ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 februarie 2004, la Curtea de Apel București, reclamantul P.G. a

chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 4365/3612 din 9

octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea reclamantului

pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a făcut demersurile necesare pentru obținerea relațiilor

privind fișa de evidență militară, susținând că prin actele depuse,

demonstrează că se încadrează în categoria persoanelor care sînt beneficiare

ale Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 646 din 5

aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamantul P.G., a anulat hotărârea nr. 4365/3612

din 9 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să recunoască

reclamantului, perioada august 1953 - martie 1954, ca încadrându-se în prevederile

art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să acorde acestuia, drepturile

corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2002.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit împrejurarea că

a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, așa cum prevăd

dispozițiile Legii nr. 309/2002 și că poate beneficia de drepturile recunoscute

de acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

precizat că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât U.M. nr. 04701, menționată în livretul

militar, nu se regăsește în Nomenclatorul Detașamentelor de Muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor

care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi,

cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în

perioada 1950 - 1961.

Din livretul militar și

certificatul nr. 72798 din martie 2004, eliberat de Arhivele Naționale, se

atestă cu certitudine că în perioada 16 septembrie 1953 - 9 martie 1954,

reclamantul a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Petrila și

Detașamentul de muncă Vulcan.

Or, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar,

într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l

excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de

către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a

Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea

scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au

fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite

criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.

Curtea constată că instanța

de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios

prevederile legii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a

municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 646 din data de 5

aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.