Decizia nr. 658/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 30 martie 2004, reclamantul Ț.V. a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale și Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 5726/5606 din 10 februarie 2004, emisă de cea de-a doua pârâtă și în consecință, obligarea pârâtelor la recunoașterea drepturilor stabilite de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, într-un detașament de muncă, în perioada 1955 - 1957. Consideră că hotărârea atacată este nelegală, refuzându-i-se, fără nici o motivare, acordarea drepturilor prevăzute de lege, deși a depus suficiente dovezi în acest sens.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1220 din 12 mai 2004, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5726/5606 din 10 februarie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, perioada 15 iulie 1955 - 24 aprilie 1957, ca fiind perioadă în care beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii serviciului militar, în perioada menționată, în condiții care îi conferă beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pârâta Casa de Pensii a municipiului București. În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a luat în considerare înscrisuri care nu au fost depuse la comisia de specialitate când a emis hotărârea atacată. De asemenea, recurenta consideră că pentru a putea beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 309/2002, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: 1. să fie cetățean român; 2. să efectueze stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii; 3. perioada avută în vedere să fie cuprinsă între 1950 - 1961. Recurenta a considerat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că reclamantul îndeplinește condiția nr. 2. Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Conform art. 1 și art. 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare sau de U.M. 02405 Pitești. Reclamantul a făcut dovada, printr-un act oficial, eliberat de U.M.

02405 Pitești, că și-a îndeplinit serviciul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în perioada 15 iulie 1955 - 24 aprilie 1957. Ca urmare, nu prezintă importanță majoră în soluționarea cauzei, apartenența unității la care și-a efectuat stagiul militar, reclamantul, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar obligatoriu. În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1220 din 12 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2005.