ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G. nr. 1035 din 28 august 2007, până la soluționarea în fond a cererii de anulare pentru motive de nulitate absolută, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 28 august 2007, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1035, prin care a dispus, cu încălcarea limitelor competențelor prevăzute de lege, „trecerea" sa (veritabilă retrogradare ce încalcă grav dreptul legitim câștigat în cariera de înalt funcționar public) din funcția de prefect al județului Mehedinți, în cea de subprefect, fără nici un motiv și cu ignorarea dispozițiilor exprese și imperative ale art. 27 alin. (2) din H.G.

nr. 341/2007, potrivit cărora mobilitatea înalților funcționari publici se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparțialitatea, obiectivitatea și transparența. Reclamantul a mai susținut că punerea în executare a H.G. nr. 1035/2007 trebuie imediat suspendată, întrucât este nelegală și netemeinică, și nu cuprinde nici măcar o minimă motivare a deciziei luate, ci o enumerare a unor texte de lege care nu au nici o legătură cu rațiunea dispunerii acestei măsuri. De asemenea, s-a invocat faptul că legea prevede în mod limitativ modalitățile de modificare a raportului de serviciu al funcționarului public de conducere, că expresia „trecere" nu este reglementată de lege, iar măsura luată a fost consecința unei decizii politice, fiind un abuz în serviciu și reprezentând, de fapt, retrogradarea din funcția de prefect în funcția de subprefect al județului Mehedinți.

Un alt argument în favoarea suspendării actului administrativ vizează încălcarea principiului mobilității și al stabilității funcționarului public, iar paguba iminentă este evidențiată de faptul că, prin retrogradarea din funcția de prefect, s-au modificat unilateral toate drepturile salariale câștigate, producându-se și un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat în bani, cu consecințe atât pe plan profesional, cât și pe plan administrativ. La data de 3 octombrie 2007 s-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului de către M.I.R.A., motivat de faptul că la adoptarea H.G. nr. 1035/2007 acesta a avut calitatea de inițiator. În ședința publică din data de 4 octombrie 2007, instanța a pus în discuția părților și a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului, în temeiul art. 49 și următoarele C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 2391 din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată și totodată a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.I.R.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cerința cazului bine justificat și iminența prejudiciului suferit, în condițiile în care motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, după cum nici iminența prejudiciului suferit ca urmare a executării aceluiași act, nu a fost dovedită.

Împotriva sentinței civile sus-menționate în termen legal a declarat recurs B.M., invocând în drept prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și ale art. 304 1 C. proc. civ. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a arătat că prima instanță a respins cererea de suspendare, apreciind în mod netemeinic și nelegal că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, astfel cum este el definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentul arată că, în mod eronat instanța a considerat că motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității H.G.

nr. 1035 din 28 august 2007, ignorând astfel că prin acest act administrativ au fost încălcate atât principiul stabilității funcționarului public cât și cele ale legalității, imparțialității, obiectivității și transparenței, care stau la baza exercitării funcției publice, conform art. 3 din Legea nr. 188/1999. În plus, însuși principiul mobilității, pentru argumente pe larg prezentate, a fost încălcat, astfel că în mod evident era îndeplinită cerința cazului bine justificat. Cu referire la condiția pagubei iminente, de asemenea, instanța de fond a reținut, în mod greșit, în opinia recurentului, că simplul fapt al existenței, la un moment dat, al unor pierderi patrimoniale, ca urmare a unui act administrativ, nu justifică în sine măsura suspendării.

Recurentul arată că în cazul său prejudiciul material imediat este evident, diferența de salarizare fiind de 774 RON, indicând totodată că i-a fost produs și un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat, ce îl afectează atât pe plan politic cât și pe plan profesional. În fine, recurentul a mai susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 554/2004 vizând prejudiciul material viitor și previzibil, nesocotind faptul că în realitate, nu a fost investită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială. Intimatul - pârât cât și intimatul - intervenient au depus la dosar întâmpinări, susținând netemeinicia recursului declarat și solicitând respingerea acestuia.

Ambii intimați au evidențiat, argumentat, temeinicia soluției instanței de fond și totodată au susținut lipsa de interes a recurentului în susținerea recursului de față, motivat de împrejurarea că prin H.G. nr. 4 din 09 ianuarie 2008 a încetat și funcția publică de subprefect al județului Mehedinți, a recurentului, care, a fost între timp validat ca deputat din partea P.D., pe un mandat devenit vacant ca urmare a demisiei domnului S.M. Ambii intimați au arătat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 554/2004 ce reglementează condițiile ce se cer a fi cumulativ îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, cu atât mai mult cu cât recurentul reclamant a invocat doar existența unor așa-zise pagube, fără a aduce argumente care să susțină afirmațiile sale.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, incluzând pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., ca și prin prisma criticilor recurentului - reclamant dar și a apărărilor intimaților-pârâți reține că nu subzistă în cauză motive de casare sau de modificare ale acesteia, în considerarea celor în continuare arătate. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, astfel că suspendarea sa, ca operațiunea legală de întrerupere vremelnică a efectelor sale, apare ca fiind o măsură cu caracter de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

Prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 dau deplină eficiență principiilor doctrinare în sensul că se stipulează expres că persoana vătămată poate cere instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat să dispună suspendarea executării acestuia, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Înalta Curte reține că în cauza de față, instanța de fond a apreciat cu justețe că nu sunt cumulativ îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat. Astfel, în ceea ce privește cazul bine justificat, în raport de susținerile și argumentele recurentului - reclamant, instanța de fond investită cu soluționarea cererii de suspendare, fără a anticipa și fără a se pronunța asupra acțiunii de fond, în anularea actului atacat, a reținut corect că nu se poate reține existența unei serioase îndoieli în ceea ce privește legalitatea H.G.

nr. 1035/2007. Nici cerința iminenței pagubei nu a fost dovedită în condițiile în care, în mod just s-a apreciat că nu s-a dovedit iminența prejudiciului suferit, împrejurarea invocată și în recurs, vizând cuantumul diferențiat al remunerației, corespunzător celor două funcțiunii publice de prefect și respectiv de subprefect, nefiind „per se” de natură a schimba cele reținute de instanța de fond. În fine, nu fără semnificație în cauza de față în ceea ce privește actualitatea interesului recurentului - reclamant și asupra menținerii soluției pronunțate deja de instanța de fond, este situația nou creată, învederată de intimați, constând în dobândirea de către reclamantul - reclamant, ulterior pronunțării hotărârii atacate, a calității de deputat în Parlamentul României prin preluarea mandatului devenit vacant ca urmare a demisiei domnului S.M.

Ulterior dobândirii acestei noi demnități, prin H.G. nr. 4 din 9 ianuarie 2008, recurentul - reclamant a fost eliberat și din funcția de subprefect al județului Mehedinți, dată fiind interdicția înalților funcționari de a face parte din partide politice, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. În considerarea celor mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 2391 din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.