ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 20 octombrie 2009, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și B.K.G. și în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea, până la pronunțarea instanței pe fond, a H.G. nr. 1158 din 3 octombrie 2009, prin care pârâtul K.G. a fost numit, temporar, în funcția de subprefect al Județului Brașov. În cauză, pârâtul Guvernul României a invocat prin întâmpinarea depusă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4291 din 3 decembrie 2009, a respins excepțiile invocate și, pe fond, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă. În acest sens instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, care permit și terței persoane pretins vătămată să formuleze acțiune în anularea unui act administrativ individual care nu o vizează direct și pe cale de consecință, aceeași persoană are calitate procesuală activă de a formula cerere de suspendare a executării unui astfel de act administrativ. Pe fondul cererii s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cu privire la neîndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, curtea de apel a reținut că H.G. nr. 1158 din 3 octombrie 2009, prin care s-a dispus exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al județului Brașov, de către pârâtul B.K.G. este legal emisă, în baza art. 108 din Constituția României deoarece s-a avut în vedere existența unui post vacant, în condițiile în care reclamantei îi încetase exercitarea acestei funcții, în care fusese numită de asemenea cu caracter temporar, astfel cum rezultă din H.G. nr. 1157/2009. În ceea ce privește cerința existenței unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța de fond a constatat că reclamanta nu a probat în ce anume constă paguba pretinsă pentru sine și pentru instituție în sensul perturbării activității acesteia.

2. Motivele de recurs înfățișate de reclamanta M.R. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta M.R. Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe, pe care a apreciat-o ca fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii, susținând, în esență, în temeiul arătat al art. 304 1 C. proc. civ., următoarele: - există în cauză, contrar celor reținute de prima instanță, îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului atacat, legate de aparenta încălcare a dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și ale H.G.

nr. 341/2007; - la data de 3 octombrie 2009, în ședința de Guvern s-a adoptat hotărârea prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamantă a funcției de subprefect și la aceeași dată a fost numit, tot cu caracter temporar, pe același post de subprefect, pârâtul B.K., până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, concurs care fusese deja organizat la 29 septembrie 2009 și pe care l-a și promovat reclamanta; - modalitatea în care a fost emisă hotărârea atacată este de natură a pune la îndoială existența unei justificări obiective privind calea aleasă pentru înlocuirea sa intempestivă din funcție; - greșit a reținut prima instanță că hotărârea de guvern a avut în vedere un post vacant întrucât prin avizul Guvernului României din 31 iulie 2009 s-a prelungit până la 30 octombrie 2009 exercitarea funcției de subprefect de către reclamantă; - noțiunea de pagubă iminentă vizează respectarea ordinii de drept, iar, în ceea ce o privește, se află în situația de a nu beneficia de un alt loc de muncă.

3. Întâmpinarea formulată de intimatul Guvernul României Intimatul-pârât a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei-reclamante arătând că apreciază că sentința atacată cu recurs este temeinică și legală astfel că se impune respingerea recursului promovat. În esență, s-a arătat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, întrucât H.G. nr. 1158/2009 a fost emisă în condiții de deplină legalitate, la data la care postul de subprefect al județului Brașov era vacant deoarece și recurenta-reclamantă încetase să mai exercite temporar această funcție, printr-o altă hotărâre de guvern, nr. 1157/2009, ce nu a fost contestată în cauză.

4. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente, dar și față de apărările formulate de intimatul-pârât, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte a statuat constant în jurisprudența sa în materie în sensul că suspendarea actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din același act normativ. În cauză, raportat la situația de fapt corect reținută și de prima instanță și evidențiată de conținutul actului administrativ a cărui suspendare de executare s-a solicitat, în mod corect s-a apreciat că nici una din condițiile impuse de textul de lege arătat nu este îndeplinită.

Astfel, contrar susținerilor recurentei-reclamante, îndoielile serioase cu privire la legalitatea actului atacat nu au fost demonstrate, în condițiile în care numirea domnului B.K.G., prin H.G. nr. 1158 din 3 octombrie 2009, în vederea exercitării cu caracter temporar a funcției publice de subprefect al județului Brașov, s-a făcut în limitele competențelor prevăzute de lege, conferite autorității emitente și cu respectarea, prima facie, a situației posturilor existente. Fără a prejudeca fondul cauzei, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță că succesiunea actelor administrative adoptate a demonstrat că la data emiterii H.G. nr. 1158/2009 postul în discuție era vacant, întrucât printr-o hotărâre anterioară, cu nr. 1157/2009, s-a dispus încetarea exercitării aceleiași funcții de către recurenta-reclamantă.

Aceasta fusese anterior promovată în această funcție prin detașare și la rândul său, numită numai temporar, fără definitivare pe post. Împrejurarea că reclamanta recurentă a participat la un concurs organizat la data de 29 septembrie 2009, pe care l-a și promovat, după cum s-a învederat, nu reprezintă un indiciu de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat, adresat unui alt subiect de drept, câtă vreme, după cum s-a arătat și numirea acestei din urmă persoane s-a realizat tot temporar. Totodată, simpla comunicare a rezultatului concursului nu echivalează automat cu finalizarea procedurii concursului, în lipsa dovezii validării rezultatelor raportat la prevederile Legii nr. 188/1999.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât această procedură, la rândul ei, a fost contestată, în sensul că s-a solicitat anularea respectivului concurs, după cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimatul-pârât Guvernul României (fila 48 dosar recurs – certificat ce atestă existența dosarului nr. 1302/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect constatarea nulității concursurilor organizate în vederea ocupării mai multor funcții publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al mai multor județe, printre care se află și județul Brașov). Nici criticile recurentei vizând modalitatea în care prima instanță a apreciat asupra neîndeplinirii cerinței pagubei iminente nu sunt fondate.

Suspendarea executării actului administrativ are caracter facultativ pentru instanță astfel că pentru a fi dispusă este necesar ca recurenta-reclamantă să facă dovada că este amenințată, prin executarea actului cu o pagubă iminentă, în sensul definit de lege, ceea ce însă în cauză nu s-a probat nici în ceea ce o privește direct pe recurentă care, conform celor învederate a revenit la funcția publică deținută anterior, ca efect al încetării detașării și cu atât mai puțin în sensul perturbării funcționării autorității publice în discuție, față de cele sus arătate. În consecință, în temeiul art. 12 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.R. împotriva sentinței civile nr. 4291 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.