ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6488/105 din 2010, reclamanții S.S.I., P.C.C., B.A., D.C.A., D.M.P., H.C., A.F., M.A. și A.T.

au chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului Prahova și Prefectul Județului Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va da să se dispună constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului Județului Prahova nr. 560 din 01 septembrie 2010, privind reorganizarea Instituției Prefectului Județului Prahova și a tuturor actelor subsecvente, constatarea caracterului nelegal, discreționar al procedurii prin care personalul instituției a fost selectat ca urmare a reorganizării, repunerea în situația anterioară emiterii ordinului de reorganizare - în sensul reintegrării pe posturile deținute la data de 01 septembrie 2010 în cadrul Instituției Prefectului Județului Prahova, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite pentru întreaga perioadă de la încetarea activității și până la reintegrare, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiuni, reclamanții au arătat că prin Ordinul nr. 560/2010, Prefectul Județului Prahova a dispus reorganizarea Instituției Prefectului prin reducerea numărului de personal cu 11 posturi din structura proprie (din totalul de 54 existente la data de 01 septembrie 2010), fără a avea la bază vreun temei legal și fără a respecta procedura prealabilă prevăzută de art. 69 și art. 71 C. muncii, privind consultarea salariaților și sindicatului în cazul concedierilor colective. În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 76, 78, 281 C. muncii, art. 106 din Legea nr. 188 din 1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici, art. 8 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea, în sensul că au solicitat, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalității Ordinului nr. II/9013/2010 al Ministrului Administrației și Internelor, privind modificarea anexei nr. 5A și nr. 5B a Ordinului MAI nr. II/8073/2010, precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, motivat de faptul că acest ordin este invocat ca temei legal al emiterii ordinului prefectului contestat, precum și că modalitatea de emitere a ordinului ministrului încalcă flagrant dispozițiile legale referitoare la funcția publică și drepturile funcționarului public, girând în fapt o epurare politică la nivelul instituției pârâte.

Prin Sentința nr. 726 din 6 octombrie 2011, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că "nu este competentă material să judece o cauză în care una dintre intimate este o instituție publică centrală" - aceasta fiind, de altfel, întreaga motivare a primei instanțe.

La Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cererea a fost înregistrată sub nr. 912 din 42 din 2011. Prin Sentința nr. 330 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a declinat competența judecării acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ. A constatat existența unui conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

A reținut curtea de apel că obiectul acțiunii este format din mai multe capete de cerere, dintre care cea principală este aceea de constatare a nulității absolute a Ordinului Prefectului Județului Prahova nr. 560 din 01 septembrie 2010, privind reorganizarea Instituției Prefectului Județului Prahova și a tuturor actelor subsecvente, restul cererilor fiind subsidiare și accesorii față de acesta, soarta lor juridică fiind dependentă de cea a cererii principale. În raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Ploiești a considerat că acțiunea în anularea Ordinului Prefectului nr. 560 din 2010 este de competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova, ordinul contestat fiind un act administrativ unilateral emis de o instituție publică județeană.

A mai reținut instanța că, în mod eronat, prima instanță și-a motivat soluția de declinare, în raport cu ordinul MAI nr. II/9013/2010, față de care reclamanții au înțeles să invoce excepția de nelegalitate - sens în care au precizat expressis verbis sintagma "în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ." Curtea de apel a considerat că prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv să aprecieze dacă soluționarea litigiului de fond depinde de ordinul MAI precizat și, în caz afirmativ, trebuia să sesizeze instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată, suspendând totodată judecata cauzei, până la soluționarea excepției de nelegalitate.

Totodată, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că nu poate fi admisă solicitarea reclamanților - în sensul disjungerii excepției de nelegalitate și păstrării acesteia în vederea soluționării, deoarece această instanță nu a fost legal sesizată, în condițiile expuse anterior și reglementate expres de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Doar Tribunalul Prahova, învestit cu soluționarea litigiului de fond, în fața căruia s-a invocat excepția de nelegalitate, este competent să analizeze incidența în cauză a ordinului MAI nr. II/9013/2010 și a actelor subsecvente, respectiv legătura dintre acestea și raportul juridic litigios dedus judecății (aspect statuat fără echivoc de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal), iar în cauză o astfel de analiză nu a fost efectuată, motivarea primei instanțe fiind cea citată anterior.

II. Regulatorul de competență Învestită legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2, 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui anulare a fost solicitată pe calea acțiunii directe reglementate prin art. 1 alin. (1) și 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este Ordinul nr. 560 din 01 septembrie 2010, emis de Prefectul județului Prahova, privind reorganizarea Instituției Prefectului Județului Prahova, la care se adaugă actele subsecvente emise în executarea acestuia, pe care reclamanții nu le-au indicat expres.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, organizată pentru exercitarea prerogativelor pe care Constituția și alte legi le atribuie prefectului, în temeiul art. 2 alin. (1) - (2) din aceeași lege. Prin urmare, autoritatea emitentă a ordinului dedus judecății se încadrează în palierul teritorial al administrației publice de stat (autoritate publică județeană, în accepțiunea Legii nr. 554/2004) și atrage competența în primă instanță a tribunalului, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin cererea completatoare depusă la dosarul tribunalului la data de 2 iunie 2011 și precizată apoi la data de 28 noiembrie 2011, în fața curții de apel, reclamanții au invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. II/9013/2010, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu produce efecte asupra competenței soluționării acțiunii în contencios administrativ, care se stabilește potrivit regulilor prevăzute în art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare, în speță, la criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ ce formează obiectul acțiunii principale.

Pentru excepția de nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură distinctă, în cadrul căreia instanța în fața căreia s-a ridicat excepția verifică îndeplinirea condițiilor de admisibilitate expres prevăzute și, în caz afirmativ, sesizează instanța de contencios administrativ competentă printr-o încheiere motivată, suspendând, în același timp, judecarea cauzei principale. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.S.I., P.C.C., B.A., D.C.A., D.M.P., H.C., A.F., M.A., și A.T. și pârâții Prefectul Județului Prahova și Instituția Prefectului Județului Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - NN