ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3171/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2010, reclamantul M.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Instituția Prefectului Județului Cluj și Subprefectul Județului Cluj, P.C., anularea H.G. nr. 1161 din 03 octombrie 2009, publicata în M.Of. nr. 659 din data de 03 octombrie 2009, prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcției publice de subprefect al județului Cluj de către reclamant și H.G. nr. 1162 din 03 octombrie 2009, publicată în M.Of.

nr. 659 din data de 03 octombrie 2009. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de rândul 1 la plata unei despăgubiri constând în indemnizațiile aferente funcției de subprefect al județului Cluj, corespunzătoare perioadei 03 octombrie 2009 – 20 noiembrie 2009, în cuantum de 5.306 lei, și prima de vacanță, în cuantum de 4.564 lei, sume indexate cu indicele de inflație, obligarea pârâtului de rândul 1 la plata daunelor morale în cuantum de 1 leu pentru prejudiciul moral cauzat, obligarea pârâtului Guvernul României la plata unei despăgubiri în cuantum total de 6.935 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. La data de 13 aprilie 2010 reclamantul a depus o extindere de acțiune, prin care a solicitat improcesuarea Instituției prefectului județului Cluj, în considerarea petitului în despăgubiri formulat anterior.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că hotărârile atacate au fost luate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/ 2004 și cu încălcarea legislației în vigoare ce reglementează statutul funcționarilor publici. Susține reclamantul că dreptul de apreciere al emitentului actului a fost exercitat abuziv, fără a exista un motiv real care să justifice încetarea exercitării funcției de subprefect, cu atât mai mult cu cât în conținutul actului contestat nu se indică aplicarea unei cauze de încetare a exercitării acestei funcții. În ceea ce privește H.G. nr. 1162/2009 reclamantul a arătat că pârâtul de rândul doi a fost numit să îndeplinească funcția de subprefect tot cu caracter temporar, până la organizarea concursului pentru ocuparea definitivă a acestei funcții publice, deși la data emiterii actul concursul avusese deja loc.

Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, întrucât numirea reclamantului s-a realizat cu caracter temporar iar actele atacate au fost emise în considerarea disp. art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, care limitează in timp, la 6 luni, efectele unei numiri temporare. Pârâtul P.C. a solicitat, dea asemenea, respingerea cererii. (f.32) Instituția prefectului județului Cluj , prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu se opune petitului 2 din acțiunea introductivă, condiționat însă de admisibilitatea petitului 1 din aceasta, cu privire la care a susținut că nu are calitate procesuală în cauză. Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interes accesoriu pârâtului Guvernul României, reiterând poziția procesuală susținută de către acesta.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 253/2010 pronunțată în data de 11 iunie 2010 a respins cererea de chemare în judecată precizată și extinsă a reclamantului J.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele: Din preambulul H.G. nr. 261 din 11 martie 2009 (M.Of. nr. 153 din 12 martie 2009), reiese că numirea reclamantului pe funcția publică de subprefect al județului Cluj, s-a realizat cu caracter temporar, respectiv până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului. Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante se realizează în condițiile reglementate de art. 92 din Legea nr. 188/1999.

Din cuprinsul dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol rezultă o dublă condiționare a duratei de timp pentru care se poate dispune ocuparea temporară a funcției publice vacante.

Art. 92 alin. (2) din lege prevede următoarele: „Dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competența numirii în funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, astfel:...". Astfel, față de termenul de 6 luni menționat, instanța a constat că, pe de o parte, autoritatea cu competență de numire fie poate numi un funcționar public pe postul de conducere vacant pe un interval de timp mai scurt de 6 luni, știind la momentul numirii că doar pe acel interval de timp sub 6 luni funcția publică va fi vacantă, din diverse motive, fie, pe de altă parte, chiar și atunci când are reprezentarea faptului că vacanța funcției va fi mai mare de 6 luni, totuși, numirea efectivă nu va putea depăși acest interval maxim de 6 luni.

Prezenta speță se încadrează în această ultimă situație. La emiterea H.G. nr. 261 din 11 martie 2009, pârâtul a limitat mandatul reclamantului pentru funcția de subprefect prin indicarea momentului final, respectiv, „până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului”. Precizează instanța de fond că față de modul de redactare a textului legal se poate aprecia că mandatarea încetează de drept după scurgerea celor 6 luni. Pârâtul nu a respectat acest termen, care s-ar fi împlinit la data de 12 septembrie 2009. Cu toate acestea, nu se poate aprecia că această împrejurare ar putea conduce la nulitatea actului. H.G. nr. 1161/2009 nu face altceva decât să constate intervenția unei norme legale, art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și să-i oficializeze efectele.

În privința H.G. nr. 1162 din 03 octombrie 2009, instanța a constatat că la data emiterii acestui act - 03 octombrie 2009, concursul pentru ocuparea definitivă a postului fusese deja organizat, acesta având loc la data de 29 septembrie 2009. Intenția emitentului acestui act a fost de a asigura interimatul în perioada vacanței funcției, deci până la ocuparea ei cu caracter definitiv, în urma numirii efective pe postul de subprefect a persoanei care a câștigat concursul. În temeiul acestui act o anumită persoană trebuia să desfășoare - efectiv funcția de subprefect, să îndeplinească atribuțiile specifice acestei funcții, până la momentul în care era numit efectiv în funcție câștigătorul concursului.

Pe de altă parte, instanța a constat că anularea H.G. nr. 1162/2009 a fost solicitată a se dispune în raport de relația existentă între cele două acte, H.G. nr. 1161/2009 și H.G. nr. 1162/2009. În fine, arată instanța încetarea efectelor H.G. nr. 1161/2009 nu a fost intempestivă și, deci, cu abuz de putere, ci a fost rezultatul aplicării unei dispoziții legale, așa cum s-a arătat anterior. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul J.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 teza finală C. proc. civ. – „sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii” și art. 304 1 C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub toate aspectele.

Recurentul-reclamant susține prin motivele de recurs formulate că instanța de fond a pronunțat sentința atacată numai ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, deoarece prin H.G. nr. 261 din 11 martie 2009 publicată în M.Of. nr. 153 din 12 martie 2009, a fost desemnat să exercite, cu caracter temporar, funcția de subprefect al județului Cluj până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului în baza art. 43 din H.G.

nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici și a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, concurs la care a participat și el, fiind admis cu un punctaj de 82,23 puncte, fiind create astfel premisele numirii sale definitive în funcția de subprefect al județului Cluj, cu atât mai mult cu cât participarea la concurs a vizat în concret această funcție. Practic, la adoptarea hotărârilor de guvern contestate, Guvernul României a nesocotit scopul general prevăzut de Constituție, acela de organizare a executării legilor, în vederea desfășurării în condiții optime a activității prefecților și subprefecților, astfel cum este aceasta descrisă în Legea nr. 340/2004, în sensul desemnării în aceste funcții a unor persoane capabile să îndeplinească atribuțiile stabilite în sarcina lor.

Mai susține recurentul-reclamant că intimatul-pârât Guvernul României a emis cele două hotărâri numai cu ignorarea completă a concursului organizat la 29 septembrie 2009, precum și a rezultatului obținut de el la acest concurs, urmare a faptului că a promovat concursul respectiv, fiind îndreptățit a fi numit definitiv în funcția de subprefect al județului Cluj și nu să fie numit, tot cu caracter temporar, P.C. prin H.G. nr. 1162/2009, hotărâre adoptată prematur și fără un fundament legal. Au depus întâmpinări Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, ambii solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit următoarelor considerente: Recurentul-reclamant susține, în esență, prin criticile formulate că H.G. nr. 1161/2009 prin care i-a încetat exercitarea temporară a funcției publice de subprefect al județului Cluj este nelegală și trebuia anulată de instanța de fond, de vreme ce numirea sa temporară pe această funcție s-a făcut până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, concurs ce s-a organizat la 29 septembrie 2009 și la care a participat și el, fiind admis, astfel că trebuia definitivat pe această funcție și nu înlăturat pentru a fi numită o altă persoană tot cu caracter temporar.

Astfel cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice, pe o perioadă de maxim 6 luni într-un an calendaristic. Pe perioada exercitării temporare a funcției publice pe care a fost desemnat, funcționarului public respectiv i se păstrează postul anterior ocupat, tocmai în ideea de a-i fi protejate interesele și de a se putea reîntoarce la locul de muncă inițial.

Este adevărat că la momentul desemnării recurentului-reclamant pentru a exercita temporar funcția de subprefect al județului Cluj s-a precizat și termenul până la care se exercita această funcție – până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului – concurs la care a participat și el, fiind admis, dar pentru aceasta recurentul nu a dobândit un drept absolut de a fi numit definitiv în funcția respectivă. Chiar dacă recurentul-reclamant a promovat concursul organizat pentru ocuparea funcției de subprefect, până la emiterea hotărârii de Guvern de numire a sa pe această funcție, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora numirea sa, cu caracter temporar pe această funcție poate înceta în orice moment și în orice condiții, el nefiind titularul funcției publice respective.

Fiind vorba de o măsură cu caracter temporar, poate fi dispusă încetarea acestei măsuri de promovare temporară, persoana competentă a face numirea în funcția publică respectivă putând să-și schimbe, între timp, opțiunea cu privire la persoana desemnată care exercită temporar o funcție publică. Așadar, măsura privind încetarea exercitării cu caracter temporar a funcției publice de subprefect al județului Cluj, dispusă prin H.G. nr. 1161/2009 este legală și temeinică, instanța de fond constatând în mod corect că nu există motive de anulare a acesteia, recurentul-reclamant în mod nejustificat considerându-se vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, deoarece nu au fost încălcate dispozițiile legale incidente în materie.

Susținerea recurentului-reclamant în sensul că i s-a încălcat grav dreptul legitim de a fi numit definitiv în funcția publică pe care a fost desemnat temporar este neîntemeiat, atâta timp cât această măsură luată pe o perioadă determinată de timp nu-i conferă dreptul de a fi numit definitiv în funcția respectivă, astfel cum în mod eronat și nelegal pretinde acesta. Potrivit art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, noțiunea de drept vătămat este definită ca fiind „orice drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ” iar interesul legitim privat înseamnă „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”.

Recurentul-reclamant însă, nu a indicat în concret textele de lege care au fost încălcate prin emiterea actelor administrative atacate, texte de lege care în interpretarea sa eronată îi dau dreptul să fie definitivat pe un post în care a fost numit temporar, acesta referindu-se generic la dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care reglementează anumite drepturi de a exercita o funcție publică, drepturi ce se referă la titularul unei funcții publice, definitiv numit pe acea funcție și nu temporar, cum este cazul recurentului. Recurentul-reclamant nu a dobândit astfel, un drept subiectiv pentru definitivarea sa pe postul de subprefect și pe cale de consecință, nu poate pretinde nici încălcarea unui interes legitim spre a cărei realizare tinde.

În absența dreptului subiectiv și a interesului legitim nu există vătămare, condiție esențială de exercitare a acțiunii judiciare în contencios administrativ. Cât privește critica adusă sentinței în legătură cu H.G. nr. 1162/2009, hotărâre care de asemenea nu a fost anulată de instanța de fond, recurentul-reclamant arătând că aceasta a fost adoptată prematur, fără a exista vreun fundament legal pentru numirea intimatului-pârât P.C., tot cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, față de constatarea instanței că H.G. nr. 1161/2009 a fost emisă cu respectarea legii, este de la sine înțeles că este neîntemeiată. La data de 3 octombrie 2009 când s-a adoptat H.G.

nr. 1162/2009 chiar dacă recurentul-reclamant participase la concursul ce a avut loc la 29 septembrie 2009, fiind admis, el nu a câștigat dreptul de a fi definitivat de la sine pe postul de subprefect al județului Cluj, astfel cum s-a precizat mai sus, așa încât și această hotărâre de Guvern a fost emisă legal. Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea ei, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.J. împotriva sentinței nr. 253 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2011.