ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03 noiembrie 2009,

reclamantul D.C.I. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării H.G. nr. 1183/2009 prin care

s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului

Timiș, în care a fost numit prin H.G. nr. 350/2009.

Reclamantul a solicitat

să fie suspendată executarea și în privința H.G. nr. 1186/2009 prin care B.A.C.

a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect

al județului Timiș până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive

a postului, precum și în privința H.G. nr. 1185/2009 prin care lui M.Z.G. i s-a

aplicat mobilitatea a doua oară în același an.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de subprefect al județului Timiș

cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive

a postului, iar la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 a fost declarat

admis, astfel că nu a existat niciun fundament legal pentru adoptarea hotărârii

de încetare a funcției sale și nici pentru refuzul Guvernului României de a-l definitiva

în funcția publică de subprefect al județului Timiș.

Reclamantul a mai arătat

că numirea ulterioară în baza H.G. nr. 1185/2009 și a H.G. nr. 1186/2009 a pârâților

M.Z.G. și B.A.C. în funcția sa este nelegală, întrucât îi încalcă dreptul de a fi

definitivat pe post în condițiile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 341/2007, cu

atât mai mult cu cât a fost declarat admis la concursul organizat pentru ocuparea

funcției respective la data de 29 septembrie 2009.

La data de 28 decembrie

2009, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin.

(3) C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, motivând că

este autoritatea care a elaborat propunerea de numire în funcție și, în această

calitate, a susținut legalitatea hotărârii contestate și a solicitat respingerea

cererii formulate de reclamant.

Pârâții B.C.A. și M.Z.G.

au depus întâmpinare și au invocat excepțiile privind lipsa de obiect și inadmisibilitatea

cererii reclamantului, arătând că prin sentința civilă nr. 445 din 16 decembrie

2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 1222/59/2009, s-a dispus

suspendarea executării H.G. nr. 1186/2009 și, în consecință, acest act administrativ

nu mai poate fi dedus judecății în prezenta cauză.

Prin sentința civilă

nr. 45 din 27 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificată prin încheierea dată

la 17 februarie 2010 în Camera de consiliu, Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamant,

a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1183/2009 și a H.G. nr. 1186/2009 până

la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea de anulare a acestor acte,

a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1185/2009, a respins cererea

de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor și

a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității cererii de suspendare

a executării.

Instanța de fond a respins

cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor,

reținând că intervenția acestuia în proces, în calitate de inițiator al hotărârilor

de Guvern a căror suspendare s-a solicitat, nu se justifică în condițiile în care

raportul juridic dedus judecății are ca subiecte Guvernul României, ca emitent al

actelor și funcționarii publici destinatari ai măsurilor dispuse, printre care și

reclamantul.

Excepțiile privind lipsa

de obiect și inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1186/2006

au fost respinse față de împrejurarea că sentința civilă nr. 445 din 16

decembrie 2009, invocată de pârâți în susținerea celor două excepții, nu au fost

pronunțate și în contradictoriu cu reclamantul și, în consecință, refuzul soluționării

cererii sale privind nelegalitatea actului respectiv constituie o încălcare a dreptului

său de acces la o instanță, drept protejat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a constatat

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în

privința H.G. nr. 1183/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare

a funcției publice de subprefect al județului Timiș de către reclamantul D.C.I.,

precum și în privința H.G. nr. 1186/2009, prin care pârâta B.C.A. a fost desemnată

să exercite, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului Timiș

până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

Condiția cazului bine

justificat a fost considerată ca fiind dovedită în cauză prin existența unei îndoieli

serioase asupra legalității celor două hotărâri de Guvern, întrucât acestea au fost

emise cu exces de putere în condițiile în care reclamantul a fost declarat admis

la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 în vederea ocupării definitive

a postului de subprefect. De asemenea, s-a avut în vedere că actul de revocare din

funcție a reclamantului nu a fost motivat, deoarece nu cuprinde nicio referire la

acele condiții care nu ar mai fi fost îndeplinite pentru ocuparea în continuare

a funcției de subprefect.

Instanța de fond a apreciat

că absența motivării actelor administrative atacate constituie o încălcare a principiului

statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației

constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a

cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Instanța de fond a constatat

ca fiind întrunită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege cu privire la eminența

pagubei care s-ar produce reclamantului prin executarea actelor contestate, reținând

că acesta va fi lipsit de drepturile salariale cuvenite pentru funcția ocupată și

de posibilitatea valorificării rezultatului obținut la concursul din 29 septembrie

2009.

Cererea de suspendare

a executării H.G. nr. 1185/2010 privind aplicarea mobilității pentru pârâtul M.Z.G.

a fost respinsă cu motivarea că acesta a ocupat celălalt post de subprefect al județului

Timiș și nu postul deținut de reclamant, astfel că nu există interesul contestării

hotărârii respective în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor,

solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție

accesorie și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării

formulată de reclamant.

Recurenții au arătat că

instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cerința cazului

bine justificat s-a susținut că nu se regăsește cât timp reclamantul a deținut funcția

publică vacantă de subprefect numai cu caracter provizoriu și excepțional, iar faptul

că nu a fost numit în funcția respectivă ca urmare a rezultatului obținut la concursul

din 29 septembrie 2009 nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actelor atacate, întrucât candidatul declarat admis la concurs

nu are un drept, ci doar o vocație, iar numirea sa nu are caracter obligatoriu.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurenții au arătat că nu au fost administrate probe din care

să rezulte un prejudiciu material pentru reclamant, care, la încetarea numirii sale

provizorii ca subprefect, a revenit la funcția publică deținută anterior și în consecință,

nu a fost lipsit de drepturile salariale aferente funcției ocupate.

În recursul declarat de

Ministerul Administrației și Internelor a fost criticată și soluția de respingere

a cererii de intervenție accesorie, cu motivarea că instanța de fond a interpretat

greșit dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) pct. 7 din

H.G. nr. 405/2007 față de interesul legitim dovedit pentru formularea cererii de

intervenție în interesul pârâtului Guvernul României.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite cele două recursuri, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, cu modificările și completările ulterioare,

Ministerul Administrației și Internelor este autoritatea de resort care pune în

executare, prin unitățile subordonate, actele administrative ale Guvernului prin

care sunt modificate raporturile de serviciu ale înalților funcționari publici și,

implicit, hotărârile judecătorești prin care instanța dispune în privința legalității

acestora.

În raport de aceste atribuții

ale ministerului recurent, de obiectul cererii de chemare în judecată și de conținutul

actelor juridice deduse judecății, se constată că a fost greșit respinsă cererea

de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului Guvernul României.

În consecință, fiind îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va modifica

sentința recurată, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie formulată

de Ministerul Administrației și Internelor.

Recursurile formulate

cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 sunt întemeiate, constatându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat

ca fiind întrunite în cauză cerințele cumulative prevăzute de textul de lege sus-menționat

pentru suspendarea executării actului administrativ.

Conform acestei reglementări,

care a constituit temeiul juridic al cererii formulate de intimatul-reclamant, suspendarea

executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existența unui caz

bine justificat și necesitatea prevenirii procedurii unei pagube iminente, astfel

cum au fost definite aceste noțiuni în art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea

nr. 554/2004.

Cazul bine justificat

presupune invocarea și dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a

demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat,

existența unor indicii de nelegalitate.

Această condiție legală

nu este întrunită în cauză, pentru că nu s-a dovedit aparenta nelegalitate a hotărârilor

de Guvern contestate, în condițiile în care intimatul-reclamant a fost desemnat

să exercite numai temporar funcția publică de subprefect, până la numirea prin concurs

a unui înalt funcționar public, iar încetarea raporturilor sale de serviciu a fost

decisă de Guvernul României în baza prerogativelor sale legale .

Nu se poate reține existența

unor indicii de nelegalitate a actelor contestate nici în raport de împrejurarea

că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat la 29 septembrie 2009 pentru

accesul în categoria înalților funcționari publici, întrucât rezultatul obținut

îi acordă numai vocația și nu dreptul de a ocupa funcția publică de subprefect.

Condiția prevenirii producerii

unei pagube iminente, de asemenea, nu a fost îndeplinită în cauză, întrucât la data

încetării temporare a funcției publice de subprefect al județului Timiș, intimatul-reclamant

a revenit la funcția deținută anterior detașării, respectiv la funcția publică de

consilier principal în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Timiș și a încasat drepturile salariale aferente acestei funcții, astfel că nu a

fost lipsit de veniturile cuvenite pentru activitatea desfășurată și nu s-a cauzat

un prejudiciu material dificil de reparat în ipoteza anulării actelor administrative

contestate.

În consecință, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va admite ambele recursuri și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va modifica sentința recurată, în sensul că va

respinge cererea intimatului-reclamant de suspendare a executării H.G. nr. 1183,

1185 și 1186/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor împotriva

sentinței civile nr. 45 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și, pe fondul cauzei, admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul

Administrației și Internelor și respinge cererea de suspendare a executării H.G.

nr. 1183/2009, H.G. nr. 1185/2009 și H.G. nr. 1186/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2010.