ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ la data de 15 aprilie 2004, reclamantul S.N.

a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să

se dispună anularea hotărârii nr. 6410/6530 din 8 martie 2004, prin care i s-a

respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta nu a ținut cont de actele depuse în susținerea

cererii, refuzând să constate că perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie

1955, în care a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002

și să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de actul normativ menționat.

Cererea a fost respinsă prin

hotărârea nr. 6410/6530 din 8 martie 2004, a Comisiei de specialitate din

cadrul Casei de Pensii a municipiului București.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1461 din 10 iunie 2004, a

admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 6410/6530 din 8 martie

2004 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie 1955.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar de reclamant, în

susținerea cererii, rezultă că acesta a îndeplinit serviciul militar în

perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie 1955, în cadrul detașamentelor

subordonate Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții pentru acordarea

drepturilor, și anume, stagiul militar să fi fost îndeplinit în perioada 1

ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției

Generale a Serviciului Muncii. Din adeverința depusă la dosarul cauzei rezultă

că a îndeplinit funcția de „pușcaș”, deci militar instruit și nicidecum unul

folosit ca mână de lucru.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă,

în perioada menționată.

În speță, din livretul

militar al intimatului-reclamant rezultă că acesta a îndeplinit serviciul

militar în cadrul „Serviciului Muncii”, iar în rubrica „funcția” este înscrisă

abrevierea „m. lucru”.

Rezultă, astfel, fără

putință de tăgadă, că intimatul-reclamant îndeplinește în totalitate condițiile

cerute de lege, înscrierea alături de indicativul unității militare (03617), a

mențiunii „Serviciul Muncii”, înlăturând orice dubiu în acest sens.

Împrejurarea că în fișa de evidență militară s-a înscris mențiunea „pușcaș”

apare ca fiind lipsită de relevanță, atâta timp, cât și în acest document s-a

stipulat că unitatea militară făcea parte din Serviciul Muncii.

În consecință, recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1461

din 10 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2005.