Decizia nr. 3703/2003 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.P., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr. 878/840 din 20 ianuarie 2003 emisă de pârâtă și obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri, în care să se constate că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă forțată, în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, cu drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 831 din 5 iunie 2003, a admis acțiunea, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, „mână de lucru”.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât U.M. nr. 0168 nu se regăsește în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este nefondat. Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M.

nr. 02405 Pitești. Livretul militar seria K nr. 008896, dovedește că în perioada 20 iulie 1952 – 19 iulie 1955, B.P. a efectuat stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, fiind „mână de lucru”. Față de proba administrată, în mod justificat instanța a admis acțiunea, împrejurarea că U.M. nr. 0168 nu se regăsește în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, potrivit listei înaintate de Arhivele Naționale, neavând relevanță juridică. Ea este orientativă, și cum în speță, s-a făcut dovada că reclamantul a fost „mână de lucru” în cadrul unității militare, iar nu soldat, cererea făcută îndeplinește condițiile Legii nr. 309/2002. În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 831 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.