ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3703/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.P., în contradictoriu cu Casa de

Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 878/840 din

20 ianuarie 2003 emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri,

în care să se constate că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă

forțată, în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, cu drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 831 din 5 iunie 2003, a admis

acțiunea, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar într-un detașament

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 20

iulie 1952 – 19 iulie 1955, „mână de lucru”.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâta, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a declarat recurs

și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea

acțiunii, întrucât U.M. nr. 0168 nu se regăsește în structura Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr.

309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român,

care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la

cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405 Pitești.

Livretul militar seria K nr. 008896,

dovedește că în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, B.P. a efectuat stagiul

militar în detașamente ale serviciului muncii, fiind „mână de lucru”.

Față de proba administrată, în mod

justificat instanța a admis acțiunea, împrejurarea că U.M. nr. 0168 nu se

regăsește în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, potrivit listei

înaintate de Arhivele Naționale, neavând relevanță juridică.

Ea este orientativă, și cum în

speță, s-a făcut dovada că reclamantul a fost „mână de lucru” în cadrul

unității militare, iar nu soldat, cererea făcută îndeplinește condițiile Legii

nr. 309/2002.

În consecință, recursul se privește nefondat și în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 831 din 5

iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.