ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Ș., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Gorj, a solicitat anularea hotărârii nr. 1611 din 6 mai 2003, emisă de pârâtă și să se constate că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 31 august 1951 – 8 martie 1954. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 778 din 26 septembrie 2003, a admis acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul, cu livretul militar, a făcut dovada efectuării stagiului militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada solicitată.

Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul, cu actele prezentate, nu a făcut dovada că a satisfăcut întreaga perioadă a stagiului militar, respectiv 31 august 1951 – 8 martie 1954, în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Se susține că hotărârea comisiei care a recunoscut reclamantului, doar perioada 5 iunie 1952 – 8 martie 1954, ca efectuată în condițiile Legii nr. 309/2002, este corectă. Recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-a recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. Conform art. 1 și 3 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. Livretul militar seria Dr nr. 060520, dovedește că în perioada 31 august 1951 – 8 martie 1954, I.Ș.

a satisfăcut stagiul militar în detașamente ale serviciului muncii, fiind „soldat neinstruit, mână de lucru”. Susținerea recurentei că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 31 august 1951 – 5 iunie 1952, pentru că U.M. nr. 03645 București nu figurează în structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate fi primită. Lista unităților detașamentelor de muncă din structura Direcției Generale a Serviciului Muncii, este stabilită pe baza unor evidențe aflate în Arhivele Naționale. Ea poate fi orientativă, neexistând nici un act normativ care să stabilească faptul că numai unitățile menționate în listă pot atrage incidența Legii nr. 309/2002. Reclamantul a fost „mână de lucru” în cadrul unității militare, astfel că în mod temeinic și legal, instanța a reținut că trebuie să beneficieze de drepturile acordate de acest act normativ.

În caz contrar s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu. Recursul fiind nefondat, va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 778 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.