ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1485/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin H.G. României nr. 333 din 11 aprilie 2007

s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al lui L.T., subprefect

al județului Iași, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard

și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, conform art. 84

1

alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Legalitatea acestui act

administrativ individual a fost contestată în justiție de către L.T. prin acțiunea

introdusă la data de 21 mai 2007 și precizată ulterior.

Reclamantul a cerut anularea

actului, suspendarea executării lui până la pronunțarea instanței de fond, repunerea

sa în situația anterioară și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale

cuvenite pentru perioada cuprinsă între momentul încetării raportului de serviciu

până la reintegrarea în funcția publică de subprefect deținută anterior.

În motivarea acestei acțiuni,

L.T. a arătat că organul emitent al actului administrativ nu i-a comunicat dovezile

din care rezultă că ar fi îndeplinit stagiul minim de cotizare în sistemul public

de pensii. Activitatea sa în calitate de funcționar public a început la 1 aprilie

2001 prin numirea în funcția de secretar general al Prefecturii județului Iași și

a continuat prin numirea în funcția de subprefect al aceluiași județ la data de

1 ianuarie 2006.

La numirea în funcțiile

respective a beneficiat de aplicarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea pensiilor

militare nr. 164/2001, care sunt derogatorii de la dreptul comun reglementat de

Legea nr. 19/2000.

În opinia reclamantului,

prin hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicțional s-a săvârșit un

exces de putere, prin nesocotirea dreptului său la muncă și a dreptului de înscriere

la pensie în sistemul public instituit prin dispozițiile Legii nr. 19/2000, privind

sistemul public de pensii.

La 19 septembrie 2007

L.T. a formulat o cerere de chemare în garanție a Instituției Prefectului județului

Iași, solicitând ca în ipoteza admiterii capătului de cerere accesoriu al acțiunii

principale privind plata drepturilor salariale, această autoritate publică să fie

obligată să-i plătească sumele de bani cuvenite.

Prin sentința civilă

nr. 179/CA din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios, administrativ

și fiscal, a respins acțiunea principală ca neîntemeiată iar pe cale de consecință

și cererea de chemare în garanție.

Instanța a reținut că

nici Constituția, nici Legea nr. 19/2000 nu obligă autoritatea publică cu care reclamantul

s-a aflat în raport de serviciu, să asigure continuarea acelui raport după împlinirea

vârstei standard de pensionare, întrucât condiția stagiului minim de cotizare pentru

pensionare are în vedre doar necesitatea de a se asigura funcționarului public,

mijloacele necesare unui nivel de trai decent și nu posibilitatea de a le spori

prin accederea la mai multe sisteme de protecție socială numai pentru faptul de

a fi contribuit atât la sistemul public de pensii, cât și la alte sisteme de pensii

neintegrate, respectiv la Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative

și la Casa de Pensii a Avocaților.

S-a mai considerat că

atât timp cât condiția vârstei standard de pensionare era îndeplinită și funcționarul

public era beneficiarul unei pensii integrale pentru limită de vârstă și activitatea

depusă, instituția publică cu care el se află în raport de serviciu avea latitudinea

să decidă dacă îl menține sau nu în funcție și după data la care acest raport a

încetat de drept.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul L.T.

În esență, recurentul

a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o

parte, instanța de fond a reținut că a îndeplinit stagiul minim de cotizare în sistemul

public de pensii, iar pe de altă parte a concluzionat că stagiul efectiv de cotizare

a fost de numai 5 ani și 11 luni.

Contradicții mai există

între considerentele sentinței care vizează aplicarea de către pârât a dispozițiilor

art. 84

1

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, respectiv normele

legale incidente care stabilesc regimul juridic al raportului său de serviciu.

În opinia recurentului,

Curtea de Apel a făcut o greșită aplicare a legii, în contextul unor motive străine

de cauză și în mod firesc, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții pentru încetarea de drept a raportului de serviciu, trebuia să admită acțiunea.

A precizat că în mod eronat

instanța a apreciat că el nu are dreptul de a a-și continua activitatea după împlinirea

vârstei standard de pensionare, întrucât acest drept rezultă implicit din dispozițiile

statutare mai sus menționate, care condiționează încetarea de drept a raportului

de serviciu de îndeplinirea cumulativă a celor două condiții –vârsta standard și

stagiul minim de cotizare.

Pe de altă parte, au fost

ignorate dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 164/2002 iar faptul că este

pensionar militar nu-i poate afecta statutul dobândit, anume cel de înalt funcționar

public.

Aprecierea instanței în

sensul că în cazul recurentului, stagiul de cotizare pentru pensie militară poate

fi folosit pentru substituirea stagiului minim de cotizare în sistemul reglementat

de Legea nr. 19/2000, constituie nu numai o aplicare greșită a legii, ci și o adăugare

la lege.

În sfârșit, s-a susținut

că prima instanță avea obligația să verifice și să constate din oficiu dacă H.G.

nr. 333/2007 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din

Legea n. 188/1999, ceea ce însă, nu a făcut.

Recursul este nefondat

sub aspectul tuturor criticilor formulate.

Așa cum rezultă din nota

de fundamentare întocmită de ministrul internelor și reformei administrative, atribuțiile

funcției publice de subprefect al județului Iași au fost exercitate de reclamantul

L.T. în temeiul deciziei Primului Ministru nr. 576/2005.

Reclamantul s-a născut

la data de 1 octombrie 1943, avea la data întocmirii notei, un stagiu de cotizare

de 30 de ani și calitatea de beneficiar al unei pensii militare de serviciu.

Potrivit art. 84

1

alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/14999 privind Statul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportul de serviciu al

funcționarului public încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor

de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după

caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare

anticipată, pensionare anticipată parțială ori invaliditate parțială a funcționarului

public, potrivit legii.

Aplicațiunea acestei norme

juridice a fost făcută în mod corect atât de pârât, care a adoptat H.G. nr. 333

din 11 aprilie 2007, cât și de instanța de fond prin sentința pronunțată în cauză.

Concluzia respectivă se

impune deoarece, cum deja s-a arătat, începând cu data de 1 aprilie 2001 L.T., beneficiar

al unei pensii militare de serviciu, a ocupat funcțiile publice de secretar general

al Prefecturii județului Iași și de subprefect al județului Iași.

Pentru activitatea desfășurată

după pensionare și până la încetarea de drept a raportului de serviciu, reclamantului

îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000. În conformitate cu prevederile

art. 194 din această lege, între sistemul public și celelalte sisteme proprii de

asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi,

inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare,

respectiv, vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor

la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor

drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Rezultă așadar, fără echivoc

că în cazul reclamantului L.T. erau îndeplinite cerințele stabilite de lege [art.

84

1

alin. (1) lit. d) din Statutul funcționarilor publici] pentru încetarea

de drept a raporturilor de serviciu la data de 11 aprilie 2007.

Ținând seama de acele

dispoziții, nu putea fi primită apărarea reclamantului, în sensul că stagiile de

cotizare din diferite sisteme de pensii nu pot fi cumulate pentru a rezulta un singur

stagiu de cotizare.

Contrar susținerilor din

recurs, sentința Curții de Apel nu cuprinde motive contradictorii în privința interpretării

și aplicării normelor legale invocate în actul administrativ, a duratei reale a

stagiului de cotizare al reclamantului în sistemul public de pensii, dar nici motive

străine de cauză.

Cu o argumentare amplă

și judicioasă, instanța de fond a reținut că în speță, atât timp cât condiția vârstei

standard de pensionare era îndeplinită și funcționarul public era beneficiarul unei

pensii integrale pentru limită de vârstă și activitatea depusă, chiar într-un sistem

neintegrat, autoritatea publică pârâtă avea libertatea deplină de apreciere și de

a decide, menținerea în funcție sau încetarea raportului de serviciu al acestui

funcționar.

Prin urmare, în condițiile

date, nu a existat obligația legală a autorității publice de a-l menține pe funcționar

în activitate doar pentru simplul motiv că acesta urmărea completarea vechimii în

muncă, recunoscută în cadrul unui alt sistem de pensii, deși împlinise vârsta standard

de pensionare și la data emiterii actului, cumula calitatea de pensionar militar

cu aceea de înalt funcționar public.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced și inexistența în cauză a unor motive de casare de ordine

publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu,

urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.T. împotriva sentinței nr. 179/CA din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași,

secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.