ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.R. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

suspendarea executării actelor administrative individuale constând în H.G. nr.

1142/2009 privind încetarea exercitării temporare a funcției publice de prefect

al județului Vâlcea de către domnul G.R. și a H.G. nr. 1144/2009 privind

exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de prefect al județului

Vâlcea de către U.P. până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în

anularea acestora.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de suspendare ca

nefondată, invocând prezumția de legalitate și veridicitate a actului

administrativ ce determină principiul executării din oficiu a acestuia.

În

cauză a formulat

cerere de intervenție în interesul pârâtului intervenientul Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând, la rândul său, respingerea cererii,

ca nefondată.

Instanța a invocat,

din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei cereri, în raport de

nechemarea în judecată a terțului beneficiar al H.G. nr. 1144/2009.

Prin sentința civilă

nr. 4390 din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată

de reclamantul G.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a admis

cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul

Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a conformat

rigorilor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în

judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii

judecătorești, mai exact beneficiarul H.G. nr. 1144/2009, numitul U.P., pentru

a da acestuia posibilitatea de a-și formula apărări.

Analizarea doar a

cererii de suspendare a H.G. nr. 1142/2009 și eventuala admitere a acesteia, cu

consecința reluării funcției de către reclamant, singura care dă măsura

interesului său în cauză, ar echivala cu înlăturarea, fie și temporară, a

persoanei nou numite, tot fără ca aceasta să își fi putut formula apărări.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul G.R. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe art. 13, art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 85 C. proc. civ.

În

motivarea recursului

se arată că prin acțiunea formulată am solicitat suspendarea executării

hotărârilor de guvern astfel că potrivit art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu

putea hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părților. Ca

atare, în cauză, trebuia citat Guvernul României care era emitentul actelor ce

formau obiectul acțiunii, reclamantul și beneficiarul H.G. nr. 1144/2009,

respectiv U.P. Prin urmare, cadrul procesual al litigiului rezultă din obiectul

acțiunii și trebuia să fie stabilit de către instanța de judecată în

conformitate cu prevederile art. 1 și următoarele din Legea contenciosului administrativ.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

În

raport de obiectul

acțiunii reclamantului și de actele a căror anulare s-a solicitat, Înalta Curte

apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., deoarece beneficiarul H.G. nr. 1144/2009, persoana împotriva căreia

s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești nu a fost introdusă în cauză,

fiind astfel încălcat principiul contradictorialității.

Acest principiu

presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și

discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se

exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă

judecății.

Pentru ca acest

principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat

efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea

se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în

prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului,

conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile

dintre părți și instanță.

Potrivit art. 129 C.

proc. civ., instanța este în drept să pună întrebări părților sau să pună în

dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea

pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând

ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța

este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi

adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând

părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Nu în ultimul rând,

instanța poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se

respecta contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Chiar dacă

reclamantul a afirmat că nu înțelege să se judece cu beneficiarul actului

administrativ atacat instanța din oficiu, trebuie să dispună introducerea în

cauză a acestei persoane.

În

cauza de față,

neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică

și nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialității, care urmează a

fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să citeze în cauză și pe U.P.,

să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii reclamantului și,

totodată, să valorifice toate apărările și susținerile formulate, pentru a se asigura

respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din

C.E.D.O.

În

consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul

va fi admis, sentința atacată se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. 4390 din 9 decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.