Decizia nr. 2287/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2004, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 5627/5428 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1324 din 24 mai 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, art. 1, pentru perioada 15 septembrie 1950 - 15 septembrie 1953, cu începere din 1 noiembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de materialul probator administrat în cauză, raportat la dispozițiile Legii nr. 309/2002, care nu fac distincție la felul muncii, ci condiționează acordarea drepturilor, de efectuarea stagiului militar la detașamentele de muncă, acțiunea reclamantului este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și a aplicat greșit legea. Recursul este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Din certificatul nr. 72751/2004 și adresa nr. 72751 din 24 martie 2004, emise de Direcția Arhivelor Istorice Centrale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, rezultă că în perioada 15 septembrie 1950 - 2 septembrie 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar la Detașamentul de muncă București Est - C. Speciale, iar pentru perioada 1952 - 1953 nu figurează la detașamentul de muncă Grivița Roșie, cum se precizează în primul document menționat.

Potrivit mențiunii din livretul militar, depus în copie la dosar, pe durata stagiului, reclamantul a deținut funcția de educator politic, nefiind, așadar, mână de lucru, pe durata stagiului militar. Cum probele administrate în cauză demonstrează că reclamantul a efectuat stagiul militar în condiții speciale față de cei care au prestat efectiv muncă în cadrul detașamentelor Direcției Generale a Serviciului Muncii, instanța de fond a greșit, reținând că acesta se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Față de cele ce preced, urmează a se admite recursul, se va casa sentința atacată și, în fond, va fi respinsă acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 1324 din 24 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.