ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2005

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 februarie 2004, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 5627/5428 din 8

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că este beneficiar al

prevederilor Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1324 din 24 mai 2004, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, art. 1, pentru perioada 15 septembrie 1950 - 15 septembrie 1953,

cu începere din 1 noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că față de materialul probator administrat în cauză, raportat

la dispozițiile Legii nr. 309/2002, care nu fac distincție la felul muncii, ci

condiționează acordarea drepturilor, de efectuarea stagiului militar la

detașamentele de muncă, acțiunea reclamantului este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că

instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și a aplicat greșit

legea.

Recursul este întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei

legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Din certificatul nr. 72751/2004

și adresa nr. 72751 din 24 martie 2004, emise de Direcția Arhivelor Istorice

Centrale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, rezultă că în

perioada 15 septembrie 1950 - 2 septembrie 1952, reclamantul a efectuat stagiul

militar la Detașamentul de muncă București Est - C. Speciale, iar pentru

perioada 1952 - 1953 nu figurează la detașamentul de muncă Grivița Roșie, cum

se precizează în primul document menționat.

Potrivit mențiunii din

livretul militar, depus în copie la dosar, pe durata stagiului, reclamantul a

deținut funcția de educator politic, nefiind, așadar, mână de lucru, pe durata

stagiului militar.

Cum probele administrate în

cauză demonstrează că reclamantul a efectuat stagiul militar în condiții

speciale față de cei care au prestat efectiv muncă în cadrul detașamentelor

Direcției Generale a Serviciului Muncii, instanța de fond a greșit, reținând că

acesta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Față de cele ce preced,

urmează a se admite recursul, se va casa sentința atacată și, în fond, va fi

respinsă acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1324 din 24 mai

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.