ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2158/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 370 din 15 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal: - a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii "A.N.F.P."), având ca obiect anularea concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J.

Mehedinți din data de 20 - 21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea pârâtei la organizarea unui nou concurs și obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune morale și patrimoniale; - a respins excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantul P.I.G., în contradictoriu cu pârâții A.N.F.P., Guvernul României și Primul-Ministru al Guvernului României, privind următoarele acte administrative: a) Ordinul președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 pentru aprobarea condițiilor de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect, Instituția Prefectului - județele Botoșani, Mehedinți, Vaslui și a bibliografiei; b) Ordinul președintelui A.N.F.P.

nr. 601 din 28 ianuarie 2008 pentru modificarea Ordinului nr. 239/2008 al președintelui A.N.F.P.; c) Decizia primului-ministru nr. 15/2008 privind numirea Comisiei de concurs pentru recrutarea înalților funcționari publici; d) Decizia primului-ministru nr. 16/2008 privind numirea Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru recrutarea înalților funcționari publici; e) H.G. nr. 1036/2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de prefect al județului Mehedinți de către domnul B.S. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: 1.1. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de prefect al județului Mehedinți de către domnul B.S.

Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, reținând că această hotărâre reglementează o situație tranzitorie anterioară, care nu este de natură a afecta legalitatea concursului organizat ulterior pentru ocuparea funcției publice de prefect al Județului Mehedinți, astfel că de actul respectiv nu depinde soluționarea litigiului în fond, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 1.2. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601/2008 Curtea de apel a reținut că cele două acte administrative sunt legale.

În raport cu susținerile reclamantului, instanța a reținut că: - vicepreședintele A.N.F.P. care a semnat cele două ordine nu s-a aflat în conflict de interese în raport cu numitul B.S. în sensul prevederilor art. 70 și art. 72 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că semnatarul ordinelor și-ar fi produs un folos material pentru sine sau pentru numitul B.S. în sensul dispozițiilor art. 72 alin. (1) din aceeași lege. - vicepreședintele A.N.F.P. avea competența de a semna cele două ordine în baza Ordinului președintelui A.N.F.P.

nr. 295/2005, a Regulamentelor de ordine interioară și a altor ordine emise de președintele A.N.F.P. 1.3. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și nr. 16/2008 Curtea de apel a reținut că cele două decizii au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 90/2001, ale art. 14 alin. (1) și (5) și art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, membrii Comisiilor respective fiind numiți cu respectarea criteriilor prevăzute de H.G. nr. 341/2007, precum și a cerințelor referitoare la competența, cunoștințele și pregătirea necesare, întrucât fac parte din categoria înalților funcționari publici, care îndeplinesc astfel condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din aceeași hotărâre.

Totodată, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit faptul că persoanele respective nu ar îndeplini condiția de a cunoaște cel puțin o limbă străină, condiție prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din H.G. nr. 341/2007, precum și faptul că nu prezintă relevanță împrejurarea că membrii comisiilor ar fi fost anterior membrii ai unor partide politice, atâta timp cât la momentul numirii în comisie aceștia respectau condiția impusă de art. 15 alin. (1) din aceeași hotărâre de a nu face parte din partide politice sau organizații cărora le este aplicabil același regim juridic. 1.4. În ceea ce privește fondul cauzei având ca obiect anularea concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J.

Mehedinți din data de 20 - 21 februarie 2008, în urma căruia a fost declarat admis numitul B.S., obligarea pârâtei la organizarea unui nou concurs și obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune morale și patrimoniale Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A.N.F.P., reținând că, prin contestația formulată la data de 21 februarie 2008 și adresată A.N.F.P., reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la fondul cererii, instanța a reținut următoarele: - nu pot fi primite susținerile reclamantului privind numirea lui B.S., pe criterii politice și de prietenie, pentru a exercita cu caracter temporar funcția de prefect al Județului Mehedinți, având în vedere aceleași considerente în virtutea cărora a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1036/2007; - nu pot fi primite susținerile referitoare la neîndeplinirea de către B.S. a condițiilor prevăzute de art. 54 lit. g) și j) și de art. 16 alin. (2) lit. d) și e) din Legea nr. 188/1999, întrucât, în raport cu diplomele, atestatele și cartea de muncă depuse la dosar în mod corect comisia de concurs a reținut îndeplinirea condițiilor generale și specifice (studii, experiență, vechime) stabilite prin Ordinul nr. 239 din 15 ianuarie 2008 prin care au fost aprobate condițiile de participare la concurs, prin raportare și la prevederile art. 16 și art. 54 din Legea nr. 188/1999. - este neîntemeiată critica referitoare la faptul că numitul B.S. nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 54 lit. j) din Legea nr. 188/1999 (nu a desfășurat activitate de poliție politică, astfel cum este definită prin lege), întrucât nu s-au făcut dovezi în acest sens; - sunt nedovedite susținerile reclamantului în sensul că B.S.

știa subiectele concursului și venise cu lucrarea făcută, iar în cazul în care reclamantul nu se prezenta ar fi putut să o predea comisiei de concurs, precum și faptul că, deși știa subiectele tot nu a putut să scrie și să facă lucrarea în așa fel încât să obțină 50 de puncte pentru a promova acest concurs, dar membrii comisiei de concurs fiind numiți pe criterii politice și fiind de partea sa i-au dat punctaj mare pentru a putea promova concursul; - sunt neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul că nu i-au fost comunicate copii după anunțul din ziare și din M. Of. cu privire la organizarea concursului, întrucât prin fotocopiile adresei către ziarul G. și adresei către R.A.

M. Of., trimise în vederea publicării anunțului de concurs, s-a făcut dovada publicității concursului; - sunt neîntemeiate criticile reclamantului vizând numirea membrilor comisiei de concurs și a membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor prin Deciziile primului-ministru nr. 15 și 16 din 16 ianuarie 2008, având în vedere considerentele expuse cu ocazia analizei excepțiilor de nelegalitate a acelor două acte. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.I.G., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. recurentul-reclamant aduce următoarele critici sentinței atacate. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinelor președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601/2008, recurentul-reclamant susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că vicepreședintele A.N.F.P. avea competența și i-au fost delegate atribuțiile președintelui pentru a semna ordinele respective, arătând că Ordinul nr. 295bis din 17 martie 2005, prin care au fost delegate vicepreședintelui atribuțiile președintelui, a fost în vigoare numai pe perioada în care a fost în vigoare H.G. nr. 624/2003, până la data abrogării acesteia prin H.G. nr. 1000/2006, astfel că în mod nelegal vicepreședinte A.N.F.P.

a semnat în lunile ianuarie și februarie 2008 ordinele contestate, motiv pentru care acestea au fost emise cu nerespectarea art. 4, 5 și 6 din H.G. nr. 1000/2006. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și nr. 16/2008, recurentul-reclamant reiterează aspectele invocate în fața instanței de fond referitoare la nerespectarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G. nr. 1209/2003 și ale art. 15 alin. (1) lit. i) și j) din H.G. nr. 341/2007, susținând că majoritatea membrilor celor două comisii sunt foști membri de partid, dar că instanța de fond, fără a-și exercita rolul activ, a respins în mod nelegal probele administrate.

Sub acest aspect, recurentul-reclamant mai reiterează și aspectele referitoare la faptul că membrii comisiilor, de profesie ingineri și economiști, nu au cunoștințele necesare evaluării funcționarilor publici și nu cunosc cel puțin o limbă străină. În ceea ce privește excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, recurentul-reclamant susține că această hotărâre a fost dată cu încălcarea art. 43, 44, 60 și 61 din H.G. nr. 341/2007, întrucât nu exista la momentul respectiv niciun motiv legal pentru schimbarea din funcție a prefectului M.B., care avea cunoștințele, pregătirea și experiența necesară exercitării funcției respective, comparativ cu numitul B.S. Recurentul-reclamant susține că de hotărârea respectivă depinde soluționarea în fond a litigiului, întrucât în lipsa exercitării temporare a funcției de prefect, B.S.

nu ar fi participat la concursul pentru ocuparea funcției de prefect. Recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond în ceea ce privește cererea de anulare a concursului organizat de A.N.F.P. pentru funcția publică de prefect al I.P.J. Mehedinți din data de 20 - 21 februarie 2008, sub acest aspect, recurentul-reclamant susține în esență că instanța de fond nu a administrat probele solicitate, constând în expertiza grafologică, înaintarea unei adrese la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost colaborator sau informator al Securității, și a interpretat greșit probatoriul administrat. Susține recurentul-reclamant că B.S. nu putea întocmi lucrarea de concurs în timpul de o oră cât a stat în sală, că lucrarea respectivă este indescifrabilă, că ultima pagină este adăugată ulterior, că B.S.

nu putea promova concursul, având în vedere vârsta și pregătirea sa. Mai susține recurentul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției adeverinței medicale eliberate lui B.S. de către soția sa, B.R. Recurentul-reclamant critică modalitatea în care comisia de concurs l-a evaluat pe candidatul B.S., susținând, în esență, că numirea acestuia în funcția de prefect s-a făcut pe criterii politice și de prietenie, iar membrii comisiilor numite prin decizie a primului-ministru au fost de asemenea numiți pe criterii politice. Recurentul-reclamant susține că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la anularea concursului din 20 - 21 februarie 2008. Printr-un al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentul-reclamant susține că sentința pronunțată de Curtea de apel Craiova nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, fiind motivată "mai mult pe excepțiile de nelegalitate", concluzionând recurentul că instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, solicitând pe cale de consecință casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: 3.1. Este neîntemeiat motivul de recurs invocat în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de Curtea de apel Craiova cuprinde atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cât și argumentația edificatoare și laborioasă pentru care au fost respinse capetele principale de cerere și excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantul P.I.G. Înalta Curte reține că, în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească recurată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile reclamantului, ca premise de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Dispozițiile respective C. proc.

civ. nu impun instanței să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care, în cauză, au fost corect sistematizate și analizate de instanța fondului, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut. De altfel, Înalta Curte mai reține că instanța de fond s-a conformat obligației ce îi revenea de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă invocate de reclamant, ca o cerință impusă de respectarea dreptului la un proces echitabil, care trebuie să fie concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu (C.E.D.O., Hotărârea nr. 4 din 28 aprilie 2005, §30, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1049/25.11.2005).

3.2. În ceea ce privește criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinele președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601/2008, Curtea constată că nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant referitoare la nelegalitatea ordinelor generată de semnarea acestora de către vicepreședintele A.N.F.P. în lipsa unei delegări exprese a atribuției corespunzătoare ce revine președintelui instituției. Este necontestat faptul că Ordinele președintelui A.N.F.P. nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601 din 28 ianuarie 2008 au fost semnate de vicepreședintele A.N.F.P.

în locul și pentru președintele A.N.F.P. Este adevărat că prin art. 2 din Ordinul președintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005, emis în temeiul art. 3 alin. (5) din H.G. nr. 624/2003, s-a prevăzut că "în absența președintelui pe o perioadă mai mare de două zile lucrătoare consecutive, vicepreședintele A.N.F.P. semnează, în numele președintelui, documentele întocmite în cadrul Agenției". Totodată, este adevărat că H.G. nr. 624/2003 a fost abrogată de H.G. nr. 1000/2006 și că, potrivit principiului accesorium sequitur principale, Ordinul președintelui A.N.F.P. nr. 295 din 27 martie 2005 și-ar fi încetat aplicabilitatea. Însă, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că, în absența unui ordin similar Ordinului președintelui A.N.F.P.

nr. 295 din 27 martie 2005, semnarea de către vicepreședintele A.N.F.P. a Ordinele nr. 239 din 15 ianuarie 2008 și nr. 601 din 28 ianuarie 2008 ar atrage nulitatea acestora. Faptul că președintele A.N.F.P. nu a procedat la introducerea unei acțiuni în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prin care să solicite pentru acest motiv anularea celor două ordine, conduce la concluzia că președintele instituției și-a asumat tacit emiterea celor două acte, considerându-le nelegale și, în același timp, instituie prezumția că vicepreședintele Agenției a semnat cele două acte în absența președintelui, ca o modalitate de executare a prevederilor art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 1000/2006, conform cărora îi revine obligația de a-l ajuta pe președinte în activitatea de conducere a instituției.

Că este așa, rezultă inclusiv din faptul că ulterior, prin H.G. nr. 1373/2009 art. 11 din H.G. nr. 1000/2006 a fost completat cu alin. (7) în cuprinsul căruia se prevede expres că "În cazul lipsei președintelui, precum și în cazul în care președintele se află în imposibilitate de a-și exercita funcția, calitatea de ordonator secundar de credite, precum și celelalte atribuții care revin președintelui se exercită în numele președintelui, de către vicepreședintele Agenției". În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziilor primului-ministru nr. 15/2008 și nr. 16/2008, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant se rezumă la reiterarea aspectele invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că cele două decizii au fost emise cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (2) lit. a) și b) din H.G.

nr. 1209/2003 și ale art. 15 alin. (1) lit. i) și j) din H.G. nr. 341/2007, și în sensul că nu interesează faptul că membrii comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor au fost membrii de partid anterior deținerii funcțiilor publice și numirii în comisiile respective, reprezentând o stare de incompatibilitate numai situația în care aceștia ar fi membrii de partid la data numirii în comisiile respective, împrejurare care însă nu a fost dovedită de către recurentul-reclamant nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs.

În ceea ce privește pregătirea pe care trebuie să o aibă membrii comisiilor respective pentru a fi în măsură să evalueze candidații care participă la concursurile pentru ocuparea funcției publice de prefect, printr-o argumentație, pe care Înalta Curte și-o însușește în totalitate, considerând-o legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a reținut că funcțiile publice deținute de membrii comisiilor îi recomandă pe aceștia ca fiind persoane ce îndeplinesc condițiile de pregătire și de competență profesională prevăzute de H.G. nr. 341/2007. Cu referire la critica de nelegalitate a deciziilor în sensul că membrii comisiilor nu cunosc o limbă străină, condiție prevăzută de art. 15 alin. (1) lit. i) din H.G.

nr. 341/2007, întemeiat a reținut instanța de fond, așa cum constată și Înalta Curte din analiza întregului material probator administrat în fond și în recurs, că reclamantul nu a probat susținerile făcute în acest sens, care astfel nu pot fi primite. În ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1036/2007, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este corectă, întrucât legalitatea concursului pentru ocuparea funcției de prefect nu depinde de legalitatea actului prin care un candidat a fost numit anterior într-o altă funcție publică, chiar dacă funcția respectivă este chiar funcția scoasă la concurs. A accepta teza recurentului-reclamant ar însemna că legalitatea oricărui concurs organizat pentru ocuparea unei funcții publice poate fi afectată de legalitatea actului de numire în funcția respectivă a persoanei care a deținut-o anterior, fie cu caracter temporar, cum este cazul în speță, fie cu caracter permanent.

Sub același aspect, Înalta Curte reține că susținerile recurentului-reclamant legate de oportunitatea schimbării din funcție a persoanei (B.M.) care a exercitat anterior lui B.M. funcția de prefect a Județului Mehedinți exced controlului de legalitate privind H.G. nr. 1036/2007 și concursul organizat în anul 2008 pentru ocuparea funcției respective. Aprecierile recurentului-reclamant cu privire la candidatul B.S. referitoare la cunoștințele teoretice, pregătirea profesională și calitatea lucrărilor de concurs sunt simple supoziții, nesusținute probator, care nu afectează legalitatea concursului pentru funcția publică de prefect al I.P.J. Mehedinți din data de 20 - 21 februarie 2008, iar evaluarea de către instanță a lucrărilor acestui candidat ar reprezenta o substituire a judecătorului în atribuțiile ce revin exclusiv comisiei de concurs cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Sunt neîntemeiate susținerile recurentului-reclamant în sensul că instanța de fond nu a administrat probele solicitate, constând în expertiza grafologică și înaintarea unei adrese la C.N.S.A.S. pentru a se comunica dacă pârâtul B.S. a fost colaborator sau informator al Securității și nu s-a pronunțat asupra excepției adeverinței medicale eliberate lui B.S. de către soția sa, B.R. Instanța de recurs reține că reclamantul a formulat în fața instanței de fond numeroase cereri și așa-numite excepții cu privire la acte care nu sunt de natură a afecta legalitatea concursului contestat. Astfel, proba cu expertiză grafologică putea fi încuviințată în eventualitatea unui litigiu purtând asupra înscrierii în fals, iar transmiterea unei adrese la C.N.S.A.S.

putea fi efectuată în măsura în care s-ar fi contestat declarația dată cu privire la acest aspect de candidatul B.S. Criticile din recurs referitoare la modalitatea de evaluare a candidatului B.S. de către comisia de concurs, precum și la numirea acestuia pe criterii politice ori de prietenie sunt simple supoziții atâta timp cât nu sunt susținute de un material probator, astfel că nu pot fi primite de instanța de recurs. Independent de aspectele arătate, instanța de recurs reține că, la data soluționării recursului, prin H.G. nr. 17/2010, Guvernul a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al domnului B.S., prefect al județului Mehedinți, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, împrejurare care face practic lipsită de interes acțiunea inițial formulată.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I.G. împotriva Sentinței civile nr. 370 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.