ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 27 noiembrie 2009, C.M. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând suspendarea executării H.G. nr. 1273/2009 și 1274/2009, publicate în M. Of. nr. 738/30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamantă a exercitării temporare a funcției publice de subprefect al Municipiului București, respectiv aplicarea mobilității pentru C.C.E. în aceeași funcție publică. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin H.G. nr. 259/2009 a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcția publică de subprefect al Capitalei până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

Reclamanta a mai arătat că, în urma admiterii sale la concursul organizat la 8 octombrie 2009 pentru funcția publică de subprefect, caracterul temporar al funcției pe care o exercita a încetat, fiind înlocuit cu cel definitiv. De asemenea, a precizat reclamanta, la 27 octombrie 2009, Agenția Națională a Funcționarilor Publici dispusese prelungirea termenului limită de exercitare a funcției până la data de 31 decembrie 2009. Reclamanta a invocat caracterul abuziv al celor două hotărâri de guvern, emise cu exces de putere, solicitând suspendarea executării lor. În acest sens, a învederat că sunt întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, cât și iminența pagubei.

La data de 8 ianuarie 2010, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat respingerea acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 668 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond, precum și respingerea cererii de intervenție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, existând o îndoială serioasă asupra legalității celor două acte administrative emise, întrucât, pe de o parte, nu putea opera modificarea raporturilor de serviciu ale reclamantei care se afla în concediu medical, iar pe de altă parte, hotărârile de guvern au fost emise cu exces de putere, cât timp reclamanta fusese declarată admisă în urma susținerii concursului organizat pentru recrutarea înalților funcționari publici.

Instanța a mai constatat că și cea de a doua condiție cerută de lege este întrunită, reclamanta suferind un prejudiciu constând în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul dobândit prin promovarea concursului, iar activitatea instituției publice fiind grav perturbată. Prin Încheierea din 26 martie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 668 din 5 februarie 2010, în sensul că a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de subprefect al Municipiului București cu motivarea că măsura constituie efectul suspendării executării actelor administrative contestate. Împotriva sentinței au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au arătat astfel că instanța a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cerința cazului bine justificat nu se regăsește cât timp reclamanta a deținut funcția publică vacantă de subprefect cu caracter provizoriu și excepțional, iar faptul că Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantei ca urmare a concursului nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor cât timp candidatul declarat admis la concurs nu are un drept, ci doar o vocație, numirea acestuia neavând caracter obligatoriu. Referitor la condiția pagubei iminente, recurenții au precizat că nu au fost administrate probe din care să rezulte un prejudiciu material pentru reclamantă, care, la încetarea numirii sale provizorii ca subprefect, a revenit la funcția publică deținută anterior și nici nu s-a demonstrat perturbarea gravă a activității instituției.

La data de 23 iunie 2010, C.C.E. a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării. Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor au declarat recurs și împotriva Încheierii din 26 martie 2010, susținând că, în raport de data comunicării sentinței, cererea formulată în baza art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., a fost tardivă. Pe fondul cererii soluționate prin încheierea sus-menționată, recurenții au precizat că nu sunt incidente prevederile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., dispozitivul hotărârii fiind clar, iar măsura dispusă, privind reintegrarea în funcție a reclamantei, se referă de fapt, la o nouă cerere de chemare în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, ca și cererea de intervenție accesorie, și a se dispune casarea sentinței și a încheierii atacate și respingerea atât a cererii de suspendare a executării, cât și a cererii formulate în baza art. 281 C. proc. civ. Astfel, Curtea reține că actul administrativ unilateral se bucură de prezumția de legalitate, iar măsura suspendării executării sale, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, noțiuni definite prin art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din lege.

Cazul bine justificat presupune invocarea și dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existența unor indicii de nelegalitate. În cauză, asemenea aparente elemente de nelegalitate nu s-au probat, astfel încât una din condițiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării nu este îndeplinită. Instanța de fond a reținut ca fondată susținerea reclamantei că raporturile sale de serviciu nu puteau fi modificate, întrucât erau suspendate de drept, fiind în concediu medical. Aceste aspect a fost greșit reținut, art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, modificată și completată, invocat de instanța de fond ca indiciu de nelegalitate, prevăzând că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în concediu pentru incapacitate de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună.

Or, la data emiterii actelor administrative contestate, 28 octombrie 2009, reclamanta se afla în concediu medical, începând cu 16 octombrie 2009, neregăsindu-se situația descrisă de textul de lege sus-menționat. Nici cel de-al doilea aspect de aparentă nelegalitate a H.G. nr. 1273/2009 nu poate fi reținut, cât timp reclamanta fusese desemnată să exercite doar temporar funcția publică de subprefect, până la numirea prin concurs a unui înalt funcționar public, iar Guvernul a decis încetarea raporturilor de serviciu conform prerogativelor sale legale. Nu se poate susține existența unor indicii de nelegalitate a actului nici în raport de împrejurarea că reclamanta, promovând concursul, a intrat în categoria înalților funcționari publici, acest fapt acordându-i doar vocația și nu un drept de a ocupa funcția publică de subprefect.

Referitor la H.G. nr. 1274/2009, prin care Guvernul României a aplicat mobilitatea pentru desemnarea intervenientei C.C.E. pentru funcția publică de subprefect, nu s-au administrat probe prin care să se demonstreze că această măsură a fost dispusă cu încălcarea cerințelor legale. Nici condiția prevenirii producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită atât sub aspectul cerinței perturbării grave a activității instituției - fapt ce nu a fost dovedit - cât și al situației profesionale a reclamantei, promovarea în categoria înalților funcționari publici neatrăgând și obligația Guvernului de a o numi în funcția publică de subprefect. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursurile și cererea de intervenție, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare a executării ca neîntemeiată.

De asemenea, Curtea va casa și Încheierea din 26 martie 2010, ce face parte integrantă din sentință și va dispune, ca o consecință a respingerii cererii de suspendare a executării, respingerea cererii formulate potrivit art. 281 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței civile nr. 668 din 5 februarie 2010 și a Încheierii din 26 martie 2010 pronunțate în Dosarul nr. 11291/2/2009 al Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârile atacate și în consecință, pe fond, respinge cererea formulată de reclamanta C.M. privind suspendarea executării. Respinge cererea formulată în baza art. 281 1 C. proc. civ. Admite cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de C.C.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.