ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2003, la Curtea de Apel București, reclamantul S.G. a chemat în judecată, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 5865/5827 din 20 februarie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor bănești conferite prin Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din data de 7 iulie 1951 a fost chemat cu ordin de încorporare de către comandamentele de muncă ale Raionului Topoloveni-Argeș și a fost trimis, pentru munci agricole, la Comandamentul de Muncă Regiunea Constanța.

Prin sentința nr. 775 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 5865/5827 din 20 februarie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 7 iulie 1951 - 22 octombrie 1951, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din conținutul adeverinței nr. 2484565 din 4 iunie 2003, eliberată de U.M. 0676 Craiova, se atestă că în perioada 7 iulie 1951 - 22 octombrie 1951, reclamantul a efectuat munci agricole, fiind trimis de către Comandamentul de Muncă Regiunea Argeș, la Comandamentul de Muncă Regiunea Constanța și ulterior, repartizat la securitate, așa cum se precizează și în conținutul acțiunii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 303 și 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și că din adeverința nr. 2484565, emisă de S.R.I., la data de 4 iunie 2003, nu reiese faptul că a satisfăcut serviciul militar la munci agricole, în perioada 7 iulie 1951 - 22 octombrie 1951, în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. În adeverința nr. 2484565, emisă de S.R.I., la data de 4 iunie 2003, se menționează că intimatul a fost trimis de Comandamentul de Muncă Regiunea Argeș, la Comandamentul de Muncă Regiunea Constanța, la munci agricole, în perioada 7 iulie 1951 - 22 octombrie 1951, dar nu rezultă că a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pe de altă parte, însă, din livretul militar rezultă că intimatul-reclamant a îndeplinit funcția de ofițer activ și subofițer activ în cadrul unității M.I., dar nici acest înscris nu face dovada că intimatul a satisfăcut stagiul militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege, și anume: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în speța de față, intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate din sistemul M.I., motiv pentru care se constată că recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează a fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 775 din data de 26 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul S.G., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2005.