ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 137/F-Cont. din 16

iunie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă excepția de

inadmisibilitate invocată de Guvernul României și a fost admisă în parte

cererea formulată de reclamantul G.R. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României și cu intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Administrației

și Internelor, în sensul că a fost obligat pârâtul Guvernul României să

recunoască reclamantului dreptul de a face parte din rândul înalților

funcționari publici urmare a promovării la concursul național.

Instanța a respins cererile privind:

anularea H.G. nr. 1144 din 01 octombrie 2009 și recunoașterea faptului că a

fost declarat admis la concurs pentru lipsa de obiect, iar cererea de obligare

la plata unei despăgubiri, drepturi salariale și prestații de asigurări

sociale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Instanța a admis cererea de

intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Administrației și

Internelor.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată de G.R. în

contradictoriu cu Guvernul României reprezentat prin Primul - Ministru s-a

solicitat: - anularea în tot a H.G. nr. 1142 din 01 octombrie 2009 publicată în

M.Of. nr. 650 din 01 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării

temporare a funcției publice de Prefect a Județului Vâlcea, în persoana

reclamantului; - anularea în tot a H.G. nr. 1144 din 01 octombrie 2009

publicată în M.Of. nr. 651 din 01 octombrie 2009, prin care s-a dispus

exercitarea cu caracter temporar de către dl. U.P. a funcției de Prefect a

Județului Vâlcea, funcție ocupată anterior de reclamant în baza H.G. nr. 134

din 25 februarie 2009; - recunoașterea faptului că a fost declarat admis la

concursul susținut în vederea definitivării pe post și recunoașterea dreptului

de a face parte din rândul înalților funcționari publici, cu consecințele ce

decurg din această funcție; - plata unei despăgubiri reprezentând drepturile

salariale și/sau prestațiile de asigurări sociale ce s-ar cuveni reclamantului,

indexate, majorate, reactualizate de la momentul eliberării nelegale din

funcție până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior.

Guvernul României a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, invocând

totodată, excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Guvernului, deoarece acesta este un organ colegial fără personalitate juridică

civilă, potrivit Constituției și Legii nr. 90/2001. Guvernul poate sta în

calitate de pârât în justiție, numai în litigiile de contencios administrativ,

în care se contestă legalitatea actelor emise de acesta, iar recunoașterea

drepturilor pretinse de reclamant, trebuie formulată în contradictoriu cu

instituția angajatoare, care i-a plătit reclamantului drepturile salariale.

Se susține că recunoașterea faptului

că reclamantul a fost declarat admis la concurs este lipsită de obiect,

deoarece potrivit Legii nr. 188/1999 și H.G. nr. 341/2007, concursurile se

organizează de către Comisia de Concurs pentru Recrutarea înalților Funcționari

Publici. Aceasta formulează propunerea de numire a candidatului. Prin adresa

nr. 66 din 8 octombrie 2009, Comisia de Concurs i-a comunicat reclamantului

G.R. rezultatul final al concursului susținut la 29 septembrie 2009, la care a

fost declarat admis.

Cu privire la anularea dispozițiilor

celor două hotărâri de Guvern se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată,

deoarece reclamantul nu a indicat motive de nelegalitate a acestora.

Ministerul Administrației și

Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul

României solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul a

fost promovat temporar în funcția publică de prefect prin detașare, în

condițiile art. 89 și art. 92 din Legea nr. 188/1999, urmând a reveni la locul

de muncă deținut anterior.

Se susține că, prin actul

administrativ atacat nu s-a dispus eliberarea din funcția publică deținută, ci

numai încetarea exercitării temporare a funcției publice în care a fost

detașat, astfel că nu se poate ridica aspectul vătămării dreptului la muncă și

protecție socială.

Analizând actele dosarului instanța de

fond a reținut că excepția de inadmisibilitate, invocată în cauză, determinată

de lipsa procedurii prealabile, este neîntemeiată, instanța constatând că

reclamantul a solicitat revocarea H.G. nr. 1142/2009 și H.G. nr. 1144/ 2009,

iar Guvernul României a înaintat reclamantului răspuns la plângerea prealabilă

prin adresa nr. 15A/8385/CA din 10 noiembrie 2009 (fila 76), apreciind-o ca

neîntemeiată.

Cu privire la excepția privind lipsa

calității procesuale pasive a Guvernului a constatat că aceasta este

neîntemeiată în ceea ce privește primele capete de cerere și întemeiată în ce

privește capătul de cerere relativ la despăgubiri. Emitentul celor două acte

administrative atacate, în primele două capete de cerere, este Guvernul României,

personalitatea juridică civilă a acestuia neavând relevanță față de calitatea

procesuală pasivă în litigiile de contencios administrativ, ci calitatea de

autoritate publică, recunoscută Guvernului potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a

ministerelor.

Instanța reține susținerea Guvernului

cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale, față de

care obligația aparține instituției angajatoare, respectiv Prefecturii

Județului Vâlcea. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 activitatea

instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerului Internelor și Reformei Administrative, și din alte surse legal

constituite.

Cu privire la anularea H.G. nr.

1142/2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției

publice de Prefect al Județului Vâlcea de către reclamant și a H.G. nr.

1144/2009, prin care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar a funcției de

Prefect al Județului Vâlcea de către U.P., Curtea constată că cererile nu pot

fi primite, având în vedere modul în care a fost numit reclamantul pentru

ocuparea funcției respective.

Astfel, instanța a reținut că prin

H.G. nr. 134 din 25 februarie 2009, reclamantul a fost numit în funcția de

Prefect al Județului Vâlcea cu caracter temporar. Hotărârea a fost publicată în

M.Of. nr. 115 din 25 februarie 2009. Numirea s-a făcut potrivit art. 43 din

H.G. nr. 341/2007, potrivit căruia în mod excepțional, în cazul în care, ulterior

verificării în baza de date prevăzută la art. 6 alin. (1), se constată că în

categoria înalților funcționari publici nu există persoane care îndeplinesc

condițiile stabilite pentru ocuparea unor funcții publice corespunzătoare

categoriei înalților funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 80

din Legea nr. 188/1999, care, în forma la data respectivă, reglementau situația

promovării temporare, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic,

a unui funcționar public, care îndeplinește condițiile specifice pentru

ocuparea acestei funcții publice și care nu are în cazierul administrativ

sancțiuni disciplinare neradiate în condițiile legii. Textul are corespondent

în art. 92 alin. (

I)

1

din Legea nr. 188/1999,

modificată, potrivit căruia, exercitarea funcției cu caracter temporar se poate

dispune și pe o funcție publică din categoria înalților funcționari publici,

dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în

specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice. In acest caz,

detașarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competența

legală de numire a funcționarilor publici, care ocupă funcții publice din

categoria înalților funcționari publici, la propunerea conducătorului autorității

sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public

detașat.

Prin H.G. nr. 1142/2009 a fost

abrogată Hotărârea nr. 134/2009, în considerentele acesteia reținându-se numai

prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) și art. 92 din Legea nr. 188/1999.

Potrivit art. 92 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999 dacă funcția publică este vacantă, exercitarea cu caracter

temporar a acesteia se dispune de către persoana care are competența numirii în

funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, ce

poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, dacă autoritatea sau instituția publică a organizat

concurs de recrutare sau promovare și funcția publică nu a fost ocupată, în condițiile

legii.

Perioada pentru care numirea în

funcția de Prefect se putea realiza, expirase la data adoptării H.G. nr.

1142/2009 și nu au fost prezentate motive care să justifice prelungirea acestei

perioade.

Prin urmare, instanța de fond a

reținut că textele menționate în preambulul hotărârii atacate, care reflectă

competența de emitere a actului și respectiv regimul juridic al exercitării

funcției cu caracter temporar, sunt suficiente pentru a considera motivată

emiterea hotărârii atacate.

In ce privește H.G. nr. 1144/2009,

prin care a fost numită o altă persoană să exercite, cu caracter temporar,

funcția publică de Prefect al Județului Vâlcea, până la organizarea concursului

în vederea ocupării definitive a postului, instanța constată că și aceasta cuprinde

în preambul motivarea implicită rezultată din textele invocate, respectiv art.

89 și art. 92 din Legea nr. 188/1999, respectiv art. 43 din H.G. nr. 341/2007.

Încetarea funcției reclamantului s-a

realizat urmare a expirării perioadei legale pentru care putea ocupa funcția

respectivă, astfel că nu se poate reține fundamentată apărarea reclamantului.

Faptul că o altă persoană a fost numită în funcția respectivă, de asemenea cu

caracter temporar, ține de dreptul de apreciere al autorității pârâte, potrivit

art. 92 din Legea nr. 188/1999, funcționarul numit să exercite cu caracter

temporar o funcție nefiind, potrivit legii, titularul unui drept de reînnoire a

mandatului exercitat temporar. Ca atare, reintegrarea pe postul anterior

deținut, în condițiile în care a fost deținut, respectiv cu caracter temporar,

nu este posibilă.

Cu privire la recunoașterea faptului

că a fost declarat admis la concursul organizat în 28 - 29 septembrie 2009,

Curtea constată că față de înscrisul de la fila 27, comunicat reclamantului

(adresa nr. 66 din 08 octombrie 2009), cererea apare ca lipsită de obiect,

deoarece comisia de concurs a comunicat reclamantului rezultatul concursului și

acesta nu a fost contestat de către Guvern.

In ce privește recunoașterea dreptului

de a face parte din rândul înalților funcționari publici se constată că, deși,

potrivit art. 18 din Legea nr. 188/1999, se instituie un drept de apreciere în

privința autorității pârâte, acest drept nu poate fi exercitat abuziv, dreptul

de apreciere urmând să fie exercitat în condiții de legalitate, care se

reflectă de regulă în motivarea actului emis.

Într-adevăr, potrivit art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999, persoanele care au promovat concursul național

"pot fi numite" în funcțiile publice corespunzătoare categoriei

înalților funcționari publici. Ca atare, Guvernul este singurul care poate

aprecia asupra numirii reclamantului în funcția publică pentru care a

participat la concurs, pe care l-a promovat, prin analizarea condițiilor

prevăzute de lege, respectiv art. 16 din Legea nr. 188/1999. Potrivit acestuia

[alin. (2)], pentru a ocupa o funcție publică corespunzătoare categoriei

înalților funcționari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele condiții: a) cele prevăzute la art. 54; b) studii universitare de

licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată,

absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă; c) cel puțin 5 ani vechime în

specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice; d) a absolvit

programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice

corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici ori a exercitat un

mandat complet de parlamentar; e) a promovat concursul național pentru intrarea

în categoria înalților funcționari publici.

Pentru participarea la concurs, art. 9

din H.G. nr.3 41/2007 cere îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 15 alin.

(2) lit. a) - d) (actual 16) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, rezultând astfel că cerințele de numire în funcția publică vacantă

sunt implicit îndeplinite în ipoteza admiterii dosarului de înscriere la

concurs și a fortiori a declarării ca admis, urmare a concursului.

In aceste condiții, autoritatea pârâtă

este chemată să aprecieze dacă persoana care a promovat concursul întrunește

sau nu cerințele legale ale numirii în funcția publică pentru care a promovat

concursul și să motiveze opțiunea făcută. Or, în cauză, a reținut instanța de

fond, autoritatea pârâtă nu s-a manifestat prin emiterea unui act

administrativ, ca o consecință a desfășurării concursului și comunicării

rezultatului acestuia, refuzând implicit să numească pe reclamant în funcția

publică de Prefect al Județului Vâlcea.

Ipoteza în discuție se suprapune pe

cea menționată în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia este

asimilat actului administrativ unilateral și refuzul nejustificat de a rezolva

o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul

de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Or, s-a reținut că

reclamantul invocă dreptul de a ocupa o funcție publică din categoria înalților

funcționari, urmare a promovării concursului organizat în condițiile H.G. nr.

341/2007, raportat la art. 16 și art. 17 din Legea nr. 188/ 1999.

În ceea ce privește prevederile art.

18 lit. f) din H.G. nr. 341/2007, instanța de fond constată că pârâtul nu

contestă că, urmare a admiterii reclamantului la concurs, comisia de concurs a

formulat propunerea de numire a candidatului declarat admis, persoanei care are

competența legală de numire în funcția publică, ci invocă numai dreptul său de

apreciere, calificat ca exclusiv, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr.

188/1999. Dimpotrivă, susținerile din întâmpinare relevă îndeplinirea de către

comisie a obligației prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. f) din H.G. nr.

341/2007, susținându-se numai că această propunere nu are caracter obligatoriu

față de persoana care are competență legală de numire în funcția publică.

Insă, chiar dacă, așa cum s-a reținut

mai sus, dreptul de apreciere aparține autorității publice pârâte, aceasta este

chemată să motiveze alegerea făcută, or, în lipsa unui act expres, pe fondul

unui refuz implicit de numire în funcția publică pentru care s-a promovat

concursul, nu se pot cunoaște motivele pentru care o asemenea alegere a fost

făcută. Mai mult, răspunsul la plângerea prealabilă formulată, nu cuprinde la

rândul său nicio motivare pentru care autoritatea pârâtă apreciază plângerea

prealabilă ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că actele

administrative trebuie să cuprindă motivarea pentru care s-a ajuns la adoptarea

actului, în caz contrar, actul este afectat de sancțiunea nulității.

Cu atât mai mult, atunci când pârâtul

dispune de marjă de apreciere largă, motivarea actului administrativ este

necesară pentru a asigura transparența actului și a permite exercitarea

controlului jurisdicțional. Insă în cauză, instanța a reținut că în lipsa unui asemenea

act, lipsește implicit și motivarea, astfel că s-a impus administrarea de

probe, care nu au relevat motivele pentru care s-a ajuns la refuzul numirii.

Nefiind astfel prezentate motivele

pentru care, deși reclamantul a fost admis la concursul organizat pentru

ocuparea funcției de prefect, față de prevederile art. 9 din H.G. nr. 341/2007

raportate la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, care relevă faptul că cerințele

legale au fost îndeplinite, deoarece participarea la concurs este condiționată

de îndeplinirea cerințelor pentru a ocupa o funcție din categoria înalților

funcționari publici, se constată că pârâtul a depășit limitele dreptului său de

apreciere, astfel că, ținând seama și de limitele învestirii instanței, cererea

reclamantului a fost admisă sub aspectul recunoașterii dreptului de a face

parte din rândul înalților funcționari publici.

Asupra capătului de cerere referitor

la plata drepturilor salariale de la momentul eliberării din funcție până la

reîncadrarea în funcția deținută anterior, Curtea constată că aceasta nu poate

fi primită, în subsidiar față de lipsa calității procesuale pasive, deoarece nu

s-a reținut că eliberarea din funcția de prefect, ocupată cu caracter temporar,

este nelegală, respectiv, deoarece reîncadrarea pe această funcție (cu caracter

temporar) nu este posibilă, perioada pentru care se poate dispune ocuparea

funcției în această modalitate, fiind împlinită.

Față de soluția respingerii capetelor

de cerere menționate, văzând în parte argumentele aduse de către intervenientul

în interesul pârâtului, în privința cererii de anulare a celor două Hotărâri de

Guvern, curtea va admite cererea de intervenție accesorie, în interesul

pârâtului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs reclamantul și Guvernul României, criticând soluția instanței de fond,

pentru netemeinicie și nelegalitate.

2.1.

Recurentul-reclamant G.R. și-a întemeiat calea de atac pe

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., criticând,

în esență, hotărârea sub aspectul respingerii capătului de cerere privind

anularea H.G. nr. 1142 din 1 octombrie 2009 și H.G. nr. 1144 din 1 octombrie

2009.

In dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul-reclamant arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul

că textele menționate în preambulul celor două hotărârii atacate sunt

suficiente pentru a considera motivată emiterea hotărârii nr. 1142 din 01

octombrie 2009.

Susține că prin hotărârea recurată nu

a fost analizată critica referitoare la faptul că cele doua hotărâri atacate

sunt caracterizate de subiectivitate atâta timp cât au la bază afinități

politice evidente și totodată sunt adoptate cu exces de putere și că au fost

emise cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și

sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Printr-un motiv de recurs separat și

nedezvoltat, se arată că instanța de fond nu a sesizat că cele două hotărâri

încalcă prevederile art. 99 alin. (3) și art. 99 din Legea 188/1999.

2.2.

Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivele de

modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și

dispozițiile cu caracter general ale art. 304

1

C. proc. civ.,

criticând sentința sub următoarele aspecte:

- instanța a respins, în mod eronat,

excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile în ceea ce

privește cererea având ca obiect anularea H.G. nr. 1142/2009 și nr. 1144/2009

deși fusese sesizată cu această excepție în privința capătului de acțiune având

ca obiect cererea reclamantului referitoare la obligarea Guvernului României de

a-i recunoaște acestuia dreptul de a face parte din categoria înalților

funcționari publici prin emiterea unei hotărâri de Guvern în acest sens;

- pe fond critică hotărârea pentru

greșita admitere a petitului referitor la obligarea Guvernului României de a

recunoaște intimatului-reclamant dreptul de a face parte din rândul înalților

funcționari publici urmare a promovării concursului național susținut în data

de 29 septembrie 2009.

In continuare, recurentul-pârât a

făcut o expunere teoretică a regimului juridic al mobilității înalților

funcționari publici cu referire la prevederile cuprinse în Legea nr. 188/1999

și H.G. nr. 341/2007, privind intrarea în categoria înalților funcționari

publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici.

A concluzionat în sensul că încetarea

exercitării funcției publice de prefect al județului Vâlcea s-a dispus în

condițiile în care intimatul-reclamant a fost numit cu caracter temporar în

această funcție, nefiind definitivat pe post și neavând calitatea de Înalt

funcționar public pentru a-i fi astfel aplicabile dispozițiile H.G. nr.

341/2007, iar la data emiterii H.G. nr. 1142/2009, intimatul-reclamant nu

dobândise calitatea de Înalt funcționar public, deoarece simpla comunicare a

comisiei de concurs nu îi conferă această calitate, neexistând și un act

administrativ de numire în această funcție publică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimatul-intervenient M.A.I. a solicitat respingerea recursului declarat de

recurentul-reclamant G.R. și menținerea hotărârii judecătorești atacate prin

care s-a respins cererea având ca obiect anularea H.G. nr. 1142/2009 și respectiv

H.G. nr. 1144/2009.

Prin concluziile scrise depuse la 19

mai 2011, în termenul de pronunțare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea

recursului pe are l-a formulat prin preluarea în general a motivelor din calea

de atac exercitată, precum și respingerea recursului formulat de Guvernul

României.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra

recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma

recursurilor declarate de părți, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune modificarea

acesteia în parte, ca efect al admiterii recursului pârâtului Guvernul

României, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

relevante.

Recurentul-reclamant a supus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

H.G. nr. 1142 din 1 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării

temporare a funcției publice de prefect al județului Vâlcea de către domnul

G.R., și nr. 1144 din 01 octombrie 2009 privind exercitarea, cu caracter

temporar, a funcției publice de prefect al județului Vâlcea de către domnul

U.P., obligarea Guvernului României la plata drepturilor salariale, indexate,

majorate și reactualizate, cuvenite acestuia de la data eliberării din funcție

și până la încadrarea în funcția deținută anterior, precum și obligarea la

recunoașterea faptului că a fost admis la concursul susținut în data de 29 septembrie

2009, precum și a dreptului de a face parte din categoria înalților funcționari

publici.

Cele două acte administrative au fost

emise în baza art. 19 alin. (1) lit. a) și art. 92 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici și art. 108 din Constituția României.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii în privința petitului de cerere privind

recunoașterea dreptului reclamantului de a face parte din categoria înalților

funcționari publici.

Deși plângerea prealabilă aflată la

filele 63/76 din dosarul de fond face referire expresă la anularea celor două

hotărâri de guvern atacate în contencios administrativ, în cuprinsul acesteia

se face referire și la recunoașterea dreptului pretins și stabilit de H.G. nr.

341/2007 și Legea nr. 188/1999 de a face parte din categoria înalților

funcționari publici, iar pârâtul a luat cunoștință de solicitările acestuia,

formulând răspuns la plângerea prealabilă, prin adresa nr. 15 A/8385 din 10

noiembrie 2009.

În acest fel s-a realizat scopul

instituirii procedurii prealabile, acela de a da posibilitatea organului

emitent de a repara eventualele greșeli, pentru „o cale mai rapidă de

restabilire a legalității".

Împrejurarea că nu s-a formulat o

plângere prealabilă distinctă având ca petit această solicitare, nu poate

conduce la concluzia că lipsește plângerea prealabilă și astfel cererea ar fi

inadmisibilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât o astfel de

abordare ar fi excesiv de formalistă și ar denatura scopul instituirii acestei

proceduri de protecție a partenerului care are posibilitatea de a obține

anularea actului printr-o procedură simplă, rapidă și scutită de taxa de

timbru.

Cu privire la

legalitatea actelor administrative atacate.

Sub acest aspect, sentința criticată

reflectă analiza corectă a probelor administrate și interpretarea justă a

prevederilor legale incidente în cauză, reținând în mod întemeiat că Guvernul

României, prin emiterea actelor administrative contestate, și-a exercitat

dreptul de apreciere, în limitele conferite de lege și nu în mod abuziv și

arbitrar cum a susținut reclamanta.

In acest sens, Curtea reține că

instanța de fond a analizat pertinent susținerile și apărările părților, în

raport cu specificul raporturilor de drept administrativ, punând în balanță, pe

de o parte, interesul public al bunei funcționări a instituțiilor statului, pe

care pârâtul are obligația să îl ocrotească, în limitele propriilor competențe

prevăzute de dispozițiile legale, iar pe de altă parte, conținutul dreptului

sau al interesului legitim privat căruia i s-ar fi putut aduce atingere.

Criticile aduse sentinței cu privire

la legalitatea actelor administrative nu sunt fondate, elaborarea hotărârii de

guvern prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice

de prefect al Județului Vâlcea, având la bază prevederile art. 19 alin. (1)

lit. a) și art. 92 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul

funcționarilor publici, precum și dispozițiile H.G. nr. 341/2007 privind

intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul, cariera și

mobilitatea înalților funcționari publici.

Curtea, reține că instanța de fond a

analizat în mod judicios contextul în care au fost emise hotărârile atacate, la

adoptarea măsurilor dispuse, fiind luat în considerare faptul că reclamantul a

exercitat cu caracter temporar funcția publică de prefect al Județului Vâlcea,

conform prevederilor art. 43 din H.G. nr. 134/2009.

Astfel cum a reținut și instanța de

fond, în preambulul hotărârilor sunt indicate temeiurile de drept ale măsurilor

dispuse, respectiv încetarea exercitării temporare a funcției de prefect al Județului

Vâlcea pentru reclamantul G.R. prin H.G. nr. 1142/2009 și exercitarea cu

caracter temporar a funcției publice de către U.P. prin H.G. nr. 1144/2009, iar

motivele luării acestor măsuri sunt prevăzute în notele de fundamentare care au

însoțit proiectul actului administrativ întocmit de Ministerul Administrației

și Internelor.

In acest fel este îndeplinită

obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, care se înscrie

între coordonatele dreptului la o bună administrare și constituie o garanție

contra arbitrajului administrației publice.

Nici cel de-al doilea aspect de

aparentă nelegalitate a actelor administrative nu poate fi reținut, cât timp

reclamantul a fost desemnat să exercite doar temporar funcția publică de

prefect, iar Guvernul a decis încetarea raporturilor de serviciu conform

prerogativelor sale legale.

Referitor la celelalte aspecte

invocate prin motivele de recurs ce vizează subiectivitatea actelor

administrative caracterizate pe o diferență de tratament fundamentată pe considerente

de ordin politic, nu pot fi reținute, în primul rând că nu sunt dovedite și în

al doilea rând nu pot constitui motive nulitate a actelor contestate în lipsa

indicării unor prevederi legale încălcate la emiterea acestora sau vătămării

produse în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Criticile aduse celor două acte

administrative nu sunt de natură să demonstreze existența unei vătămări într-un

drept sau interes legitim pentru ca instanța să dispună anularea acestora.

Referitor la capătul de cerere privind

recunoașterea dreptului intimatului-reclamant G.R. de a face parte din

categoria înalților funcționari publici, prin emiterea unei hotărâri de Guvern

în acest sens.

Așa cum s-a reținut anterior,

încetarea exercitării funcției publice de prefect al județului Vâlcea s-a

dispus prin H.G. nr. 1142/2009, deoarece reclamantul a fost numit și a

exercitat temporar această funcție, nefiind definitivat pe post, neavând

calitatea de Înalt funcționar public conform H.G. nr. 341/2007.

Nu se poate reține că este titularul

funcției publice de prefect, prin promovarea concursului organizat la sfârșitul

lunii septembrie 2009 la A.N.F.P., acest fapt acordându-i doar vocația și nu un

drept de a ocupa funcția publică menționată și că face parte din categoria

înalților funcționari publici.

În conformitate cu prevederile art. 18

alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, „intrarea în categoria

înalților funcționari publici se face prin concurs național", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „persoanele care au promovat concursul național

prevăzut la alin. (1) pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare

categoriei înalților funcționari publici".

Mai mult, Agenția Națională a

Funcționarilor Publici a solicitat anularea concursurilor organizate în data de

28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice corespunzătoare

categoriei înalților funcționari publici de prefect și subprefect, în conformitate

cu prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

Funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea

nr. 188/1999, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare,

coroborat cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, actele atacate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici sunt

suspendate de drept, situație în are nu se poate recunoaște dobândirea

drepturilor decurgând din concursul promovat până la soluționarea cauzei în

contencios administrativ.

de recurs

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1, în temeiul art. 312 alin. (2) -(3) C. proc. civ., raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Guvernul României și se

va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că se respinge acțiunea

reclamantului ca neîntemeiată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Înalta Curte, constatând că niciunul

dintre motivele recursului formulat de reclamant nu este fondat, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței nr. 137/F-Cont din 16 iunie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Menține celelalte

dispoziții.

Respinge recursul declarat de G.R.

împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

26 mai 2011.