ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 658/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la data de 30 martie 2004, reclamantul

Ț.V. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale și

Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr.

5726/5606 din 10 februarie 2004, emisă de cea de-a doua pârâtă și în

consecință, obligarea pârâtelor la recunoașterea drepturilor stabilite de Legea

nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, într-un detașament de muncă, în perioada 1955 - 1957.

Consideră că hotărârea atacată este nelegală, refuzându-i-se, fără nici o

motivare, acordarea drepturilor prevăzute de lege, deși a depus suficiente dovezi

în acest sens.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1220 din 12 mai

2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5726/5606 din 10

februarie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului, perioada 15 iulie 1955 - 24 aprilie

1957, ca fiind perioadă în care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002, începând cu data 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii

serviciului militar, în perioada menționată, în condiții care îi conferă

beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a luat în

considerare înscrisuri care nu au fost depuse la comisia de specialitate când a

emis hotărârea atacată. De asemenea, recurenta consideră că pentru a putea

beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să

îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii;

să fie cuprinsă între 1950 - 1961.

Recurenta a considerat că

instanța de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul îndeplinește condiția

nr. 2.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961.

Conform art. 1 și art. 6 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea

drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului

București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de Centrele militare sau de U.M. 02405 Pitești.

Reclamantul a făcut dovada,

printr-un act oficial, eliberat de U.M. 02405 Pitești, că și-a îndeplinit

serviciul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în perioada 15

iulie 1955 - 24 aprilie 1957.

Ca urmare, nu prezintă

importanță majoră în soluționarea cauzei, apartenența unității la care și-a efectuat

stagiul militar, reclamantul, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului

reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost

obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite

criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul

militar obligatoriu.

În consecință,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge, ca

nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1220

din 12 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2005.