ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta P.M.B. a chemat în judecată,
la data de 3 decembrie 1999, pe pârâta A.L.B. București, pentru a fi obligată
la plata sumei de 1.068.451.246 lei taxă de concesiune și majorări, cu
cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 2386 din 17 aprilie 2000, a respins excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei, a admis excepția de netimbrare a cererii
pentru toate capetele de cerere, deci insuficienta timbrare invocată de pârâtă,
anulând acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată, cu obligarea acesteia la
plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1364 din 1
noiembrie 2001, Curtea de Apel București a respins cererea de repunere în
termen, a admis excepția și a respins apelul reclamantei, ca tardiv formulat.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia civilă nr. 19 din 13 ianuarie 2004, a admis recursul reclamantei,
a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că procesul
verbal de comunicare a hotărârii instanței de fond este lovit de nulitate în
raport de art. 92 și 100 C. proc. civ., situația în care apelul reclamantei nu
era tardiv și trebuiau examinate motivele invocate.
După casare, prin decizia civilă nr.
315 din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul reclamantei, a
anulat hotărârea instanței de fond, a admis excepția prescripției dreptului
material la acțiune pentru pretențiile perioadei decembrie 1994 – decembrie
1996, respingând cererea pentru obligarea la plată pentru această perioadă. A
fost admisă în parte acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata
următoarelor sume: pentru tronsonul 1 taxă concesionare: 255.870.532 lei,
majorări de întârziere 180.059.962 lei; penalități de întârziere 37.762.723
lei; profit minim garantat 1997 – 2002 de 326.983.815 lei cu 381.465.975 lei
majorări de întârziere; pentru tronsoanele 2, 3, 4 – taxă de concesiune de
661.204.390 lei; majorări de întârziere de 472.936.675 lei; penalități de
întârziere de 95.611.071 lei; profit minim garantat de 1.016.855.939 lei;
majorări de întârziere de 2.648.477.634 lei.
Prin decizia nr. 658 din 12
septembrie 2005, Curtea de Apel București a respins cererea de lămuriri și
completare a deciziei de mai sus.
Împotriva acestor din urmă hotărâri
judecătorești, reclamanta a declarat două recursuri, solicitând, în esență,
obligarea pârâtei și la plata penalităților aferente cotei de profit minim
garantat, prevăzute de O.G. nr. 11/1996 cu modificările ulterioare, privind
executarea creanțelor bugetare, respectiv și pentru anii 1997 și 1998 omiși de
instanțe.
Recursul reclamantei este nefondat
pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului
se constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat potrivit
contractului de asociere din 13 august 1992 privind terminarea lucrărilor de
construcții, punerea în funcțiune și exploatarea blocului din ansamblul B.,
prin care s-a convenit achitarea unei taxe anuale de concesionare și a cotei
parte de profit în cazul exploatării distincte stabilindu-se și o clauză penală
potrivit art. 1066 C. civ.
În ceea ce privește susținerile
recurentei reclamante privind obligarea pârâtei și la plata de penalități de
întârziere aferente cotei de profit minim garantat, se constată că în mod
corect instanța de apel nu a angajat răspunderea contractuală a pârâtei,
întrucât acestea nu rezultă că au fost prevăzute expres prin convenția
părților.
De altfel, bazându-se pe
verificările contabile efectuate prin raportul de expertiză, instanța de apel a
acordat pentru acest capăt de cerere majorările de întârziere aferente.
Cu alte cuvinte, instanța de apel,
constatând neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâtă a angajat
corespunzător răspunderea contractuală a acestuia atât în ce privește taxele de
concesiune cât și cota de profit în conformitate cu clauzele contractuale
exprese stabilite de părți, pentru perioada 1997 – 2002, susținerile recurentei
din cererea de îndreptare fiind corect respinse.
În consecință, recursurile
reclamantei se privesc ca nefondate și vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul P.M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 658
din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 14 februarie 2006.