ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7932/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 3876 din 12 decembrie 2003, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, anularea hotărârii nr. 4173/4440 din 3 octombrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea menționată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958, a efectuat stagiul militar în U.M. 03891, U.M. 04517, U.M. 04669 și U.M.

03285, unde, fără a depune jurământul și fără a face instrucție militară, a prestat munci necalificate, această situație încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002, privind acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961; în mod greșit, pârâta, prin hotărârea nr. 4173/4440 din 3 octombrie 2003, a refuzat recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea menționată. Pârâta Casa de Pensii a municipiului București, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu a prestat muncă, în calitate de soldat, la detașamente și unități de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci a efectuat stagiul militar la unități militare care nu fac parte din structura acestei direcții.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 430 din 3 martie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4173/4440 din 3 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i acorde reclamantului, începând cu data de 1 mai 2003, drepturile prevăzute la art. 2 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958, urmând ca la stabilirea indemnizației lunare să fie avută în vedere, perioada dintre data încorporării și data trecerii în rezervă sau lăsării la vatră, după caz. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din documentele depuse de reclamant, în susținerea cererii sale, respectiv livretul militar și adeverința CTV 81 din 24 ianuarie 2003, eliberată de U.M.

02405 Pitești, la care este anexată fișa de evidență militară nr. 255/15609, rezultă că perioada stagiului militar menționată în cerere, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, astfel că reclamantul urmează să beneficieze de drepturile legale aferente. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În motivarea recursului, recurenta a arătat că: instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, potrivit Legii nr. 309/2002 și al Normelor de aplicare a acesteia, astfel cum au fost aprobate de H.G. nr. 1114/2002, beneficiul drepturilor conferite prin legea menționată, îl au numai persoanele care, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii; din livretul militar al reclamantului și din adeverința eliberată de U.M.

02405 Pitești, la care a fost atașată fișa de evidență a soldatului, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în unități militare aparținând Ministerului Apărării Naționale, situație ce nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și reglementării Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate de H.G.

nr. 1114/2002, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, are dreptul la o indemnizație lunară neimpozabilă, pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat, precum și unele gratuități și facilități prevăzute de lege. Din fișa de evidență militară nr. 255/15609, anexată la adeverința CTV 81 din 24 ianuarie 2003, eliberată de U.M. 02405 Pitești, rezultă că în perioada 11 aprilie 1956 - 30 octombrie 1958, reclamantul figurează ca „mână de lucru”, respectiv „ajutor brutar” în U.M. 03891, U.M. 04517, U.M. 04669 și U.M. 03285, perioada de stagiu de la fiecare unitate militară fiind succedată de „lăsare la vatră”.

Aceleași perioade de stagiu militar, succedate de „lăsare la vatră”, se regăsesc și în livretul militar al reclamantului. Faptul că, pe întreaga perioadă a stagiului militar, așa cum acesta rezultă din actele și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantul a fost folosit, ca „mână de lucru” și că fiecare perioadă de stagiu a fost urmată de „lăsare la vatră”, justifică recunoașterea calității reclamantului, de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond. Pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 430 din 3 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.