ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 03 noiembrie 2009, reclamantul D.C.I. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării H.G. nr. 1183/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului Timiș, în care a fost numit prin H.G. nr. 350/2009. Reclamantul a solicitat să fie suspendată executarea și în privința H.G. nr. 1186/2009 prin care B.A.C. a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al județului Timiș până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, precum și în privința H.G.

nr. 1185/2009 prin care lui M.Z.G. i s-a aplicat mobilitatea a doua oară în același an. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de subprefect al județului Timiș cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, iar la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 a fost declarat admis, astfel că nu a existat niciun fundament legal pentru adoptarea hotărârii de încetare a funcției sale și nici pentru refuzul Guvernului României de a-l definitiva în funcția publică de subprefect al județului Timiș. Reclamantul a mai arătat că numirea ulterioară în baza H.G. nr. 1185/2009 și a H.G. nr. 1186/2009 a pârâților M.Z.G. și B.A.C.

în funcția sa este nelegală, întrucât îi încalcă dreptul de a fi definitivat pe post în condițiile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 341/2007, cu atât mai mult cu cât a fost declarat admis la concursul organizat pentru ocuparea funcției respective la data de 29 septembrie 2009. La data de 28 decembrie 2009, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, motivând că este autoritatea care a elaborat propunerea de numire în funcție și, în această calitate, a susținut legalitatea hotărârii contestate și a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant.

Pârâții B.C.A. și M.Z.G. au depus întâmpinare și au invocat excepțiile privind lipsa de obiect și inadmisibilitatea cererii reclamantului, arătând că prin sentința civilă nr. 445 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 1222/59/2009, s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1186/2009 și, în consecință, acest act administrativ nu mai poate fi dedus judecății în prezenta cauză. Prin sentința civilă nr. 45 din 27 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificată prin încheierea dată la 17 februarie 2010 în Camera de consiliu, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării H.G.

nr. 1183/2009 și a H.G. nr. 1186/2009 până la pronunțarea instanței de fond învestite cu acțiunea de anulare a acestor acte, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1185/2009, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării. Instanța de fond a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor, reținând că intervenția acestuia în proces, în calitate de inițiator al hotărârilor de Guvern a căror suspendare s-a solicitat, nu se justifică în condițiile în care raportul juridic dedus judecății are ca subiecte Guvernul României, ca emitent al actelor și funcționarii publici destinatari ai măsurilor dispuse, printre care și reclamantul.

Excepțiile privind lipsa de obiect și inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1186/2006 au fost respinse față de împrejurarea că sentința civilă nr. 445 din 16 decembrie 2009, invocată de pârâți în susținerea celor două excepții, nu au fost pronunțate și în contradictoriu cu reclamantul și, în consecință, refuzul soluționării cererii sale privind nelegalitatea actului respectiv constituie o încălcare a dreptului său de acces la o instanță, drept protejat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în privința H.G. nr. 1183/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului Timiș de către reclamantul D.C.I., precum și în privința H.G.

nr. 1186/2009, prin care pârâta B.C.A. a fost desemnată să exercite, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al județului Timiș până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Condiția cazului bine justificat a fost considerată ca fiind dovedită în cauză prin existența unei îndoieli serioase asupra legalității celor două hotărâri de Guvern, întrucât acestea au fost emise cu exces de putere în condițiile în care reclamantul a fost declarat admis la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 în vederea ocupării definitive a postului de subprefect. De asemenea, s-a avut în vedere că actul de revocare din funcție a reclamantului nu a fost motivat, deoarece nu cuprinde nicio referire la acele condiții care nu ar mai fi fost îndeplinite pentru ocuparea în continuare a funcției de subprefect.

Instanța de fond a apreciat că absența motivării actelor administrative atacate constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora. Instanța de fond a constatat ca fiind întrunită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege cu privire la eminența pagubei care s-ar produce reclamantului prin executarea actelor contestate, reținând că acesta va fi lipsit de drepturile salariale cuvenite pentru funcția ocupată și de posibilitatea valorificării rezultatului obținut la concursul din 29 septembrie 2009. Cererea de suspendare a executării H.G.

nr. 1185/2010 privind aplicarea mobilității pentru pârâtul M.Z.G. a fost respinsă cu motivarea că acesta a ocupat celălalt post de subprefect al județului Timiș și nu postul deținut de reclamant, astfel că nu există interesul contestării hotărârii respective în prezenta cauză. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamant. Recurenții au arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cerința cazului bine justificat s-a susținut că nu se regăsește cât timp reclamantul a deținut funcția publică vacantă de subprefect numai cu caracter provizoriu și excepțional, iar faptul că nu a fost numit în funcția respectivă ca urmare a rezultatului obținut la concursul din 29 septembrie 2009 nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor atacate, întrucât candidatul declarat admis la concurs nu are un drept, ci doar o vocație, iar numirea sa nu are caracter obligatoriu. Referitor la condiția pagubei iminente, recurenții au arătat că nu au fost administrate probe din care să rezulte un prejudiciu material pentru reclamant, care, la încetarea numirii sale provizorii ca subprefect, a revenit la funcția publică deținută anterior și în consecință, nu a fost lipsit de drepturile salariale aferente funcției ocupate.

În recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor a fost criticată și soluția de respingere a cererii de intervenție accesorie, cu motivarea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007 față de interesul legitim dovedit pentru formularea cererii de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cele două recursuri, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G.

nr. 405/2007, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Administrației și Internelor este autoritatea de resort care pune în executare, prin unitățile subordonate, actele administrative ale Guvernului prin care sunt modificate raporturile de serviciu ale înalților funcționari publici și, implicit, hotărârile judecătorești prin care instanța dispune în privința legalității acestora. În raport de aceste atribuții ale ministerului recurent, de obiectul cererii de chemare în judecată și de conținutul actelor juridice deduse judecății, se constată că a fost greșit respinsă cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului Guvernul României. În consecință, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va modifica sentința recurată, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor. Recursurile formulate cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt întemeiate, constatându-se că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite în cauză cerințele cumulative prevăzute de textul de lege sus-menționat pentru suspendarea executării actului administrativ. Conform acestei reglementări, care a constituit temeiul juridic al cererii formulate de intimatul-reclamant, suspendarea executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii procedurii unei pagube iminente, astfel cum au fost definite aceste noțiuni în art. 2 alin. (1) lit. ș) și lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat presupune invocarea și dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existența unor indicii de nelegalitate.

Această condiție legală nu este întrunită în cauză, pentru că nu s-a dovedit aparenta nelegalitate a hotărârilor de Guvern contestate, în condițiile în care intimatul-reclamant a fost desemnat să exercite numai temporar funcția publică de subprefect, până la numirea prin concurs a unui înalt funcționar public, iar încetarea raporturilor sale de serviciu a fost decisă de Guvernul României în baza prerogativelor sale legale . Nu se poate reține existența unor indicii de nelegalitate a actelor contestate nici în raport de împrejurarea că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat la 29 septembrie 2009 pentru accesul în categoria înalților funcționari publici, întrucât rezultatul obținut îi acordă numai vocația și nu dreptul de a ocupa funcția publică de subprefect.

Condiția prevenirii producerii unei pagube iminente, de asemenea, nu a fost îndeplinită în cauză, întrucât la data încetării temporare a funcției publice de subprefect al județului Timiș, intimatul-reclamant a revenit la funcția deținută anterior detașării, respectiv la funcția publică de consilier principal în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Timiș și a încasat drepturile salariale aferente acestei funcții, astfel că nu a fost lipsit de veniturile cuvenite pentru activitatea desfășurată și nu s-a cauzat un prejudiciu material dificil de reparat în ipoteza anulării actelor administrative contestate. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite ambele recursuri și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge cererea intimatului-reclamant de suspendare a executării H.G. nr. 1183, 1185 și 1186/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 45 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și, pe fondul cauzei, admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor și respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1183/2009, H.G. nr. 1185/2009 și H.G. nr. 1186/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.