ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Prahova sub nr. 6488/105 din 2010, reclamanții S.S.I., P.C.C.,
B.A., D.C.A., D.M.P., H.C., A.F., M.A. și A.T. au chemat în judecată pe pârâții
Instituția Prefectului Prahova și Prefectul Județului Prahova, pentru ca prin
hotărârea ce se va da să se dispună constatarea nulității absolute a Ordinului
Prefectului Județului Prahova nr. 560 din 01 septembrie 2010, privind
reorganizarea Instituției Prefectului Județului Prahova și a tuturor actelor
subsecvente, constatarea caracterului nelegal, discreționar al procedurii prin
care personalul instituției a fost selectat ca urmare a reorganizării,
repunerea în situația anterioară emiterii ordinului de reorganizare - în sensul
reintegrării pe posturile deținute la data de 01 septembrie 2010 în cadrul
Instituției Prefectului Județului Prahova, obligarea pârâților la plata
drepturilor salariale cuvenite pentru întreaga perioadă de la încetarea activității
și până la reintegrare, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiuni,
reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 560/2010, Prefectul Județului Prahova
a dispus reorganizarea Instituției Prefectului prin reducerea numărului de
personal cu 11 posturi din structura proprie (din totalul de 54 existente la
data de 01 septembrie 2010), fără a avea la bază vreun temei legal și fără a
respecta procedura prealabilă prevăzută de art. 69 și art. 71 C. muncii,
privind consultarea salariaților și sindicatului în cazul concedierilor
colective.
În drept, și-au
întemeiat acțiunea pe prevederile art. 76, 78, 281 C. muncii, art. 106 din
Legea nr. 188 din 1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici,
art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Ulterior, reclamanții
și-au completat acțiunea, în sensul că au solicitat, în condițiile art. 4 din
Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalității Ordinului nr. II/9013/2010 al
Ministrului Administrației și Internelor, privind modificarea anexei nr. 5A și
nr. 5B a Ordinului MAI nr. II/8073/2010, precum și a tuturor actelor
administrative subsecvente, motivat de faptul că acest ordin este invocat ca
temei legal al emiterii ordinului prefectului contestat, precum și că
modalitatea de emitere a ordinului ministrului încalcă flagrant dispozițiile
legale referitoare la funcția publică și drepturile funcționarului public,
girând în fapt o epurare politică la nivelul instituției pârâte.
Prin Sentința nr. 726
din 6 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu
și a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a apreciat că "nu este competentă
material să judece o cauză în care una dintre intimate este o instituție
publică centrală" - aceasta fiind, de altfel, întreaga motivare a primei
instanțe.
La Curtea de Apel
Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea
a fost înregistrată sub nr. 912 din 42 din 2011.
Prin Sentința nr. 330
din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată
din oficiu, și a declinat competența judecării acțiunii în favoarea
Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.
A constatat existența
unui conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea
soluționării acestuia.
A reținut curtea de
apel că obiectul acțiunii este format din mai multe capete de cerere, dintre
care cea principală este aceea de constatare a nulității absolute a Ordinului
Prefectului Județului Prahova nr. 560 din 01 septembrie 2010, privind
reorganizarea Instituției Prefectului Județului Prahova și a tuturor actelor
subsecvente, restul cererilor fiind subsidiare și accesorii față de acesta,
soarta lor juridică fiind dependentă de cea a cererii principale.
În raport cu
dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Ploiești
a considerat că acțiunea în anularea Ordinului Prefectului nr. 560 din 2010
este de competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
a Tribunalului Prahova, ordinul contestat fiind un act administrativ unilateral
emis de o instituție publică județeană.
A mai reținut instanța
că, în mod eronat, prima instanță și-a motivat soluția de declinare, în raport
cu ordinul MAI nr. II/9013/2010, față de care reclamanții au înțeles să invoce
excepția de nelegalitate - sens în care au precizat expressis verbis sintagma
"în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ."
Curtea de apel a
considerat că prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 4
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv să aprecieze dacă soluționarea
litigiului de fond depinde de ordinul MAI precizat și, în caz afirmativ,
trebuia să sesizeze instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate
printr-o încheiere motivată, suspendând totodată judecata cauzei, până la
soluționarea excepției de nelegalitate.
Totodată, Curtea de
Apel Ploiești a apreciat că nu poate fi admisă solicitarea reclamanților - în
sensul disjungerii excepției de nelegalitate și păstrării acesteia în vederea
soluționării, deoarece această instanță nu a fost legal sesizată, în condițiile
expuse anterior și reglementate expres de dispozițiile art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Doar Tribunalul
Prahova, învestit cu soluționarea litigiului de fond, în fața căruia s-a
invocat excepția de nelegalitate, este competent să analizeze incidența în
cauză a ordinului MAI nr. II/9013/2010 și a actelor subsecvente, respectiv
legătura dintre acestea și raportul juridic litigios dedus judecății (aspect
statuat fără echivoc de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de
contencios administrativ și fiscal), iar în cauză o astfel de analiză nu a fost
efectuată, motivarea primei instanțe fiind cea citată anterior.
II. Regulatorul de
competență
Învestită legal cu
soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2, 21 și
22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că actul administrativ a
cărui anulare a fost solicitată pe calea acțiunii directe reglementate prin
art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 560 din
01 septembrie 2010, emis de Prefectul județului Prahova, privind reorganizarea
Instituției Prefectului Județului Prahova, la care se adaugă actele subsecvente
emise în executarea acestuia, pe care reclamanții nu le-au indicat expres.
Potrivit art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, prefectul
este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar instituția prefectului este o
instituție publică cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu,
organizată pentru exercitarea prerogativelor pe care Constituția și alte legi
le atribuie prefectului, în temeiul art. 2 alin. (1) - (2) din aceeași lege.
Prin urmare,
autoritatea emitentă a ordinului dedus judecății se încadrează în palierul
teritorial al administrației publice de stat (autoritate publică județeană, în
accepțiunea Legii nr. 554/2004) și atrage competența în primă instanță a
tribunalului, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că prin
cererea completatoare depusă la dosarul tribunalului la data de 2 iunie 2011 și
precizată apoi la data de 28 noiembrie 2011, în fața curții de apel,
reclamanții au invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului
Administrației și Internelor nr. II/9013/2010, în temeiul art. 4 din Legea nr.
554/2004, nu produce efecte asupra competenței soluționării acțiunii în contencios
administrativ, care se stabilește potrivit regulilor prevăzute în art. 10 din
Legea nr. 554/2004, prin raportare, în speță, la criteriul rangului autorității
emitente a actului administrativ ce formează obiectul acțiunii principale.
Pentru excepția de
nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură
distinctă, în cadrul căreia instanța în fața căreia s-a ridicat excepția
verifică îndeplinirea condițiilor de admisibilitate expres prevăzute și, în caz
afirmativ, sesizează instanța de contencios administrativ competentă printr-o
încheiere motivată, suspendând, în același timp, judecarea cauzei principale.
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția
de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe S.S.I., P.C.C., B.A., D.C.A., D.M.P., H.C.,
A.F., M.A., și A.T. și pârâții Prefectul Județului Prahova și Instituția
Prefectului Județului Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2012.
Procesat
de GGC - NN