ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27

noiembrie 2009, C.M. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând

suspendarea executării H.G. nr. 1273/2009 și 1274/2009, publicate în M. Of. nr.

738/30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării de către reclamantă a

exercitării temporare a funcției publice de subprefect al Municipiului

București, respectiv aplicarea mobilității pentru C.C.E. în aceeași funcție

publică.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin H.G. nr. 259/2009 a fost desemnată să exercite

cu caracter temporar funcția publică de subprefect al Capitalei până la

organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.

Reclamanta a mai

arătat că, în urma admiterii sale la concursul organizat la 8 octombrie 2009

pentru funcția publică de subprefect, caracterul temporar al funcției pe care o

exercita a încetat, fiind înlocuit cu cel definitiv.

De asemenea, a

precizat reclamanta, la 27 octombrie 2009, Agenția Națională a Funcționarilor

Publici dispusese prelungirea termenului limită de exercitare a funcției până

la data de 31 decembrie 2009.

Reclamanta a invocat

caracterul abuziv al celor două hotărâri de guvern, emise cu exces de putere,

solicitând suspendarea executării lor. În acest sens, a învederat că sunt

întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine

justificat, cât și iminența pagubei.

La data de 8 ianuarie

2010, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție

prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 668 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării

actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond, precum și

respingerea cererii de intervenție.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine

justificat, existând o îndoială serioasă asupra legalității celor două acte

administrative emise, întrucât, pe de o parte, nu putea opera modificarea

raporturilor de serviciu ale reclamantei care se afla în concediu medical, iar

pe de altă parte, hotărârile de guvern au fost emise cu exces de putere, cât

timp reclamanta fusese declarată admisă în urma susținerii concursului organizat

pentru recrutarea înalților funcționari publici.

Instanța a mai

constatat că și cea de a doua condiție cerută de lege este întrunită,

reclamanta suferind un prejudiciu constând în imposibilitatea de a-și

valorifica dreptul dobândit prin promovarea concursului, iar activitatea

instituției publice fiind grav perturbată.

Prin Încheierea din

26 martie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus lămurirea dispozitivului

Sentinței civile nr. 668 din 5 februarie 2010, în sensul că a dispus

reintegrarea reclamantei în funcția de subprefect al Municipiului București cu

motivarea că măsura constituie efectul suspendării executării actelor

administrative contestate.

Împotriva sentinței

au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Administrației și

Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au arătat

astfel că instanța a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cele două

condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cerința cazului bine

justificat nu se regăsește cât timp reclamanta a deținut funcția publică

vacantă de subprefect cu caracter provizoriu și excepțional, iar faptul că

Guvernul României nu a procedat la numirea reclamantei ca urmare a concursului

nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actelor cât timp candidatul declarat admis la concurs nu are un

drept, ci doar o vocație, numirea acestuia neavând caracter obligatoriu.

Referitor la condiția

pagubei iminente, recurenții au precizat că nu au fost administrate probe din

care să rezulte un prejudiciu material pentru reclamantă, care, la încetarea

numirii sale provizorii ca subprefect, a revenit la funcția publică deținută

anterior și nici nu s-a demonstrat perturbarea gravă a activității instituției.

La data de 23 iunie

2010, C.C.E. a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului,

solicitând respingerea cererii de suspendare a executării.

Guvernul României și

Ministerul Administrației și Internelor au declarat recurs și împotriva

Încheierii din 26 martie 2010, susținând că, în raport de data comunicării

sentinței, cererea formulată în baza art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ., a fost tardivă.

Pe fondul cererii

soluționate prin încheierea sus-menționată, recurenții au precizat că nu sunt

incidente prevederile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.,

dispozitivul hotărârii fiind clar, iar măsura dispusă, privind reintegrarea în

funcție a reclamantei, se referă de fapt, la o nouă cerere de chemare în judecată.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise, ca și cererea de intervenție accesorie, și a se

dispune casarea sentinței și a încheierii atacate și respingerea atât a cererii

de suspendare a executării, cât și a cererii formulate în baza art. 281 C.

proc. civ.

Astfel, Curtea reține

că actul administrativ unilateral se bucură de prezumția de legalitate, iar

măsura suspendării executării sale, reprezintă o situație de excepție de la

regula executării din oficiu.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existența unui

caz bine justificat și necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente,

noțiuni definite prin art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din lege.

Cazul bine justificat

presupune invocarea și dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a

demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ

contestat, existența unor indicii de nelegalitate.

În cauză, asemenea

aparente elemente de nelegalitate nu s-au probat, astfel încât una din

condițiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării nu este

îndeplinită.

Instanța de fond a

reținut ca fondată susținerea reclamantei că raporturile sale de serviciu nu

puteau fi modificate, întrucât erau suspendate de drept, fiind în concediu

medical.

Aceste aspect a fost

greșit reținut, art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, modificată și

completată, invocat de instanța de fond ca indiciu de nelegalitate, prevăzând

că raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se

află în concediu pentru incapacitate de muncă, pe o perioadă mai mare de o

lună.

Or, la data emiterii

actelor administrative contestate, 28 octombrie 2009, reclamanta se afla în

concediu medical, începând cu 16 octombrie 2009, neregăsindu-se situația

descrisă de textul de lege sus-menționat.

Nici cel de-al doilea

aspect de aparentă nelegalitate a H.G. nr. 1273/2009 nu poate fi reținut, cât

timp reclamanta fusese desemnată să exercite doar temporar funcția publică de

subprefect, până la numirea prin concurs a unui înalt funcționar public, iar

Guvernul a decis încetarea raporturilor de serviciu conform prerogativelor sale

legale.

Nu se poate susține

existența unor indicii de nelegalitate a actului nici în raport de împrejurarea

că reclamanta, promovând concursul, a intrat în categoria înalților funcționari

publici, acest fapt acordându-i doar vocația și nu un drept de a ocupa funcția

publică de subprefect.

Referitor la H.G. nr.

1274/2009, prin care Guvernul României a aplicat mobilitatea pentru desemnarea

intervenientei C.C.E. pentru funcția publică de subprefect, nu s-au administrat

probe prin care să se demonstreze că această măsură a fost dispusă cu

încălcarea cerințelor legale.

Nici condiția

prevenirii producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită atât sub

aspectul cerinței perturbării grave a activității instituției - fapt ce nu a

fost dovedit - cât și al situației profesionale a reclamantei, promovarea în

categoria înalților funcționari publici neatrăgând și obligația Guvernului de a

o numi în funcția publică de subprefect.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea, admițând recursurile și cererea de intervenție, va casa

sentința atacată și va respinge cererea de suspendare a executării ca

neîntemeiată.

De asemenea, Curtea

va casa și Încheierea din 26 martie 2010, ce face parte integrantă din sentință

și va dispune, ca o consecință a respingerii cererii de suspendare a

executării, respingerea cererii formulate potrivit art. 281 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor

împotriva Sentinței civile nr. 668 din 5 februarie 2010 și a Încheierii din 26

martie 2010 pronunțate în Dosarul nr. 11291/2/2009 al Curții de Apel București.

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile

atacate și în consecință, pe fond, respinge cererea formulată de reclamanta

C.M. privind suspendarea executării.

Respinge cererea

formulată în baza art. 281

1

C. proc. civ.

Admite cererea de intervenție în interesul

Guvernului României, formulată de C.C.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2010.