ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 1 noiembrie 2010, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Județului Vâlcea și Prefectul Județului Vâlcea - P.U., pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 578 emis la 01 octombrie 2010, repunerea în situația anterioară emiterii lui, respectiv reintegrarea pe postul și funcția deținute anterior și obligarea la plata despăgubirilor materiale și morale. Ulterior, reclamantul și-a modificat acțiunea, înțelegând să cheme în judecată, pe lângă cei doi pârâți, și pe M.A.I.

și pe P.U., în calitate de funcționar public, completând și obiectul în sensul pretenției de a fi anulate Ordinul nr. II/3004 din 26 august 2010 sau Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2006 emis de ministru și Ordinele nr. 495 și nr. 496 ambele emise de Prefectul Județului Vâlcea la 30 august 2010. În motivare, s-a arătat că întreaga procedură de reorganizare a Instituției Prefectului a fost nelegală, pârâții împreună cu A.N.F.P. desființând posturi pe criterii pur subiective și fără susținere legală. Ordinele atacate nu au fost comunicate și nici publicate, deși ele au caracter normativ, reclamantul având doar posibilitatea să le consulte la sediul instituției.

Restricțiile bugetare nu puteau constitui un argument în reducerea celor 14 posturi, deoarece 6 erau deja vacante iar în alte județe nu s-a finalizat măsura de restructurare Restructura posturilor s-a făcut de către ministru în temeiul propunerii și solicitării Prefecturii, fără consultarea reprezentanților sindicatului și în condițiile inexistentei unei hotărâri de Guvern de aprobare a unui plan de ocuparea funcțiilor publice. Ordinul emis de ministru nu are la bază o verificare a legalității și oportunității măsurilor propuse și el este nul pentru că se referă la întregul minister, deși astfel se încalcă competența de a atribuțiune. Anexele care fac parte integrantă din ordin nu există, cele atașate fiind întocmite de Instituția Prefectului și nu de către ministru.

La 14 iunie 2011, Tribunalul Vâlcea a disjuns capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. II/9004 din 26 august 2010 (numărul corect al actului administrativ contestat), iar prin sentința nr. 1481/2011, aceeași instanță a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Pitești reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea hr.554/2004. După înregistrarea pricinii pe rolul Curții, a formulat cerere de intervenție accesorie Instituția Prefectului Județului Vâlcea, reprezentantă de Prefectul P.U., prin care se înțelegea să se susțină interesele procesuale ale pârâtului, cerere admisă în principiu la 21 septembrie 2011. Soluția instanței de fond Pârâtul T.C.I., M.A.I.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința nr. 420 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Instituția Prefectului - județul Vâlcea în interesul pârâtului și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.M., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., intervenient accesoriu fiind Instituția Prefectului - județul Vâlcea. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că M.A.I. are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care se solicită anularea Ordinului nr. 11/9004 din 26 august 2010, ordin emis de Ministrul Administrației și Internelor.

Pe fondul cauzei, au fost analizate susținerile reclamantului numai în ceea ce privește actul administrativ emis de autoritatea centrală, nu și în ceea ce privește ordinele emise de Prefectul Județului Vâlcea. Astfel, Curtea a calificat actul atacat ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual și nu normativ, întrucât vizează numărul de posturi pentru Instituția Prefectului Vâlcea și se adresează unui număr determinat de subiecți.

Reținând această calificare, Curtea a înlăturat susținerile reclamantului privind încălcarea dispozițiilor de transparență legislativă din Legea nr. 52/2003 și caracterul obligatoriu al publicării lui, reținând că autoritatea publică este îndreptățită să adopte măsuri de organizare și reorganizare a propriei activități în raport de nevoile și competențele acesteia, dar și de limitările financiare pe care le suportă, în condițiile art. 24 din Legea nr. 188/1999 Prin ordinul emis de ministru, acesta nu a făcut decât să repartizeze numărul de posturi pentru autoritățile din subordinea sa, atribuție ce îi revine în calitate de ordonator principal de credite, iar pretinsa nesemnare a anexelor de către ministru, personal, nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate, câtă vreme nu se demonstrează că persoana care a semnat „pentru ” nu avea astfel de atribuții și că au fost semnate de intervenientă.

Curtea a mai reținut că ministrul are posibilitatea, în exercitarea competențelor de conducător al autorității publice, să adopte sau nu, în tot sau parțial, propunerile pe care le fac autoritățile din subordine, în speță neexistând niciun element care să justifice susținerea din acțiune potrivit căreia actul administrativ emis nu este rezultatul unei verificări a legalității și oportunității măsurilor adoptate. Totodată, a apreciat ca fiind lipsită de suport legal și critica actului administrativ bazată pe absența unei consultări a sindicatelor, în raport de prevederile art. 107 1 din Legea nr. 188/1999.

Aprecierea reclamantului potrivit căreia reorganizarea s-a făcut pe criterii subiective și arbitrarii a fost de asemenea înlăturată, de vreme ce propunerile Instituției Prefectului au avut la bază nota de fundamentare din 30 august 2010, notă ce a fost prezentată tuturor salariaților la 31 august 2010 și care a fost însoțită și de procedura de reorganizare și restructurare a aparatului de specialitate din aceeași dată, respectându-se astfel cerințele art. 28 din Legea nr. 188/1999. De altfel, a reținut instanța, reclamantul nu concretizează elemente din care să rezulte această apreciere.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nulitatea actului administrativ unilateral motivat de faptul că nu există o hotărâre de Guvern de aprobare a noii organigrame, câtă vreme structura la care se referă ordinul privește numai Instituția Prefectului Județului Vâlcea și nu există o dispoziție legală care să oblige la emiterea unei hotărâri de natura celei la care se face referire. În fine, s-a reținut ca fiind lipsită de suport și trimiterea reclamantului la concedierea colectivă, procedură specifică raporturilor contractuale ale salariaților și nereglementată de Statutul funcționarilor publici.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul I.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive: - Instanța de fond nu s-a pronunțat pe necompetența ministrului de a desființa postul de subprefect, manager public, consilier cu afaceri europene și postul recurentului - reclamant - pe motiv că nu ar exista un interes personal și legitim, fiind vorba de o excepție de ordine publică. Se arată că ministrul nu poate să repartizeze posturi pentru minister, cu încadrarea în numărul de posturi aprobate prin hotărâre de guvern; nu s-a făcut dovada că postul de subprefect a fost desființat prin lege. - Consideră recurentul că Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2010 emis de M.A.I.

este un act cu caracter normativ iar în vederea intrării lui în vigoare, se impunea publicarea lui în M. Of. Nepublicându-se acest ordin, nu poate produce efecte juridice. - Ordinul ministrului reprezintă un act de aprobare a reorganizării instituției prefectului, a stabilirii numărului și structurii funcțiilor publice și trebuia emis după emiterea ordinelor prefectului ce fac obiectul litigiului. - Arată de asemenea recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe legalitatea și temeinicia ordinului din punct de vedere procedural, al formei și fondului, și legalitatea și temeinicia reorganizării instituționale. În acest sens, se susține de recurent că nu s-au respectat dispozițiile privind transparența decizională, normele de tehnică legislativă, nu are avizul obligatoriu al A.N.F.P.

conform art. 107 1 alin. (2), persoana care a semnat nu a făcut dovada împuternicirii speciale pentru nota de fundamentare. Consideră recurentul că era obligatoriu să se elaboreze planul funcțiilor publice de către A.N.F.P., pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, în speță, ministru, plan care urma să fie aprobat de către Guvern prin hotărâre, cu consultarea sindicatelor și nu s-a respectat principiul stabilității publice. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Intimatul - pârât M.A.I. și T.C.I. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Intimatul - intervenient Instituția Prefectului Județului Vâlcea a formulat de asemenea întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs - Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele motive: - Nu se poate considera că instanța de fond nu a analizat excepția de ordine publică privind necompetența ministrului de interne în emiterea Ordinului nr. II/9004 din 26 august 2010. Această apărare a recurentului - reclamant a fost analizată în contextul implicit al verificării legalității acestui act administrativ.

Potrivit art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 460/2006 - Numărul maxim de posturi și structura posturilor aferente instituției prefectului se stabilesc anual prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate M.A.I. Prin urmare, ministrul are competența de a emite ordinul atacat în ceea ce privește numărul maxim de posturi și structura acestora. Nu se poate susține că prin ordinul ministrului a fost disponibilizat reclamantul, acest efect avându-l Ordinul nr. 578/2010. - Referitor la caracterul normativ al ordinului II/9004 din 26 august 2010 - se reține că nu este vorba despre un act administrativ normativ, deoarece prin acesta nu se stabilesc norme generale, impersonale și obligatorii pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept ci acesta se adresează unui subiect de drept determinat – Instituția Prefectului Județului Vâlcea.

Deci susținerile privind transparența decizională, normele de tehnică legislativă nu pot fi primite. Sub acest aspect nu se poate spune că nu a produs efecte juridice dovadă emiterea Ordinului nr. 578/2010 contestat de reclamant. - În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că prin adresa nr. 16295 din 23 august 2010 Instituția Prefectului Județului Vâlcea a solicitat în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 aprobarea numărului de posturi și a structurii acestora. În baza avizului prealabil al A.N.F.P. M.A.I. a emis Ordinul nr. II/9004/2010 (f.10, 15, 33 fond). Nu se poate reține astfel că nu există o bază legală pentru desființarea postului reclamantului - recurent.

Astfel, așa cum s-a arătat, decizia reducerii numărului de posturi din cadrul Instituției Prefectului - Vâlcea a fost luată având în vedere Legea nr. 118/2010 și conform art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 coroborată cu art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006 care arată că „numirea, respectiv încadrarea precum și modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituției prefectului se efectuează prin ordin al prefectului, în condițiile legii”. Dată fiind succesiunea actelor pregătitoare, adresa nr. X/2010, avizul A.N.F.R. - precum și din prevederile art. 5 din H.G.

nr. 460/2006, rezultă că între cele două Ordine nr. II/9004 din 26 august 2008 și nr. 578 din 1 octombrie 2010 - există o corelație, însă primul ordin este cel privind aprobarea solicitării prefectului, de stabilire a numărului funcțiilor publice și a structurii acestora, adică Ordinul nr. II/9004 din 26 august 2008 - cum este și situația de speță. Criticile recurentului - reclamant privind inexistența unei note de fundamentare nu sunt primite, așa cum a arătat și instanța de fond - nota de fundamentare din 30 august 2010 - a fost prezentată tuturor salariaților în data de 31 octombrie 2010 învederându-se care este procedura de reorganizare, așa încât s-au respectat exigențele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 188/1989.

În ceea ce privește semnarea notei de fundamentare de către subprefect s-a reținut corect aplicarea art. 9 din Legea nr. 340/2004. Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinței nr. 420 din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.