ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 370 din 15 octombrie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal:

- a respins acțiunea

formulată de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

a Funcționarilor Publici (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii

"A.N.F.P."), având ca obiect anularea concursului organizat de

A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J. Mehedinți din data de 20 -

21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea

pârâtei la organizarea unui nou concurs și obligarea pârâtei la plata sumei de

90.000 RON cu titlu de daune morale și patrimoniale;

- a respins

excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu

pârâții A.N.F.P., Guvernul României și Primul-Ministru al Guvernului României,

privind următoarele acte administrative:

a) Ordinul

președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 pentru aprobarea

condițiilor de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice

vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect,

Instituția Prefectului - județele Botoșani, Mehedinți, Vaslui și a

bibliografiei;

b) Ordinul

președintelui A.N.F.P. nr. 601 din 28 ianuarie 2008 pentru modificarea

Ordinului nr. 239/2008 al președintelui A.N.F.P.;

c) Decizia

primului-ministru nr. 15/2008 privind numirea Comisiei de concurs pentru

recrutarea înalților funcționari publici;

d) Decizia

primului-ministru nr. 16/2008 privind numirea Comisiei de soluționare a

contestațiilor pentru recrutarea înalților funcționari publici;

e) H.G. nr. 1036/2007

privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de prefect al

județului Mehedinți de către domnul B.S.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

1.1. În ceea ce

privește excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007 privind exercitarea, cu

caracter temporar, a funcției publice de prefect al județului Mehedinți de

către domnul B.S.

Curtea de apel a

respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, reținând

că această hotărâre reglementează o situație tranzitorie anterioară, care nu

este de natură a afecta legalitatea concursului organizat ulterior pentru

ocuparea funcției publice de prefect al Județului Mehedinți, astfel că de actul

respectiv nu depinde soluționarea litigiului în fond, motiv pentru care nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

1.2. În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15

ianuarie 2008 și nr. 601/2008

Curtea de apel a

reținut că cele două acte administrative sunt legale.

În raport cu

susținerile reclamantului, instanța a reținut că:

- vicepreședintele

A.N.F.P. care a semnat cele două ordine nu s-a aflat în conflict de interese în

raport cu numitul B.S. în sensul prevederilor art. 70 și art. 72 din Legea nr.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că

semnatarul ordinelor și-ar fi produs un folos material pentru sine sau pentru

numitul B.S. în sensul dispozițiilor art. 72 alin. (1) din aceeași lege.

- vicepreședintele

A.N.F.P. avea competența de a semna cele două ordine în baza Ordinului

președintelui A.N.F.P. nr. 295/2005, a Regulamentelor de ordine interioară și a

altor ordine emise de președintele A.N.F.P.

1.3. În ceea ce

privește excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și

nr. 16/2008

Curtea de apel a

reținut că cele două decizii au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 19

din Legea nr. 90/2001, ale art. 14 alin. (1) și (5) și art. 18 alin. (3) din

H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici,

managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, membrii

Comisiilor respective fiind numiți cu respectarea criteriilor prevăzute de H.G.

nr. 341/2007, precum și a cerințelor referitoare la competența, cunoștințele și

pregătirea necesare, întrucât fac parte din categoria înalților funcționari

publici, care îndeplinesc astfel condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din

aceeași hotărâre. Totodată, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit

faptul că persoanele respective nu ar îndeplini condiția de a cunoaște cel

puțin o limbă străină, condiție prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din H.G.

nr. 341/2007, precum și faptul că nu prezintă relevanță împrejurarea că membrii

comisiilor ar fi fost anterior membrii ai unor partide politice, atâta timp cât

la momentul numirii în comisie aceștia respectau condiția impusă de art. 15

alin. (1) din aceeași hotărâre de a nu face parte din partide politice sau

organizații cărora le este aplicabil același regim juridic.

1.4. În ceea ce

privește fondul cauzei având ca obiect anularea concursului organizat de

A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J. Mehedinți din data de 20 -

21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea

pârâtei la organizarea unui nou concurs și obligarea pârâtei la plata sumei de

90.000 RON cu titlu de daune morale și patrimoniale

Instanța a respins

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A.N.F.P., reținând că,

prin contestația formulată la data de 21 februarie 2008 și adresată A.N.F.P.,

reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.

554/2004.

Cu privire la fondul

cererii, instanța a reținut următoarele:

- nu pot fi primite

susținerile reclamantului privind numirea lui B.S., pe criterii politice și de

prietenie, pentru a exercita cu caracter temporar funcția de prefect al

Județului Mehedinți, având în vedere aceleași considerente în virtutea cărora a

fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007;

- nu pot fi primite

susținerile referitoare la neîndeplinirea de către B.S. a condițiilor prevăzute

de art. 54 lit. g) și j) și de art. 16 alin. (2) lit. d) și e) din Legea nr.

188/1999, întrucât, în raport cu diplomele, atestatele și cartea de muncă

depuse la dosar în mod corect comisia de concurs a reținut îndeplinirea

condițiilor generale și specifice (studii, experiență, vechime) stabilite prin

Ordinul nr. 239 din 15 ianuarie 2008 prin care au fost aprobate condițiile de

participare la concurs, prin raportare și la prevederile art. 16 și art. 54 din

Legea nr. 188/1999.

- este neîntemeiată

critica referitoare la faptul că numitul B.S. nu îndeplinea condiția prevăzută

de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 (nu a desfășurat activitate de

poliție politică, astfel cum este definită prin lege), întrucât nu s-au făcut

dovezi în acest sens;

- sunt nedovedite

susținerile reclamantului în sensul că B.S. știa subiectele concursului și

venise cu lucrarea făcută, iar în cazul în care reclamantul nu se prezenta ar

fi putut să o predea comisiei de concurs, precum și faptul că, deși știa

subiectele tot nu a putut să scrie și să facă lucrarea în așa fel încât să

obțină 50 de puncte pentru a promova acest concurs, dar membrii comisiei de

concurs fiind numiți pe criterii politice și fiind de partea sa i-au dat

punctaj mare pentru a putea promova concursul;

- sunt neîntemeiate

susținerile reclamantului în sensul că nu i-au fost comunicate copii după

anunțul din ziare și din M. Of. cu privire la organizarea concursului, întrucât

prin fotocopiile adresei către ziarul G. și adresei către R.A. M. Of., trimise

în vederea publicării anunțului de concurs, s-a făcut dovada publicității

concursului;

- sunt neîntemeiate

criticile reclamantului vizând numirea membrilor comisiei de concurs și a

membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor prin Deciziile

primului-ministru nr. 15 și 16 din 16 ianuarie 2008, având în vedere

considerentele expuse cu ocazia analizei excepțiilor de nelegalitate a acelor

două acte.

Împotriva Sentinței

civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.I.G.,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Printr-un prim motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

recurentul-reclamant aduce următoarele critici sentinței atacate.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15

ianuarie 2008 și nr. 601/2008, recurentul-reclamant susține că instanța de fond

în mod greșit a reținut că vicepreședintele A.N.F.P. avea competența și i-au

fost delegate atribuțiile președintelui pentru a semna ordinele respective,

arătând că Ordinul nr. 295bis din 17 martie 2005, prin care au fost delegate

vicepreședintelui atribuțiile președintelui, a fost în vigoare numai pe

perioada în care a fost în vigoare H.G. nr. 624/2003, până la data abrogării

acesteia prin H.G. nr. 1000/2006, astfel că în mod nelegal vicepreședinte

A.N.F.P. a semnat în lunile ianuarie și februarie 2008 ordinele contestate,

motiv pentru care acestea au fost emise cu nerespectarea art. 4, 5 și 6 din

H.G. nr. 1000/2006.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și nr.

16/2008, recurentul-reclamant reiterează aspectele invocate în fața instanței

de fond referitoare la nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2),

art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 1209/2003 și ale art. 15 alin. (1)

lit. i) și j) din H.G. nr. 341/2007, susținând că majoritatea membrilor celor

două comisii sunt foști membri de partid, dar că instanța de fond, fără a-și

exercita rolul activ, a respins în mod nelegal probele administrate. Sub acest

aspect, recurentul-reclamant mai reiterează și aspectele referitoare la faptul

că membrii comisiilor, de profesie ingineri și economiști, nu au cunoștințele

necesare evaluării funcționarilor publici și nu cunosc cel puțin o limbă

străină.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, recurentul-reclamant susține că

această hotărâre a fost dată cu încălcarea art. 43, 44, 60 și 61 din H.G. nr.

341/2007, întrucât nu exista la momentul respectiv niciun motiv legal pentru

schimbarea din funcție a prefectului M.B., care avea cunoștințele, pregătirea

și experiența necesară exercitării funcției respective, comparativ cu numitul

B.S. Recurentul-reclamant susține că de hotărârea respectivă depinde

soluționarea în fond a litigiului, întrucât în lipsa exercitării temporare a

funcției de prefect, B.S. nu ar fi participat la concursul pentru ocuparea

funcției de prefect.

Recurentul-reclamant

critică soluția instanței de fond în ceea ce privește cererea de anulare a

concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J.

Mehedinți din data de 20 - 21 februarie 2008, sub acest aspect,

recurentul-reclamant susține în esență că instanța de fond nu a administrat

probele solicitate, constând în expertiza grafologică, înaintarea unei adrese

la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost colaborator sau

informator al Securității, și a interpretat greșit probatoriul administrat.

Susține recurentul-reclamant că B.S. nu putea întocmi lucrarea de concurs în

timpul de o oră cât a stat în sală, că lucrarea respectivă este indescifrabilă,

că ultima pagină este adăugată ulterior, că B.S. nu putea promova concursul,

având în vedere vârsta și pregătirea sa. Mai susține recurentul că instanța nu

s-a pronunțat asupra excepției adeverinței medicale eliberate lui B.S. de către

soția sa, B.R.

Recurentul-reclamant

critică modalitatea în care comisia de concurs l-a evaluat pe candidatul B.S.,

susținând, în esență, că numirea acestuia în funcția de prefect s-a făcut pe

criterii politice și de prietenie, iar membrii comisiilor numite prin decizie a

primului-ministru au fost de asemenea numiți pe criterii politice.

Recurentul-reclamant

susține că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la

anularea concursului din 20 - 21 februarie 2008.

Printr-un al doilea

motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurentul-reclamant susține că sentința pronunțată de Curtea de apel Craiova

nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește soluția pronunțată

pe fondul cauzei, fiind motivată "mai mult pe excepțiile de

nelegalitate", concluzionând recurentul că instanța nu a intrat în

cercetarea fondului cauzei, solicitând pe cale de consecință casarea sentinței

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

instanței de recurs

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins

pentru următoarele considerente:

3.1. Este neîntemeiat

motivul de recurs invocat în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de Curtea de apel Craiova

cuprinde atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

cât și argumentația edificatoare și laborioasă pentru care au fost respinse

capetele principale de cerere și excepțiile de nelegalitate invocate de

reclamantul P.I.G.

Înalta Curte reține

că, în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea

judecătorească recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate

cererile reclamantului, ca premise de fapt și de drept care au condus instanța

la adoptarea soluției din dispozitiv. Dispozițiile respective C. proc. civ. nu

impun instanței să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care, în

cauză, au fost corect sistematizate și analizate de instanța fondului, astfel

încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu

poate fi reținut.

De altfel, Înalta

Curte mai reține că instanța de fond s-a conformat obligației ce îi revenea de

a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor

de probă invocate de reclamant, ca o cerință impusă de respectarea dreptului la

un proces echitabil, care trebuie să fie concret și efectiv, iar nu teoretic și

iluzoriu (C.E.D.O., Hotărârea nr. 4 din 28 aprilie 2005, §30, publicată în M.

Of. al României, Partea I, nr. 1049/25.11.2005).

3.2. În ceea ce

privește criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Ordinele președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15

ianuarie 2008 și nr. 601/2008, Curtea constată că nu pot fi primite criticile

recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea ordinelor generată de

semnarea acestora de către vicepreședintele A.N.F.P. în lipsa unei delegări

exprese a atribuției corespunzătoare ce revine președintelui instituției.

Este necontestat

faptul că Ordinele președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr.

601 din 28 ianuarie 2008 au fost semnate de vicepreședintele A.N.F.P. în locul

și pentru președintele A.N.F.P.

Este adevărat că prin

art. 2 din Ordinul președintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005, emis în

temeiul art. 3 alin. (5) din H.G. nr. 624/2003, s-a prevăzut că "în

absența președintelui pe o perioadă mai mare de două zile lucrătoare

consecutive, vicepreședintele A.N.F.P. semnează, în numele președintelui,

documentele întocmite în cadrul Agenției".

Totodată, este

adevărat că H.G. nr. 624/2003 a fost abrogată de H.G. nr. 1000/2006 și că,

potrivit principiului accesorium sequitur principale, Ordinul președintelui

A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005 și-ar fi încetat aplicabilitatea.

Însă, nu pot fi

primite criticile recurentului în sensul că, în absența unui ordin similar

Ordinului președintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005, semnarea de către

vicepreședintele A.N.F.P. a Ordinele nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601

din 28 ianuarie 2008 ar atrage nulitatea acestora. Faptul că președintele

A.N.F.P. nu a procedat la introducerea unei acțiuni în temeiul art. 1 alin. (6)

din Legea nr. 554/2004 prin care să solicite pentru acest motiv anularea celor

două ordine, conduce la concluzia că președintele instituției și-a asumat tacit

emiterea celor două acte, considerându-le nelegale și, în același timp,

instituie prezumția că vicepreședintele Agenției a semnat cele două acte în

absența președintelui, ca o modalitate de executare a prevederilor art. 11

alin. (1) din H.G. nr. 1000/2006, conform cărora îi revine obligația de a-l

ajuta pe președinte în activitatea de conducere a instituției. Că este așa,

rezultă inclusiv din faptul că ulterior, prin H.G. nr. 1373/2009 art. 11 din

H.G. nr. 1000/2006 a fost completat cu alin. (7) în cuprinsul căruia se prevede

expres că "În cazul lipsei președintelui, precum și în cazul în care

președintele se află în imposibilitate de a-și exercita funcția, calitatea de

ordonator secundar de credite, precum și celelalte atribuții care revin

președintelui se exercită în numele președintelui, de către vicepreședintele

Agenției".

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și nr.

16/2008, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se rezumă la reiterarea

aspectele invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod

corect în sensul că cele două decizii au fost emise cu respectarea prevederilor

art. 19 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr.

1209/2003 și ale art. 15 alin. (1) lit. i) și j) din H.G. nr. 341/2007, și în

sensul că nu interesează faptul că membrii comisiilor de concurs și de

soluționare a contestațiilor au fost membrii de partid anterior deținerii

funcțiilor publice și numirii în comisiile respective, reprezentând o stare de

incompatibilitate numai situația în care aceștia ar fi membrii de partid la

data numirii în comisiile respective, împrejurare care însă nu a fost dovedită

de către recurentul-reclamant nici în fața instanței de fond și nici în fața

instanței de recurs.

În ceea ce privește

pregătirea pe care trebuie să o aibă membrii comisiilor respective pentru a fi

în măsură să evalueze candidații care participă la concursurile pentru ocuparea

funcției publice de prefect, printr-o argumentație, pe care Înalta Curte și-o

însușește în totalitate, considerând-o legală și temeinică, instanța de fond în

mod corect a reținut că funcțiile publice deținute de membrii comisiilor îi

recomandă pe aceștia ca fiind persoane ce îndeplinesc condițiile de pregătire

și de competență profesională prevăzute de H.G. nr. 341/2007.

Cu referire la

critica de nelegalitate a deciziilor în sensul că membrii comisiilor nu cunosc

o limbă străină, condiție prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din H.G. nr.

341/2007, întemeiat a reținut instanța de fond, așa cum constată și Înalta

Curte din analiza întregului material probator administrat în fond și în

recurs, că reclamantul nu a probat susținerile făcute în acest sens, care

astfel nu pot fi primite.

În ceea ce privește

soluția dată excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, Înalta Curte

reține că soluția instanței de fond este corectă, întrucât legalitatea

concursului pentru ocuparea funcției de prefect nu depinde de legalitatea

actului prin care un candidat a fost numit anterior într-o altă funcție

publică, chiar dacă funcția respectivă este chiar funcția scoasă la concurs. A

accepta teza recurentului-reclamant ar însemna că legalitatea oricărui concurs

organizat pentru ocuparea unei funcții publice poate fi afectată de legalitatea

actului de numire în funcția respectivă a persoanei care a deținut-o anterior,

fie cu caracter temporar, cum este cazul în speță, fie cu caracter permanent.

Sub același aspect,

Înalta Curte reține că susținerile recurentului-reclamant legate de

oportunitatea schimbării din funcție a persoanei (B.M.) care a exercitat

anterior lui B.M. funcția de prefect a Județului Mehedinți exced controlului de

legalitate privind H.G. nr. 1036/2007 și concursul organizat în anul 2008

pentru ocuparea funcției respective.

Aprecierile

recurentului-reclamant cu privire la candidatul B.S. referitoare la

cunoștințele teoretice, pregătirea profesională și calitatea lucrărilor de concurs

sunt simple supoziții, nesusținute probator, care nu afectează legalitatea

concursului pentru funcția publică de prefect al I.P.J. Mehedinți din data de

20 - 21 februarie 2008, iar evaluarea de către instanță a lucrărilor acestui

candidat ar reprezenta o substituire a judecătorului în atribuțiile ce revin

exclusiv comisiei de concurs cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Sunt neîntemeiate

susținerile recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond nu a

administrat probele solicitate, constând în expertiza grafologică și înaintarea

unei adrese la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost

colaborator sau informator al Securității și nu s-a pronunțat asupra excepției

adeverinței medicale eliberate lui B.S. de către soția sa, B.R. Instanța de

recurs reține că reclamantul a formulat în fața instanței de fond numeroase

cereri și așa-numite excepții cu privire la acte care nu sunt de natură a

afecta legalitatea concursului contestat. Astfel, proba cu expertiză

grafologică putea fi încuviințată în eventualitatea unui litigiu purtând asupra

înscrierii în fals, iar transmiterea unei adrese la C.N.S.A.S. putea fi

efectuată în măsura în care s-ar fi contestat declarația dată cu privire la

acest aspect de candidatul B.S.

Criticile din recurs

referitoare la modalitatea de evaluare a candidatului B.S. de către comisia de

concurs, precum și la numirea acestuia pe criterii politice ori de prietenie

sunt simple supoziții atâta timp cât nu sunt susținute de un material probator,

astfel că nu pot fi primite de instanța de recurs.

Independent de

aspectele arătate, instanța de recurs reține că, la data soluționării

recursului, prin H.G. nr. 17/2010, Guvernul a constatat încetarea de drept a

raportului de serviciu al domnului B.S., prefect al județului Mehedinți, ca

urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a

stagiului minim de cotizare pentru pensionare, împrejurare care face practic

lipsită de interes acțiunea inițial formulată.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.I.G. împotriva Sentinței civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2010.