ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3171/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3171/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2010, reclamantul M.J.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Instituția

Prefectului Județului Cluj și Subprefectul Județului Cluj, P.C., anularea H.G.

nr. 1161 din 03 octombrie 2009, publicata în M.Of. nr. 659 din data de 03

octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției

publice de subprefect al județului Cluj de către reclamant și H.G. nr. 1162 din

03 octombrie 2009, publicată în M.Of. nr. 659 din data de 03 octombrie 2009.

Totodată, reclamantul

a solicitat obligarea pârâtului de rândul 1 la plata unei despăgubiri constând

în indemnizațiile aferente funcției de subprefect al județului Cluj, corespunzătoare

perioadei 03 octombrie 2009 – 20 noiembrie 2009, în cuantum de 5.306 lei, și

prima de vacanță, în cuantum de 4.564 lei, sume indexate cu indicele de

inflație, obligarea pârâtului de rândul 1 la plata daunelor morale în cuantum

de 1 leu pentru prejudiciul moral cauzat, obligarea pârâtului Guvernul României

la plata unei despăgubiri în cuantum total de 6.935 lei precum și la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

La data de 13 aprilie

2010 reclamantul a depus o extindere de acțiune, prin care a solicitat improcesuarea

Instituției prefectului județului Cluj, în considerarea petitului în

despăgubiri formulat anterior.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că hotărârile atacate au fost luate cu exces

de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/ 2004 și cu

încălcarea legislației în vigoare ce reglementează statutul funcționarilor

publici.

Susține reclamantul

că dreptul de apreciere al emitentului actului a fost exercitat abuziv, fără a

exista un motiv real care să justifice încetarea exercitării funcției de

subprefect, cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nu se

indică aplicarea unei cauze de încetare a exercitării acestei funcții.

În ceea ce privește H.G.

nr. 1162/2009 reclamantul a arătat că pârâtul de rândul doi a fost numit să

îndeplinească funcția de subprefect tot cu caracter temporar, până la

organizarea concursului pentru ocuparea definitivă a acestei funcții publice, deși

la data emiterii actul concursul avusese deja loc.

Pârâtul Guvernul

României, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii,

întrucât numirea reclamantului s-a realizat cu caracter temporar iar actele

atacate au fost emise în considerarea disp. art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

care limitează in timp, la 6 luni, efectele unei numiri temporare.

Pârâtul P.C. a

solicitat, dea asemenea, respingerea cererii. (f.32)

Instituția

prefectului județului Cluj , prin întâmpinarea formulată a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că nu se opune petitului 2 din acțiunea

introductivă, condiționat însă de admisibilitatea petitului 1 din aceasta, cu

privire la care a susținut că nu are calitate procesuală în cauză.

Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interes

accesoriu pârâtului Guvernul României, reiterând poziția procesuală susținută

de către acesta.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 253/2010

pronunțată în data de 11 iunie 2010 a respins cererea de chemare în judecată

precizată și extinsă a reclamantului J.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Din preambulul H.G.

nr. 261 din 11 martie 2009 (M.Of. nr. 153 din 12 martie 2009), reiese că

numirea reclamantului pe funcția publică de subprefect al județului Cluj, s-a

realizat cu caracter temporar, respectiv până la organizarea concursului în

vederea ocupării definitive a postului.

Exercitarea cu

caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante se realizează în

condițiile reglementate de art. 92 din Legea nr. 188/1999.

Din cuprinsul

dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol rezultă o dublă condiționare a

duratei de timp pentru care se poate dispune ocuparea temporară a funcției

publice vacante.

Art. 92 alin. (2) din

lege prevede următoarele: „Dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută

la alin. (1) se dispune de către persoana care are competența numirii în

funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic,

astfel:...".

Astfel, față de

termenul de 6 luni menționat, instanța a constat că, pe de o parte, autoritatea

cu competență de numire fie poate numi un funcționar public pe postul de

conducere vacant pe un interval de timp mai scurt de 6 luni, știind la momentul

numirii că doar pe acel interval de timp sub 6 luni funcția publică va fi

vacantă, din diverse motive, fie, pe de altă parte, chiar și atunci când are

reprezentarea faptului că vacanța funcției va fi mai mare de 6 luni, totuși,

numirea efectivă nu va putea depăși acest interval maxim de 6 luni. Prezenta

speță se încadrează în această ultimă situație.

La emiterea H.G. nr. 261

din 11 martie 2009, pârâtul a limitat mandatul reclamantului pentru funcția de

subprefect prin indicarea momentului final, respectiv, „până la organizarea

concursului în vederea ocupării definitive a postului”.

Precizează instanța

de fond că față de modul de redactare a textului legal se poate aprecia că

mandatarea încetează de drept după scurgerea celor 6 luni.

Pârâtul nu a

respectat acest termen, care s-ar fi împlinit la data de 12 septembrie 2009. Cu

toate acestea, nu se poate aprecia că această împrejurare ar putea conduce la

nulitatea actului.

H.G. nr. 1161/2009 nu

face altceva decât să constate intervenția unei norme legale, art. 92 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 și să-i oficializeze efectele.

În privința H.G. nr. 1162

din 03 octombrie 2009, instanța a constatat că la data emiterii acestui act -

03 octombrie 2009, concursul pentru ocuparea definitivă a postului fusese deja

organizat, acesta având loc la data de 29 septembrie 2009.

Intenția emitentului

acestui act a fost de a asigura interimatul în perioada vacanței funcției, deci

până la ocuparea ei cu caracter definitiv, în urma numirii efective pe postul

de subprefect a persoanei care a câștigat concursul.

În temeiul acestui act

o anumită persoană trebuia să desfășoare - efectiv funcția de subprefect, să

îndeplinească atribuțiile specifice acestei funcții, până la momentul în care era

numit efectiv în funcție câștigătorul concursului.

Pe de altă parte,

instanța a constat că anularea H.G. nr. 1162/2009 a fost solicitată a se

dispune în raport de relația existentă între cele două acte, H.G. nr. 1161/2009

și H.G. nr. 1162/2009.

În fine, arată instanța

încetarea efectelor H.G. nr. 1161/2009 nu a fost intempestivă și, deci, cu abuz

de putere, ci a fost rezultatul aplicării unei dispoziții legale, așa cum s-a

arătat anterior.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul J.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 teza finală C. proc. civ. – „sentința fiind dată cu aplicarea greșită a

legii” și art. 304

1

C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub

toate aspectele.

Recurentul-reclamant

susține prin motivele de recurs formulate că instanța de fond a pronunțat

sentința atacată numai ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art. 92

alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

deoarece prin H.G. nr. 261 din 11 martie 2009 publicată în M.Of. nr. 153 din 12

martie 2009, a fost desemnat să exercite, cu caracter temporar, funcția de

subprefect al județului Cluj până la organizarea concursului în vederea

ocupării definitive a postului în baza art. 43 din H.G. nr. 341/2007 privind

intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și

mobilitatea înalților funcționari publici și a Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, concurs la care a participat și el, fiind admis cu un

punctaj de 82,23 puncte, fiind create astfel premisele numirii sale definitive

în funcția de subprefect al județului Cluj, cu atât mai mult cu cât

participarea la concurs a vizat în concret această funcție.

Practic, la adoptarea

hotărârilor de guvern contestate, Guvernul României a nesocotit scopul general

prevăzut de Constituție, acela de organizare a executării legilor, în vederea

desfășurării în condiții optime a activității prefecților și subprefecților,

astfel cum este aceasta descrisă în Legea nr. 340/2004, în sensul desemnării în

aceste funcții a unor persoane capabile să îndeplinească atribuțiile stabilite

în sarcina lor.

Mai susține

recurentul-reclamant că intimatul-pârât Guvernul României a emis cele două

hotărâri numai cu ignorarea completă a concursului organizat la 29 septembrie 2009,

precum și a rezultatului obținut de el la acest concurs, urmare a faptului că a

promovat concursul respectiv, fiind îndreptățit a fi numit definitiv în funcția

de subprefect al județului Cluj și nu să fie numit, tot cu caracter temporar, P.C.

prin H.G. nr. 1162/2009, hotărâre adoptată prematur și fără un fundament legal.

Au depus întâmpinări

Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, ambii solicitând

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca

fiind legală și temeinică.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente:

Recurentul-reclamant

susține, în esență, prin criticile formulate că H.G. nr. 1161/2009 prin care

i-a încetat exercitarea temporară a funcției publice de subprefect al județului

Cluj este nelegală și trebuia anulată de instanța de fond, de vreme ce numirea

sa temporară pe această funcție s-a făcut până la organizarea concursului în

vederea ocupării definitive a postului, concurs ce s-a organizat la 29

septembrie 2009 și la care a participat și el, fiind admis, astfel că trebuia

definitivat pe această funcție și nu înlăturat pentru a fi numită o altă

persoană tot cu caracter temporar.

Astfel cum corect a

reținut instanța de fond, potrivit art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea cu

caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin

promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile

specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic.

Pe perioada

exercitării temporare a funcției publice pe care a fost desemnat,

funcționarului public respectiv i se păstrează postul anterior ocupat, tocmai

în ideea de a-i fi protejate interesele și de a se putea reîntoarce la locul de

muncă inițial.

Este adevărat că la

momentul desemnării recurentului-reclamant pentru a exercita temporar funcția

de subprefect al județului Cluj s-a precizat și termenul până la care se

exercita această funcție – până la organizarea concursului în vederea ocupării

definitive a postului – concurs la care a participat și el, fiind admis, dar

pentru aceasta recurentul nu a dobândit un drept absolut de a fi numit

definitiv în funcția respectivă.

Chiar dacă

recurentul-reclamant a promovat concursul organizat pentru ocuparea funcției de

subprefect, până la emiterea hotărârii de Guvern de numire a sa pe această

funcție, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora

numirea sa, cu caracter temporar pe această funcție poate înceta în orice

moment și în orice condiții, el nefiind titularul funcției publice respective.

Fiind vorba de o

măsură cu caracter temporar, poate fi dispusă încetarea acestei măsuri de promovare

temporară, persoana competentă a face numirea în funcția publică respectivă

putând să-și schimbe, între timp, opțiunea cu privire la persoana desemnată

care exercită temporar o funcție publică.

Așadar, măsura

privind încetarea exercitării cu caracter temporar a funcției publice de

subprefect al județului Cluj, dispusă prin H.G. nr. 1161/2009 este legală și

temeinică, instanța de fond constatând în mod corect că nu există motive de

anulare a acesteia, recurentul-reclamant în mod nejustificat considerându-se

vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, deoarece nu au fost

încălcate dispozițiile legale incidente în materie.

Susținerea recurentului-reclamant

în sensul că i s-a încălcat grav dreptul legitim de a fi numit definitiv în

funcția publică pe care a fost desemnat temporar este neîntemeiat, atâta timp

cât această măsură luată pe o perioadă determinată de timp nu-i conferă dreptul

de a fi numit definitiv în funcția respectivă, astfel cum în mod eronat și

nelegal pretinde acesta.

Potrivit art. 2 lit. n)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, noțiunea de drept

vătămat este definită ca fiind „orice drept fundamental prevăzut de Constituție

sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ” iar

interesul legitim privat înseamnă „posibilitatea de a pretinde o anumită

conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil,

prefigurat”.

Recurentul-reclamant

însă, nu a indicat în concret textele de lege care au fost încălcate prin

emiterea actelor administrative atacate, texte de lege care în interpretarea sa

eronată îi dau dreptul să fie definitivat pe un post în care a fost numit

temporar, acesta referindu-se generic la dispozițiile Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarului public care reglementează anumite drepturi de a

exercita o funcție publică, drepturi ce se referă la titularul unei funcții

publice, definitiv numit pe acea funcție și nu temporar, cum este cazul

recurentului.

Recurentul-reclamant

nu a dobândit astfel, un drept subiectiv pentru definitivarea sa pe postul de

subprefect și pe cale de consecință, nu poate pretinde nici încălcarea unui

interes legitim spre a cărei realizare tinde.

În absența dreptului

subiectiv și a interesului legitim nu există vătămare, condiție esențială de

exercitare a acțiunii judiciare în contencios administrativ.

Cât privește critica

adusă sentinței în legătură cu H.G. nr. 1162/2009, hotărâre care de asemenea nu

a fost anulată de instanța de fond, recurentul-reclamant arătând că aceasta a

fost adoptată prematur, fără a exista vreun fundament legal pentru numirea intimatului-pârât

P.C., tot cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea

ocupării definitive a postului, față de constatarea instanței că H.G. nr. 1161/2009

a fost emisă cu respectarea legii, este de la sine înțeles că este

neîntemeiată.

La data de 3

octombrie 2009 când s-a adoptat H.G. nr. 1162/2009 chiar dacă

recurentul-reclamant participase la concursul ce a avut loc la 29 septembrie 2009,

fiind admis, el nu a câștigat dreptul de a fi definitivat de la sine pe postul

de subprefect al județului Cluj, astfel cum s-a precizat mai sus, așa încât și

această hotărâre de Guvern a fost emisă legal.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea ei, recursul se

privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul M.J. împotriva sentinței nr. 253 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2011.