioade de

stagiu militar, succedate de „lăsare la vatră”, se regăsesc și în livretul

militar al reclamantului.

Faptul că, pe întreaga perioadă a

stagiului militar, așa cum acesta rezultă din actele și înscrisurile aflate la

dosarul cauzei, reclamantul a fost folosit, ca „mână de lucru” și că fiecare

perioadă de stagiu a fost urmată de „lăsare la vatră”, justifică recunoașterea

calității reclamantului, de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de

fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 430 din 3

martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2004.