ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2004, la Curtea de Apel București, reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 4365/3612 din 9 octombrie 2003, emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea reclamantului pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a făcut demersurile necesare pentru obținerea relațiilor privind fișa de evidență militară, susținând că prin actele depuse, demonstrează că se încadrează în categoria persoanelor care sînt beneficiare ale Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 646 din 5 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.G., a anulat hotărârea nr. 4365/3612 din 9 octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să recunoască reclamantului, perioada august 1953 - martie 1954, ca încadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să acorde acestuia, drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a dovedit împrejurarea că a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 309/2002 și că poate beneficia de drepturile recunoscute de acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a precizat că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât U.M. nr. 04701, menționată în livretul militar, nu se regăsește în Nomenclatorul Detașamentelor de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961. Din livretul militar și certificatul nr. 72798 din martie 2004, eliberat de Arhivele Naționale, se atestă cu certitudine că în perioada 16 septembrie 1953 - 9 martie 1954, reclamantul a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă Petrila și Detașamentul de muncă Vulcan. Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar. Curtea constată că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 646 din data de 5 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.