ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 1 noiembrie 2010, reclamantul I.M.

a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Județului Vâlcea și

Prefectul Județului Vâlcea - P.U., pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 578

emis la 01 octombrie 2010, repunerea în situația anterioară emiterii lui,

respectiv reintegrarea pe postul și funcția deținute anterior și obligarea la

plata despăgubirilor materiale și morale.

Ulterior, reclamantul

și-a modificat acțiunea, înțelegând să cheme în judecată, pe lângă cei doi

pârâți, și pe M.A.I. și pe P.U., în calitate de funcționar public, completând

și obiectul în sensul pretenției de a fi anulate Ordinul nr. II/3004 din 26

august 2010 sau Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2006 emis de ministru și

Ordinele nr. 495 și nr. 496 ambele emise de Prefectul Județului Vâlcea la 30

august 2010.

În

motivare, s-a arătat că întreaga procedură de reorganizare a Instituției

Prefectului a fost nelegală, pârâții împreună cu A.N.F.P. desființând posturi

pe criterii pur subiective și fără susținere legală.

Ordinele

atacate nu au fost comunicate și nici publicate, deși ele au caracter normativ,

reclamantul având doar posibilitatea să le consulte la sediul instituției.

Restricțiile bugetare nu puteau constitui un argument în reducerea celor 14

posturi, deoarece 6 erau deja vacante iar în alte județe nu s-a finalizat

măsura de restructurare

Restructura

posturilor s-a făcut de către ministru în temeiul propunerii și solicitării

Prefecturii, fără consultarea reprezentanților sindicatului și în condițiile

inexistentei unei hotărâri de Guvern de aprobare a unui plan de ocuparea

funcțiilor publice.

Ordinul

emis de ministru nu are la bază o verificare a legalității și oportunității

măsurilor propuse și el este nul pentru că se referă la întregul minister, deși

astfel se încalcă competența de a atribuțiune. Anexele care fac parte

integrantă din ordin nu există, cele atașate fiind întocmite de Instituția

Prefectului și nu de către ministru.

La

14 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a disjuns capătul de cerere privind anularea

Ordinului nr. II/9004 din 26 august 2010 (numărul corect al actului

administrativ contestat), iar prin sentința nr. 1481/2011, aceeași instanță a declinat

competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Pitești

reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea hr.554/2004.

După

înregistrarea pricinii pe rolul Curții, a formulat cerere de intervenție

accesorie Instituția Prefectului Județului Vâlcea, reprezentantă de Prefectul P.U.,

prin care se înțelegea să se susțină interesele procesuale ale pârâtului,

cerere admisă în principiu la 21 septembrie 2011.

Soluția

instanței de fond

Pârâtul

T.C.I., M.A.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin

sentința nr. 420 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de intervenție

accesorie formulată de Instituția Prefectului - județul Vâlcea în interesul

pârâtului și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu

cu pârâtul M.A.I., intervenient accesoriu fiind Instituția Prefectului -

județul Vâlcea.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea a reținut că M.A.I. are calitate procesuală

pasivă, în condițiile în care se solicită anularea Ordinului nr. 11/9004 din 26

august 2010, ordin emis de Ministrul Administrației și Internelor.

Pe

fondul cauzei, au fost analizate susținerile reclamantului numai în ceea ce

privește actul administrativ emis de autoritatea centrală, nu și în ceea ce

privește ordinele emise de Prefectul Județului Vâlcea.

Astfel,

Curtea a calificat actul atacat ca fiind un act administrativ unilateral cu

caracter individual și nu normativ, întrucât vizează numărul de posturi pentru

Instituția Prefectului Vâlcea și se adresează unui număr determinat de

subiecți.

Reținând

această calificare, Curtea a înlăturat susținerile reclamantului privind

încălcarea dispozițiilor de transparență legislativă din Legea nr. 52/2003 și

caracterul obligatoriu al publicării lui, reținând că autoritatea publică este

îndreptățită să adopte măsuri de organizare și reorganizare a propriei activități

în raport de nevoile și competențele acesteia, dar și de limitările financiare

pe care le suportă, în condițiile art. 24 din Legea nr. 188/1999

Prin

ordinul emis de ministru, acesta nu a făcut decât să repartizeze numărul de

posturi pentru autoritățile din subordinea sa, atribuție ce îi revine în

calitate de ordonator principal de credite, iar pretinsa nesemnare a anexelor

de către ministru, personal, nu se poate constitui într-un motiv de

nelegalitate, câtă vreme nu se demonstrează că persoana care a semnat „pentru

”

nu avea astfel de

atribuții și că au fost semnate de intervenientă.

Curtea

a mai reținut că ministrul are posibilitatea, în exercitarea competențelor de

conducător al autorității publice, să adopte sau nu, în tot sau parțial,

propunerile pe care le fac autoritățile din subordine, în speță neexistând

niciun element care să justifice susținerea din acțiune potrivit căreia actul

administrativ emis nu este rezultatul unei verificări a legalității și

oportunității măsurilor adoptate.

Totodată,

a apreciat ca fiind lipsită de suport legal și critica actului administrativ

bazată pe absența unei consultări a sindicatelor, în raport de prevederile art.

107

1

din Legea nr. 188/1999.

Aprecierea

reclamantului potrivit căreia reorganizarea s-a făcut pe criterii subiective și

arbitrarii a fost de asemenea înlăturată, de vreme ce propunerile Instituției

Prefectului au avut la bază nota de fundamentare din 30 august 2010, notă ce a

fost prezentată tuturor salariaților la 31 august 2010 și care a fost însoțită și

de procedura de reorganizare și restructurare a aparatului de specialitate din

aceeași dată, respectându-se astfel cerințele art. 28 din Legea nr. 188/1999.

De altfel, a reținut instanța, reclamantul nu concretizează elemente din care

să rezulte această apreciere.

De

asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nulitatea actului

administrativ unilateral motivat de faptul că nu există o hotărâre de Guvern de

aprobare a noii organigrame, câtă vreme structura la care se referă ordinul

privește numai Instituția Prefectului Județului Vâlcea și nu există o

dispoziție legală care să oblige la emiterea unei hotărâri de natura celei la

care se face referire.

În

fine, s-a

reținut ca fiind lipsită de suport și trimiterea reclamantului la concedierea

colectivă, procedură specifică raporturilor contractuale ale salariaților și

nereglementată de Statutul funcționarilor publici.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:

-

Instanța de fond nu s-a pronunțat pe necompetența ministrului de a desființa

postul de subprefect, manager public, consilier cu afaceri europene și postul

recurentului - reclamant - pe motiv că nu ar exista un interes personal și

legitim, fiind vorba de o excepție de ordine publică.

Se

arată că ministrul nu poate să repartizeze posturi pentru minister, cu

încadrarea în numărul de posturi aprobate prin hotărâre de guvern; nu s-a făcut

dovada că postul de subprefect a fost desființat prin lege.

-

Consideră recurentul că Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2010 emis de M.A.I. este

un act cu caracter normativ iar în vederea intrării lui în vigoare, se impunea publicarea

lui în M. Of. Nepublicându-se acest ordin, nu poate produce efecte juridice.

-

Ordinul ministrului reprezintă un act de aprobare a reorganizării instituției

prefectului, a stabilirii numărului și structurii funcțiilor publice și trebuia

emis după emiterea ordinelor prefectului ce fac obiectul litigiului.

-

Arată de asemenea recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe

legalitatea și temeinicia ordinului din punct de vedere procedural, al formei

și fondului, și legalitatea și temeinicia reorganizării instituționale.

În

acest sens, se susține de recurent că nu s-au respectat dispozițiile privind

transparența decizională, normele de tehnică legislativă, nu are avizul obligatoriu

al A.N.F.P. conform art. 107

1

alin. (2), persoana care a semnat nu a

făcut dovada împuternicirii speciale pentru nota de fundamentare.

Consideră

recurentul că era obligatoriu să se elaboreze planul funcțiilor publice de către

A.N.F.P., pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în speță,

ministru, plan care urma să fie aprobat de către Guvern prin hotărâre, cu

consultarea sindicatelor și nu s-a respectat principiul stabilității publice.

În

drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304

1

C. proc. civ.

Procedura

în fața instanței de recurs

Intimatul

- pârât M.A.I. și T.C.I. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat

respingerea acestuia ca nefondat, reiterând excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Intimatul

- intervenient Instituția Prefectului Județului Vâlcea a formulat de asemenea

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

-

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în

cauză precum și în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele motive:

-

Nu se poate considera că instanța de fond nu a analizat excepția de ordine publică

privind necompetența ministrului de interne în emiterea Ordinului nr. II/9004

din 26 august 2010. Această apărare a recurentului - reclamant a fost analizată

în contextul implicit al verificării legalității acestui act administrativ.

Potrivit

art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 460/2006 - Numărul maxim de posturi și structura posturilor

aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului

administrației și internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi

aprobate M.A.I.

Prin

urmare, ministrul are competența de a emite ordinul atacat în ceea ce privește

numărul maxim de posturi și structura acestora. Nu se poate susține că prin ordinul

ministrului a fost disponibilizat reclamantul, acest efect avându-l Ordinul nr.

578/2010.

-

Referitor la caracterul normativ al ordinului II/9004 din 26 august 2010 - se

reține că nu este vorba despre un act administrativ normativ, deoarece prin

acesta nu se stabilesc norme generale, impersonale și obligatorii pentru un

număr nedeterminat de subiecte de drept ci acesta se adresează unui subiect de

drept determinat – Instituția Prefectului Județului Vâlcea. Deci susținerile

privind transparența decizională, normele de tehnică legislativă nu pot fi

primite.

Sub

acest aspect nu se poate spune că nu a produs efecte juridice dovadă emiterea

Ordinului nr. 578/2010 contestat de reclamant.

-

În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că prin adresa nr. 16295 din 23

august 2010 Instituția Prefectului Județului Vâlcea a solicitat în conformitate

cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 aprobarea numărului de

posturi și a structurii acestora. În baza avizului prealabil al A.N.F.P.

M.A.I.

a emis Ordinul nr. II/9004/2010 (f.10, 15, 33 fond).

Nu

se poate reține astfel că nu există o bază legală pentru desființarea postului

reclamantului - recurent.

Astfel,

așa cum s-a arătat, decizia reducerii numărului de posturi din cadrul

Instituției Prefectului - Vâlcea a fost luată având în vedere Legea nr. 118/2010

și conform art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 coroborată cu art. 5

alin. (2) din H.G. nr. 460/2006 care arată că „numirea, respectiv încadrarea

precum și modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu,

respectiv a raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituției

prefectului se efectuează prin ordin al prefectului, în condițiile legii”.

Dată

fiind succesiunea actelor pregătitoare, adresa nr. X/2010, avizul A.N.F.R. -

precum și din prevederile art. 5 din H.G. nr. 460/2006, rezultă că între cele

două Ordine nr. II/9004 din 26 august 2008 și nr. 578 din 1 octombrie 2010 -

există o corelație, însă primul ordin este cel privind aprobarea solicitării

prefectului, de stabilire a numărului funcțiilor publice și a structurii acestora,

adică Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2008 - cum este și situația de speță.

Criticile

recurentului - reclamant privind inexistența unei note de fundamentare nu sunt

primite, așa cum a arătat și instanța de fond - nota de fundamentare din 30

august 2010 - a fost prezentată tuturor salariaților în data de 31 octombrie 2010

învederându-se care este procedura de reorganizare, așa încât s-au respectat

exigențele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 188/1989.

În

ceea ce privește semnarea notei de fundamentare de către subprefect s-a reținut

corect aplicarea art. 9 din Legea nr. 340/2004.

Față

de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de I.M. împotriva sentinței nr. 420 din 12 octombrie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.